Guvernanții scumpesc cărțile vara asta ca să ajute la scăderea deficitului bugetar. Dar ce efecte poate avea creșterea TVA-ului la cărți asupra cititorilor, editurilor și librăriilor, într-o țară în care deja se citește puțin?
În mai puțin de o lună, de la 1 august, cărțile vor deveni oficial mai scumpe în România. Potrivit planului de guvernare adoptat de coaliția cu majoritate parlamentară, taxa pe valoare adăugată pentru o serie de produse și servicii culturale — inclusiv livrarea de cărți, manuale școlare, ziare și reviste, dar și accesul la muzee, castele, case memoriale sau monumente istorice — va crește de la 5% la 11%.
Asta înseamnă o scumpire imediată a cărților, într-o piață în care prețurile sunt deja greu de susținut pentru mulți cititori. Costurile mai mari de producție – accentuate și de criza hârtiei, agravată după invazia Ucrainei de Federația Rusă – vor duce la tiraje mai mici și la o ofertă editorială restrânsă. Editurile independente, cu marje reduse, vor fi primele afectate, iar librăriile care abia rezistă riscă să dispară. În cele din urmă, nota de plată va fi achitată de cititorul de rând, pentru care lectura riscă să devină un lux.
Măsura face parte dintr-un pachet de ajustări bugetare menit să reducă deficitul fiscal, însă are potențialul de a afecta direct accesul la cultură, într-o țară în care oricum puțini oameni citesc constant.
România se află pe ultimele locuri din Uniunea Europeană în privința consumului de carte: potrivit Eurostat, doar 29,5% dintre români au citit o carte în ultimele 12 luni, față de 35,4% în Italia sau 33,1% în Cipru. E un indicator care reflectă și dimensiunea pieței locale. Dacă la nivel continental valoarea totală a pieței de carte se ridică la aproximativ 35,3 miliarde de euro, contribuția României este de doar 120 de milioane.
Apetitul redus pentru lectură se vede și în comportamentul de consum: doar 4,3% dintre români au cumpărat cărți online în 2023, comparativ cu o medie europeană de peste 13%.
În paralel, rețeaua de librării se restrânge. În ultimii ani, s-au închis librării independente precum Asteroidul B 612 din București și Tutimi și Titoc din Cluj-Napoca, în timp ce mari retaileri precum Diverta au intrat în faliment, iar Elefant, în insolvență.
În acest context fragil, dublarea TVA-ului la cărți riscă să aibă efecte în lanț, nu doar asupra editorilor și librarilor, ci și asupra publicului deja ezitant. Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă această decizie, am stat de vorbă cu reprezentanți ai librăriilor și editurilor, cu scriitori și cititori. Am cerut și un punct de vedere din partea comisiei pentru Cultură din Parlament.
Din perspectiva celor care lucrează cu cărțile, majorarea TVA-ului nu este doar o ajustare fiscală, ci o mutare care amenință un ecosistem deja vulnerabil. Prețul cărților riscă să devină o barieră și mai înaltă, iar accesul la lectură — mai ales pentru tineri și pentru comunități vulnerabile — se poate transforma într-un privilegiu.
„Cărțile n-au salvat o librărie. În niciun caz nu o să rezolve deficitul țării”
În librăria La Două Bufnițe din Timișoara, clienții nu mai intră. Spațiul e închis publicului, dar câțiva angajați continuă să vină zilnic, să ambaleze pachetele comandate prin the last bookshop card și să lucreze pe fundalul hiturilor românești din anii ’90. „Acum suntem toată echipa librăriei aici, pe baricade, și facem comenzile”, spune Raluca Selejan, co-fondatoarea librăriei. „Mai lucrăm la aceste comenzi, după care urmează returul către edituri”.
