La 170 de ani de la abolirea sclaviei romilor pe teritoriul României de azi, un scurtmetraj de animație îți arată legătura profundă, dar adesea ascunsă, dintre biserică și un capitol din istoria noastră despre care încă vorbim prea puțin.
Pe 20 februarie 2026, România marchează 170 de ani de la abolirea oficială a sclaviei romilor în Principatele Române. Legea, votată în 1856 în Țara Românească și în 1855 în Moldova, a pus capăt celor peste cinci secole de sclavie a romilor pe aceste pământuri. Între 1385 și 1856, din punct de vedere legal, romii au fost tratați ca proprietate. Erau deținuți de stat, de mănăstiri și de proprietari privați de pământ. Puteau fi vânduți, moșteniți, schimbați și despărțiți de familiile lor. Munca lor forțată susținea domenii, instituții și gospodării, în timp ce statutul lor juridic le refuza autonomia și demnitatea.
În ciuda duratei și importanței sale structurale, sclavia romilor rămâne unul dintre cele mai reduse la tăcere capitole din istoria europeană. În România, este încă insuficient abordată în programele școlare și subreprezentată în memoria publică. La nivel european, conștientizarea acestei istorii este și mai limitată. Absența recunoașterii are consecințe de durată. Atunci când o nedreptate istorică nu este integrată în conștiința colectivă, moștenirile ei continuă să modeleze inegalitățile prezente în moduri care rămân adesea nerecunoscute.
Abolirea sclaviei romilor în 1856 nu le-a adus acestora incluziune structurală. Romii eliberați nu au primit pământ, despăgubiri sau sprijin sistematic – ba mai mult, au fost despăgubiți doar foștii lor proprietari. Marginalizarea a continuat în noi condiții juridice și economice. Formele contemporane de rasism anti-rom, excludere și discriminare nu pot fi înțelese fără recunoașterea acestui fundament istoric.
Prin urmare, cea de-a 170-a aniversare a dezrobirii este și un apel la claritate și responsabilitate istorică. Când marcăm data de 20 februarie recunoaștem că istoria romilor este inseparabilă de istoria României și a Europei. Mai înseamnă și crearea unor spații în care acest trecut să poată fi abordat deschis și critic.
Viața și minunile Sfântului Nicodim de la Tismana sau filmul ca act de rememorare
Arta joacă un rol esențial în modul în care societățile își (re)construiesc memoria. Filmul, în mod special, are puterea de a face ca reflecția istorică să devină accesibilă și de a-i da încărcătură emoțională. Cu ocazia acestei aniversări, scurtmetrajul documentar animat Viața și minunile Sfântului Nicodim de la Tismana, realizat de Liviu Bărbulescu, este pus la dispoziție online pentru publicul din întreaga lume.
Filmul a fost prezentat în 2025, în cadrul Amaro Kino, programul itinerant de proiecții al ERIAC (The European Roma Institute for Arts and Culture) dedicat cinematografiei rome și poveștilor despre romi. Prin Amaro Kino, filmul a ajuns la public din diferite contexte europene, contribuind la conversații despre memorie, reprezentare și responsabilitate istorică. Acum, prin premiera sa online, scurtmetrajul devine accesibil publicului global.
Scurtmetrajul lui Bărbulescu abordează istoria sclaviei romilor printr-un limbaj vizual atent construit, inspirat din iconografia ortodoxă și pictura bisericească naivă. Făcând apel la o estetică religioasă familiară, filmul deschide o reflecție critică asupra rolului istoric al instituțiilor, inclusiv al Bisericii, în susținerea sistemelor de sclavie. Juxtapunerea dintre imaginarul sacru și violența istorică creează o tensiune subtilă, dar puternică.
În loc să se bazeze pe realismul documentar convențional, filmul folosește stilizarea și simbolismul pentru a invita la reflecție. Animația permite o interacțiune mediată cu trecutul traumatic, fără a reproduce imagini explicite ale suferinței. Rezultatul este un produs finit distinct vizual și incisiv politic. Ea nu doar relatează istoria, ci pune sub semnul întrebării modul în care aceasta a fost narată, amintită sau omisă.
Ca premieră online asociată acestei aniversări, filmul devine parte a unui act mai amplu de rememorare. El oferă publicului ocazia de a se confrunta cu un capitol dificil din istorie prin intermediul interpretării artistice și al unei perspective critice.
Voci rome și angajament cultural în România
Cu ocazia celei de-a 170-a aniversări a dezrobirii romilor din România, Roma Education Fund România, împreună cu Institutul European pentru Artă și Cultură Romă (ERIAC) și Asociația Culturală Amphitheatrrom, lansează proiectul comun „Roma Voices”. Prin promovarea nediscriminării, a educației sociale și a dialogului intercultural, proiectul afirmă că recunoașterea contribuțiilor culturale și istorice ale romilor este esențială pentru valorile democratice și coeziunea socială.
Pe 20 februarie, la ora 18:00, se deschide la Galeria Căminul Artei expoziția „RAPORTORU. No Longer the Stranger from Within”, semnată de Eugen Raportoru. Reunind picturi din seria Samudaripen alături de lucrări noi, expoziția se desfășoară ca un mediu imersiv de imagine, spațiu și sunet, în care materialitatea însăși este tratată ca purtătoare de istorie.
Mai târziu în aceeași seară, la ora 20:00, lungmetrajul premiat Gipsy Queen va fi prezentat într-o proiecție de gală la Teatrul Național „I.L. Caragiale”, în prezența protagonistei Alinei Șerban. Regizat de Hüseyin Tabak, filmul spune povestea lui Ali, o mamă romă singură care începe să practice boxul pentru a-și întreține copiii. Proiecția marchează începutul lansării filmului în cinematografele din întreaga țară, pe 27 februarie 2026, într-o campanie mai amplă pentru acces egal la educație și sport.
20 februarie 2026 marchează 170 de ani de la sfârșitul legal al sclaviei romilor. Este o dată care îndeamnă la amintire și la acțiune. Prin educație și angajament cultural, această aniversare devine nu doar o reflecție asupra trecutului, ci și un angajament pentru un viitor mai incluziv și mai onest.