Librăria s-a închis după o activitate de nouă ani, în iunie 2025, iar în ultimele șase luni a înregistrat pierderi constante. Deși anul 2023, când Timișoara a fost Capitală Culturală Europeană, adusese o gură de aer – și fusese chiar cel mai bun din istoria librăriei –, finalul expoziției Brâncuși în ianuarie 2024, care a redus turismul în orașul bănățean, a însemnat și sfârșitul acelui moment de echilibru. „Am tot fost pe minus”, spune Oana Doboși, cea de-a doua „bufniță” co-fondatoare. Așa au ajuns la decizia de închidere, pentru evita falimentul și incapacitatea de a-și plăti datoriile către edituri.
În timp ce una dintre cele mai active librării independente din România își încheia existența, statul anunța o măsură fiscală cu impact direct asupra pieței de carte: creșterea TVA-ului pentru cărți de la 5% la 11%. Pentru fondatoarele librăriei, decizia e nu doar o lovitură în plin, ci și o dovadă a unei lipse acute de viziune culturală.
„Cartea nu este văzută la adevărata ei valoare în România”, spune Selejan. „Nu avem politici culturale publice de susținere a industriei cărții, de susținere a culturii, politici de promovare a lecturii, politici educaționale. Această creștere a TVA-ului e un simptom, de fapt, al unei țări care nu investește în educație și în cultură.”
„Cărțile n-au salvat o librărie”, adaugă Doboși. „În niciun caz nu o să rezolve deficitul țării. Adică să crezi că prin a crește TVA-ul la carte recuperezi din acest deficit, e o mare greșeală”.
Efectele se răsfrâng asupra întregului circuit al cărții – de la cei care o scriu, la cei care o publică, o vând și, în cele din urmă, o citesc. „E întregul lanț al cărții, de la scriitori la edituri, la librării și apoi la cititori. Toți vor fi afectați de asta”, spune Selejan. Iar Doboși atrage atenția asupra disproporției: „Sunt alte țări unde TVA-ul la carte e de 0% și noi îl aducem la 11%. Asta nu e bine”.
Irlanda și Cehia, de pildă, au eliminat complet TVA-ul la cărți. În cazul Cehiei, măsura a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2024, după ani de presiuni din partea editorilor și librarilor care au argumentat că lectura nu e un lux, ci o necesitate. Asociația Cehă a Librarilor și Editorilor a salutat decizia, sperând că va revitaliza piața de carte, va stimula accesul la lectură și va ridica nivelul general de cultură într-un context în care, în 2022, vânzările de carte înregistraseră o scădere de 3%.
În România, creșterea TVA-ului vine să destabilizeze o dată în plus o piață de carte deja dezechilibrată, în care fiecare lanț de librării sau retailer online își stabilește liber propriul adaos comercial, în absența unor reglementări esențiale. „Noi întotdeauna am zis că ceea ce ar ajuta librăriile independente ar fi o lege a prețului unic al cărții”, spune Doboși. „Ce să vorbim despre legea prețului unic al cărții, că la noi se mărește TVA-ul. Adică noi n-avem cu cine vorbi”.
Consecințele se vor vedea curând și în oferta editorială, crede Selejan. Cărțile de poezie, volumele de debut, traducerile vor fi primele eliminate. „În momentul în care editurile au cheltuieli în plus și au TVA-ul mai mare, vor publica mai puțin”, spune Selejan. „Și la ce renunți? Renunți la o parte din titlurile despre care știai că nu vor fi bestselleruri, dar sunt titluri foarte bune, în care crezi”.
Dincolo de cifre și tiraje, această nouă lovitură dată pieței de carte vine la pachet și cu un efect mai greu de cuantificat: ea afectează și relația societății cu propria educație, cultură și democrație.
„O librărie e și parte a societății civile. Și o librărie e acolo, gata să lupte pentru valorile democrației”, spune Doboși. „Iar noi trăim acum niște vremuri unde democrația este în pericol – și nu doar în România, peste tot în lume. Iar cărțile fac parte din țesătura asta socială, care poate să ajute și să facă baraj extremismului”.
Lectura – spun ele – e un instrument de gândire critică, iar gândirea critică nu ar trebui să fie un lux educațional, ci o formă de apărare colectivă. Însă limitarea accesului la cărți prin prețuri prohibitive creează un paradox periculos.
„Lectura, cartea, cultura ridică nivelul de educație – și atunci când ai un nivel de educație ridicat într-o țară, ai și un nivel economic mai bun”, spune Selejan. „Nu poți să lovești în piața de carte”.
Efect de domino pentru librării: De la TVA la piraterie, insolvențe și etichete noi
De la capătul celălalt al spectrului de librării din România, Radu Șerban, co-fondatorul rețelei Cărturești, critică la rândul lui creșterea TVA-ului pentru cărți de la 5% la 11%, despre care spune că a survenit fără nicio consultare prealabilă a actorilor implicați. „Vestea asta a venit peste o grămadă de alte dificultăți care s-au adunat de-a lungul timpului”.
Impozitul forfetar este o taxă aplicată pe cifra de afaceri, nu pe profit, ceea ce înseamnă că firmele sunt obligate să plătească o sumă fixă statului chiar și atunci când înregistrează pierderi sau marje extrem de mici. Pentru librării, unde vânzările sunt adesea inegale, această măsură devine împovărătoare – mai ales că, spre deosebire de alte domenii, nu există diferențiere fiscală în funcție de specificul activității.
Printre principalele probleme structurale care afectează în mod direct veniturile editurilor și librăriilor, Șerban citează nerespectarea legislației privind drepturile de autor, neimplementarea directivelor europene în domeniu și fenomenul pirateriei. „Prețurile cărților s-au mărit deja în România inclusiv din cauza asta. Și acum, vine și partea asta cu TVA-ul, în contextul în care, în ultimul an, Elefant a intrat în insolvență, Diverta a dat faliment, librării independente se tot închid. Consultări n-au existat”.
El spune că în ultimul an, Cărturești a fost afectat de impozitul forfetar, o măsură fiscală „aberantă” aplicată uniform, fără a ține cont de specificul industriei.
„Librăriile, prin natura lor, n-au cum să fie la fel de profitabile ca business-urile normale. De ce o librărie trebuie să listeze și cărți care nu se vând așa de bine? Prin asta se definește o librărie – ce decide să listeze dincolo de bestsellere”.
Consecințele au fost directe: deschiderile de noi librării în orașe mai mici au fost amânate sau anulate, iar unele puncte de vânzare, precum librăria Cărturești din str. Arthur Verona din București – considerată cea mai mare librărie din țară – sunt menținute în funcțiune, deși funcționează pe pierdere.
Cine va resimți cel mai mult impactul scumpirii? Toți, în mod diferit. „De citit, se citește. Cred că este apetit pentru citit în România. Noi, oriunde am deschis, oamenii s-au bucurat și ne cer «veniți și în orașul nostru»”. Dar pentru cei care citesc constant, în mod susținut, impactul va fi real. „Pentru cumpărătorii mai intensivi, acolo venitul nu o să crească, deci o să fie toți afectați. În consecință, o să fie afectați și librarii, și editorii”.
Pe lângă toate acestea, Cărturești se confruntă acum și cu costurile logistice ale schimbării TVA-ului: „Avem câteva milioane de produse de reetichetat, asta nu știu cum o să facem”.
Pentru Radu Șerban, legătura dintre lectură și economie este directă. „Limba română nu e o chestiune de cultură înaltă pentru trei muzee de specialitate. Măsura în care stăpânim limba e măsura în care putem genera plusvaloare în ceea ce facem la serviciu”. Iar cartea, spune el, este unul dintre cele mai democratice produse: „Prețul ei nu depinde de calitatea ei. O carte poate să-ți schimbe viața și ea tot 30 de lei, 50 de lei, 70 de lei a costat”.
Cărturești a observat deja o mutare a interesului către titlurile mai ieftine. „Avem o campanie de cărți la prețuri mai mici. Oamenii au învățat drumul și se bucură să găsească cărți cu prețuri mai mici”.
Dar fără un ecosistem de sprijin, inclusiv reglementări și infrastructură – cum ar fi centre logistice sau o lege a cărții –, librăriile mici vor continua să se închidă. „În România, ele nu se închid pentru că oamenii nu știu să facă treabă sau pentru că nu se citește. Ci pentru că nu există sistemele care sunt peste tot afară”.
În acest context, creșterea TVA-ului nu face decât să adâncească dificultățile pentru micii actori culturali. Șerban Radu, co-fondatorul Cărturești, spune că librăria colaborează cu numeroși antreprenori independenți, pe care i-a sprijinit constant – de la semnarea contractelor până la susținerea dezvoltării lor. Acest tip de suport ar putea fi însă redus semnificativ. Soluția, în opinia sa, ar fi o colaborare reală între ministerele Culturii, Educației, Finanțelor și Economiei, care să țină cont de impactul real al măsurii: „Se împușcă în picior”.
Chiar și așa, acesta nu e pesimist. „Țara asta s-a schimbat foarte frumos, din foarte multe puncte de vedere. Mi se pare că se citește mai mult. Generațiile tinere sunt pe BookTok, s-a diversificat foarte mult oferta editorială, și internațional, și local, au apărut genuri literare care nu existau acum 10-15 ani – young-adult, romantasy”.
Provocarea cea mai mare, crede el, este una de mentalitate: „Să începem să ne deschidem, să dialogăm peste gard cu ceilalți. Cred că aici am suferit un soi de elitism care e, de fapt, defensiv. Și cred că asta s-a văzut la alegeri”.
Cum supraviețuiește o editură independentă sub presiune
De partea cealaltă a gardului pieței de carte stau editurile. Cele independente vor resimți în mod special presiunea creșterii TVA-ului de la 5% la 11%, spune Alex Ciorogar, fondatorul OMG Publishing – o editură de nișă specializată în literatură autohtonă contemporană. „E o lovitură directă pentru întregul ecosistem editorial din România, dar mai ales pentru o editură independentă ca a noastră, care oricum funcționează cu marje extrem de mici și care investește constant în calitate editorială, în traduceri și mai ales în debuturi de poezie”.
Colaborarea OMG cu autorii se desfășoară pe baza unor contracte care prevăd 5% din încasările rămase după taxe și comisioane. La un preț mediu de 35 de lei pe carte, suma care revine efectiv unui autor este de aproximativ 1 leu per exemplar. Unii renunță complet la acest procent, alegând să reinvestească banii într-un nou tiraj sau chiar să doneze încasările. „Oricum ar fi, nu se câștigă și nu se trăiește din asta. Anul trecut eram aproape de faliment”, spune Ciorogar.
Într-un proces editorial în care sunt implicate patru-cinci persoane – redactor, tehnoredactor, corector, grafician – Alex Ciorogar spune că el însuși face o parte considerabilă din muncă: „Nu mi-e rușine să zic – partea de transport, de trimis colete o fac tot eu”.
Scumpirile recente nu sunt o noutate pentru editorii mici. „Anul trecut, când a fost criza curentului, criza hârtiei, s-au majorat foarte tare costurile de tipar. Toată lumea a mărit prețul, tocmai pentru că era mult mai mare costul de producție”. Efectul a fost imediat: cititorii au devenit mai reticenți, iar vânzările au scăzut.
Cu toate acestea, sprijinul din partea librăriilor, spune Ciorogar, a fost vizibil. „Librării precum Librarium și Cărturești au fost foarte deschise, foarte prietenoase cu noi și ne-au susținut în mai multe etape”.
În ceea ce privește literatura de nișă, riscurile sunt reale. „Cartea devine, dintr-o dată, un soi de lux. Și oamenii cred că o să apeleze la alte variante – piraterie, variante digitale, care sunt mult mai ieftine”. Deși există un segment de cititori fideli, pasionați de poezie și de formatul tipărit, pe fondul crizei economice și al scumpirilor, editura va fi nevoită să-și regândească întreaga strategie.
Pentru a menține prețul cărților la nivelul actual – de 35 de lei la raft – editura caută soluții alternative. Una ar fi colaborarea cu tipografii din străinătate, care, în ciuda costurilor de transport, ar putea oferi prețuri mai bune decât cele din România. Apoi, mai iau în calcul sistemul print on demand, rar folosit în România.
„Mi se pare că se eliberează procesul. Nu mai avem presiunea stocurilor deja plătite, iar cartea este tipărită doar atunci când este cumpărată”. Alte variante aflate în discuție: abonamente, precomenzi, colaborări internaționale.
Însă printre urmările previzibile ale creșterii TVA-ului la cărți, spune Ciorogar, se numără și o reducere a numărului de titluri publicate: „Cred că, din păcate, și restrângerea planului editorial e o variantă”.
Dincolo de calculele economice, Ciorogar atrage atenția asupra mizei sociale a lecturii: „Scopul editurii este să susțină educația, creativitatea și gândirea critică. Iar majorarea TVA-ului penalizează exact aceste instrumente, care duc la o societate democratică, capabilă să gândească critic. (...) Mi se pare că toate deciziile și tot regimul neoliberal de regulare, de privatizare, de confiscare a spațiului public contravin ideii de democrație, de lectură”. Nu librăriile sau editurile ar trebui să umple acest gol, spune el, ci statul. „Statul ar trebui să gândească strategiile de susținere a culturii, lecturii și a gândirii critice”.
Vocea culturii în politică: o pledoarie fără impact vizibil
Vicepreședintele comisiei pentru Cultură din Parlament, George Gima (USR), susține că a încercat să oprească majorarea TVA-ului pentru sectorul cultural, inclusiv pentru piața de carte. Însă decizia finală, spune el, a fost luată la nivel guvernamental, fără implicarea directă a comisiei din care face parte: „Premierul și ministrul de Finanțe au optat pentru această creștere, adică să nu existe excepție la sectorul cultural – au rămas la un TVA mic doar bunurile de strictă necesitate: apa, energia, bunurile din coșul de strictă de necesitate”.
Comisia pentru Cultură nu a avut un rol formal în luarea deciziei, iar discuțiile relevante s-au purtat în cadrul partidelor aflate la guvernare. Gima spune că a dus vocea celor din sector în aceste foruri, însă nu e clar în ce măsură acest demers a influențat forma finală a politicii fiscale. A vorbit, totuși, despre o posibilă corectare ulterioară: „Există această deschidere din partea premierului pentru a încerca în al doilea pachet de măsuri să scădem niște taxe”.
În speța creșterii TVA pentru produse și servicii culturale, Gima spune că au fost consultate instituții precum Institutul Național de Cercetare și Formare Culturală, Institutul Național al Patrimoniului, Administrația Fondului Cultural Național, UNITER, Alianța Producătorilor de Film, Rețeaua Națională a Muzeelor, Asociația Editorilor, Centrul Cultural Clujean, Ambulanța Monumentelor, Studiogovora, Complexul Naţional Muzeal ASTRA din Sibiu, Muzeul Național de Istorie, Artlit și BCU Cluj.
Inițial, spune Gima, s-a discutat o creștere până la cota standard de 19 sau 21%, dar în urma negocierilor s-a ajuns la 11%. Chiar și așa, recunoaște impactul negativ al acestei măsuri asupra pieței de carte: „Știu cât de greu le este și editurilor, știu cât de greu le este și unor autori. Cunosc mulți autori care scriu și care nu pot trăi din așa ceva”.
În opinia sa, efectele depășesc domeniul cultural și au implicații directe în educație și în sănătatea discursului public: „Se vede, în funcție de lecturile pe care le ai… în ultimii ani am observat o degradare a discursului în spațiul public”.
Mesajul transmis de Gima către cei afectați exprimă empatie și apreciere pentru eforturile editorilor și librarilor, însă nu include, deocamdată, măsuri concrete pentru a contracara scumpirea cărților sau pentru a sprijini accesul la lectură.
Coșmarul neo-liberal al culturii
Creșterea TVA-ului pentru cărți nu l-a surprins pe scriitorul și lectorul universitar Ștefan Baghiu. Vede măsura ca parte a unui „coșmar neo-liberal”, în care educația, cultura și cercetarea — oricum subfinanțate — sunt primele sacrificate în logica austerității. „Se ia efectiv de la cei mai slabi, pentru a se da celor mai puternici”. În opinia sa, măsura reflectă o paradigmă dominantă în societate, în care „toată lumea e de acord că trebuie să tăiem, că sectorul public e prea generos, în general, cu industriile culturale, educaționale.”
Baghiu plasează decizia în contextul politic recent, ca o consecință predictibilă a unei guvernări axate pe eficientizare bugetară, fără o strategie de investiție în domeniul public. „A murit complet ideea de extindere a domeniului public, care trebuia să fie o prioritate pentru noi. Dar nu în toate domeniile — serviciile [de informații, n.r.] și Apărarea, de exemplu, stau foarte bine, ba chiar și-au mărit bugetele”.
Pentru editurile mari, creșterea TVA-ului poate fi amortizată prin volume mari de vânzări, dar cele mici sau independente sunt profund vulnerabile. Baghiu vorbește despre ele ca despre niște „independenți dependenți” — de cititori, pe care îi pierd în fața rețelelor de monopol, și de subvențiile publice fără de care nu pot supraviețui.
În calitate de lector universitar la Facultatea de Litere a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, Baghiu observă direct efectele dezinvestirii din educație. Prețul unei cărți tipărite, spune el, a devenit prohibitiv pentru un adolescent. „Dacă ești un tânăr azi, ai 14-15 ani și vrei să citești o carte, n-ai nicio șansă să ți-o cumperi din librării”. În același timp, bibliotecile școlare și publice se închid sau rămân slab aprovizionate, iar sistemele de sprijin, cum ar fi voucherele pentru lectură, i se par „pansamente slabe”.
În locul acestora, Baghiu propune soluții pe termen lung: investiții în achiziții reale de carte pentru biblioteci și redefinirea acestora ca spații publice esențiale pentru lectură și formare. „Cred în creșterea unui cult al bibliotecii”, spune el, pledând pentru o abordare care să susțină coerent infrastructura culturală.
În ciuda scăderii dramatice a consumului de lectură — „aproape jumătate din populația urbană nu citește nimic” — piața de carte crește. În opinia lui Baghiu, e un paradox care ar trebui cercetat în profunzime. „Piața de carte n-aș confunda-o cu misiunea de educație și cultură pe care o are statul. Înseamnă și o grămadă de cărți care sunt consumate pentru divertisment”.
Această diferență de misiune e crucială: cărțile ca produs de piață nu coincid automat cu cărțile ca instrument de formare. „Nu mai poți traduce cărți care formează cunoștință critică fără riscuri mari”, constată Baghiu, sugerând că rolul formativ al cărții e tot mai slab susținut, atât economic, cât și cultural.
În același timp, lectura clasică e concurată tot mai mult de formate digitale rapide: podcasturi, reels, postări scurte. Deși democratizează ideile, spune Baghiu, aceste formate nu oferă același tip de antrenament intelectual. „Dacă renunți complet la exercițiul cititului, renunți complet și la un tip de structurare a minții tale”.
În final, lectorul universitar avertizează că, în lipsa unor programe coerente de sprijin pentru lectură, interesul pentru carte va scădea și mai mult, mai ales în rândul tinerilor. „Fără un efort susținut de stat, prin politici culturale clare, cartea va rămâne doar un produs vandabil, golit de funcția sa formativă.”
Prețul unei cărți e suma unui efort colectiv invizibil
În opinia Magdalenei Mărculescu, director editorial al Editurii Trei, dublarea TVA-ului la cărți vine într-un moment în care piața de carte din România avea nevoie, dimpotrivă, de sprijin activ. „Interesul pentru lectură este în scădere din cauza accesului la rețelele de socializare, care este mult mai facil, creează dependență și induce iluzia informării”, spune aceasta. În locul unui efort susținut din partea statului, industria primește, în schimb, o măsură care „adâncește dezinteresul pentru carte”.
„Cele mai puternice civilizații în istoria omenirii au fost cele care au dezvoltat o cultură”, afirmă Mărculescu. „Supraviețuirea nu este garantată nici de agresivitate, nici de ignoranță, ci doar de rafinamentul cultural”. În acest context, decizia de a include și industria cărții în pachetul de măsuri de austeritate pare cu atât mai greu de înțeles. „Să restabilești o cultură este mult mai greu decât să reechilibrezi o economie. Ia timp, iar întunericul spiritual coboară încet, răpind oamenilor și societăților chiar puterea de a vedea”.
Deși critică lipsa de prioritizare a sectorului cultural, Mărculescu recunoaște că nicio categorie nu poate fi complet scutită de impactul unor măsuri economice dificile. „Nimeni nu acceptă să fie vizat de măsuri economice de austeritate, toți consideră că ei personal ar fi trebuit să fie scutiți”, spune ea. „Consider că este nevoie de solidaritate. Deși creșterea TVA-ului și impozitelor în domeniul cărții este o măsură care dezavantajează și mai mult un domeniu deja prejudiciat, înțeleg că face parte dintr-un proces necesar”.
Pe termen scurt, adaptările sunt inevitabile. Prețurile vor crește pentru noile titluri, în funcție de costuri, dar editura nu intenționează să majoreze marjele de profit. „Nu ne mai punem problema profitului în perioada următoare, ci doar a supraviețuirii. Ne dorim să ne păstrăm toți oamenii cu salarii decente și să ne putem continua strategia editorială”. Reducerea tirajelor ar duce la scumpirea fiecărui exemplar, așa că, pentru editura Trei, e o variantă de evitat.
Prețul de la raft al unei cărți reflectă o structură complexă de costuri: aproximativ 45-50% ajunge la distribuitori, iar din restul trebuie acoperite drepturile de autor, tiparul, traducerea, redactarea, promovarea și transportul exemplarelor în librării. Doar 40% din prețul final rămâne editorului pentru a acoperi toate aceste procese. „Drepturile de autor presupun, în general, 10% din prețul de vânzare”, explică Mărculescu. „Procesul editorial este extrem de complicat și cele mai importante aspecte sunt cele care nu sar în ochi: cele de ordin intelectual”.
În spatele fiecărei cărți se află o echipă extinsă: autori, traducători, redactori, editori, oameni de marketing, specialiști în vânzări și logistică. Traducătorii nu pot fi înlocuiți de softuri fără pierderi semnificative de calitate, iar promovarea implică un efort constant de construire a unei imagini pentru fiecare titlu. „Sunt doar câteva etape dintr-un proces care presupune muncă, pasiune și formarea oamenilor – ani de studiu urmați de ani de specializare”.
Cititorii cu venituri reduse și tinerii vor fi cei mai vulnerabili în fața scumpirilor. „Teama de preț va încuraja și mai mult pirateria”. În același timp, editorii vor deveni mai precauți în alegerea titlurilor. Cei mici, cu planuri editoriale specializate, ar putea fi cei mai afectați, dar și editurile mari sunt puse în fața unui compromis între sustenabilitate financiară și îndrăzneală editorială. „O piață în care scade numărul competitorilor devine o piață slabă și neperformantă”.
Despre degradarea infrastructurii culturale, Mărculescu vorbește cu grijă. Dispariția librăriilor – inclusiv a unor repere precum La Două Bufnițe din Timișoara – e semnul unei slăbiri a ecosistemului. „Au fost nevoite să închidă minunăția aceea de locație, și nu pentru că ar fi scăzut profitul, ci pentru că veneau lunar cu bani de acasă”. În multe orașe din România nu mai există librării deloc. Nici bibliotecile nu au susținere sistematică, iar achizițiile de carte nu sunt reglementate în mod coerent.
Pentru Mărculescu, a face carte rămâne un act cultural esențial, dar imposibil fără resurse. „Cultura și pauperitatea nu pot merge mână în mână”, afirmă aceasta. Lectura este o formă de educație civică și intelectuală: „A citi presupune un efort. Dar tocmai acest efort garantează o șlefuire de sine”. Ce se pierde atunci când lectura dispare? „Capacitatea de a argumenta o alegere și, până la urmă, capacitatea de a alege. Energia de a depăși propriile angoase și depresii. Șansa de a trăi mai multe vieți”.
Când prețul cărților decide dacă mai scrii
Pentru Diana Cornea, tânără poetă și cititoare pasionată, lectura nu este un simplu obicei, ci un aspect definitoriu al felului în care se vede pe sine. „Odată ce mi-am construit și deconstruit relația cu literatura, cărțile au ajuns să reprezinte un element cheie al existenței mele, de care sunt foarte atașată”. Cărțile devin pentru ea jurnale, albume de amintiri, arhive vii ale propriei deveniri. „Este un sentiment de siguranță și nostalgie să pot să mă întorc la cărți pe care le-am citit, să le răsfoiesc, să văd adnotările făcute pe marginea paginilor și să îmi amintesc de versiunea care am fost în acel moment”.
Merge de două-trei ori pe lună în librărie și, în funcție de context, cheltuie între 40 și 160 de lei. Dacă apar titluri noi relevante pentru ea, poate cumpăra două-trei volume într-o singură vizită. În ciuda faptului că își permite să locuiască într-un oraș scump ca și Cluj-Napoca și urmează studii doctorale, Diana consideră că „prețul actual al cărților este mult prea mare, iar literatura ajunge să fie un simbol al statutului social și al privilegiului”.
Creșterea TVA-ului nu face decât să accentueze această discrepanță. „Este clar un fenomen ce o să ducă la scăderea cumpărării de cărți și implicit a lecturilor”, spune ea. Efectul direct va fi o selecție tot mai strictă: va merge mai rar la librărie, va cumpăra mai puțin, va împrumuta cărți sau va apela la internet.
Prețul cărților nu e doar o chestiune economică, ci una de acces la cultură. Cornea punctează că „persoanele care nu au o anumită situație financiară ajung să fie private de mai multe experiențe literare”. În lipsa cărților, oamenii se orientează spre alte forme de conținut, poate mai accesibile, dar nu neapărat echivalente. „Nu o să mai citească un volum de poezie queer românesc, dar poate o să vadă un film queer sau o să-l pirateze”.
Tot acest context are un efect direct asupra scriitorilor, în special a celor aflați la început de drum. Cornea nu se teme că nu va mai fi publicată, dar „pentru poetele și poeții ce se află la început cred că este o adevărată nedreptate”. Accesul la scena literară este deja condiționat de networking, vizibilitate, resurse de energie și de timp. „Pentru multe poete și mulți poeți, ocazia de a citi la 2-3 evenimente și de a debuta cu un volum, pentru care nu ești plătit, ajung să fie singurele și cele mai importante momente”. Dacă nici măcar această rampă de lansare nu mai este posibilă, spune ea, „multe persoane o să renunțe la scris, sau pur și simplu nici nu o să se apuce”. Ceea ce se pierde nu este doar un potențial literar individual, ci și o diversitate de voci care ar putea contribui la scena culturală românească.
Ce pierdem, ca societate, când lectura devine un lux? Din perspectiva Dianei Cornea, pierdem tocmai accesul la empatie, la nuanță, la introspecție. „Mă gândesc la cât de importantă este lectura pentru a empatiza, pentru a dobândi noi perspective. Mă gândesc la cât de mult s-a schimbat viața mea de când am ajuns la lecturile feministe și ce rol important au avut”.
Pentru Diana Cornea, lectura nu e un simplu hobby, ci una dintre formele prin care viața capătă profunzime și sens. Gândul că accesul la cărți ar putea deveni un privilegiu tot mai restrâns nu e doar descurajator, ci îi ridică semne serioase de întrebare. „Mi se pare nedrept ca persoanele care sunt deja privilegiate și avantajate să aibă în continuare beneficii și modalități de evoluție rapidă, în timp ce persoanele dezavantajate sistemic sunt puse să depună și mai mult efort pentru a atinge o bază de cunoaștere”.
