La 25 de ani de la lansare, Wikipedia rămâne „ultimul loc bun de pe internet.” Enciclopedia colaborativă păstrează o fărâmă de speranță despre cum ar putea să arate spațiul digital.
Wikipedia e, probabil, cel mai ambițios proiect colaborativ de cunoaștere colectivă din istoria omenirii. În cei 25 ani de existență, platforma a continuat să se confrunte cu provocări noi, de la cenzură politică, la războaie culturale și inteligență artificială, dar rămâne unul dintre cele mai reziliente și importante locuri de pe internet. Un fel de bun public digital, construit și întreținut de voluntari.
Într-un peisaj digital dominat în 2026 de platforme comerciale, algoritmi și conținut optimizat pentru captarea atenției, Wikipedia funcționează mai mult în practică decât în teorie și rămâne o alternativă care păstrează speranța că internetul poate să arate și altfel.
Revizităm construcția enciclopediei, pentru a înțelege mai bine de ce se numără printre cele mai importante moșteniri ale primelor decenii de viață online.
Bun public digital și inteligență colectivă
Wikipedia a început pe 15 ianuarie 2001. Proiectul a fost inițiat de antreprenorul Jimmy Wales și de filosoful Larry Sanger, care voiau o enciclopedie online disponibilă gratuit tuturor oamenilor.
Nu le-a ieșit din prima. Au creat inițial Nupedia, cu finanțare de la Bomis, compania de publicitate deținută de Wales împreună cu alți doi acționari. Nupedia funcționa mai degrabă cam ca o enciclopedie clasică: articolele erau scrise de experți voluntari din diferite domenii și treceau printr-un proces destul de complex de evaluare. N-a fost cea mai eficientă soluție: în primul an, Nupedia a publicat doar 21 de articole.
O soluție posibilă a venit dinspre Ben Kovitz, programator: wiki. Termenul, care provine din limba hawaiană, înseamnă rapid și se referă la un site ale căror pagini pot fi create și modificare direct de către utilizatorii săi. În loc ca fiecare pagină să fie verificată în prealabil, un wiki permite o colaborare imediată: cineva adaugă o informație nouă, altcineva poate să corecteze, o a treia persoană completează sau reorganizează textul inițial. Și tot așa.
Încântat de idee, Sanger a propus folosirea acestui sistem ca un fel de instrument extra pentru Nupedia. Pe 10 ianuarie 2001, Jimmy Wales a pus primul wiki online, iar cinci zile mai târziu, noul proiect a primit și propriul site: wikipedia.com.
La început, articolele redactate pe Wikipedia trebuiau evaluate și eventual modificate conform aceluiași proces de evaluare al Nupedia. Numai că Wikipedia a atras din ce în ce mai mulți oameni care voiau să contribuie și a crescut mult mai rapid decât se aștepta oricine. În iulie 2001, o mențiune pe Slashdot, un site popular pentru cei care erau pasionați de noile tehnologii, a adus un val destul de important de oameni pe site. Tot în 2001 au apărut și primele versiuni în alte limbi decât engleza: germana, catalana, franceza, italiana și suedeza.
Proiectul avea la bază o filosofie a cunoașterii colective. Jimmy Wales a fost influențat, printre altele, de ideile economistului Friedrich Hayek, cu eseul său The Use of Knowledge in Society (1945). Hayek argumenta că informațiile și cunoașterea sunt dispersate între oameni și, drept urmare, poți ajunge la adevăr numai printr-un efort colectiv. O enciclopedie, deci, poate deveni mai relevantă dacă aduce laolaltă contribuțiile unor oameni cu experiențe și expertize diferite, în loc să depindă de un grup omogen de specialiști. Asta aduce o diversitatea de informații și perspective, iar rezultatul final se clădește pe colaborare.
„Wikipedia nu a participat la algocrația care domină acum internetul și viețile noastre, nu s-a «platformizat» autoritar, ci a păstrat diversitatea (în sutele de limbi în care e scrisă), nu a extras date din viețile oamenilor, ci a structurat cunoașterea lumii, în mod liber, atât pentru oameni, cât și pentru mașini. Marile platforme sunt «gatekeepers», Wikipedia este o poartă de intrare în lume, nu într-un ghetou”, explică Constantin Vică, doctor în filosofie, cu o teză de filosofie practică în domeniul internetului și tehnologiei.
Inițial, și Wikipedia a depins financiar tot de Bomis, compania lui Wales, însă pe măsură ce a crescut, cheltuielile au devenit din ce în ce mai mari și greu de dus de o singură companie. În 2003, pe Wikipedia se găseau deja aproape 100.000 de articole în engleză. Acest lucru, precum și reticența comunității de editori în a accepta publicitatea pe site, au dus la căutarea unei soluții alternative pentru finanțare.
Așa a luat naștere, pe 20 iunie 2003, Wikimedia Foundation, o organizație nonprofit cu sediul în SUA, căreia i-au fost transferate proprietatea asupra domeniilor, mărcile și infrastructura tehnică folosită de Wikipedia. În toamna aceluiași an, fundația a organizat prima campanie publică de strângere de fonduri.
De atunci, modelul de finanțare a rămas construit în principal în jurul donațiilor. În fiecare an, fundația organizează campanii prin care le cere cititorilor să contribuie cu sume mici pentru a menține Wikipedia gratuită și fără publicitate. La acestea se adaugă donații mai mari din partea unor companii și fundații, granturi și venituri din investiții. În ultimii ani, fundația și-a diversificat și sursele de venit prin Wikimedia Enterprise, un serviciu comercial care oferă companiilor acces la volume mari de date din proiectele Wikimedia.
E un model financiar care (încă) funcționează, într-o paradigmă foarte diferită de platformele care domină astăzi mediul online. Nu are reclame, nu optimizează conținutul pentru engagement și nu folosește algoritmi care să decidă ce informație merită văzută mai mult decât alta. În schimb, proiectul se bazează pe un set de principii relativ simple: articolele trebuie să fie scrise dintr-o perspectivă neutră, informațiile trebuie susținute de surse verificabile, iar conținutul este constant revizuit și corectat de alți editori.
„Cred că credibilitatea Wikipedia a crescut în timp. Mai ales în contextul actual, în care oamenii folosesc tot mai mult AI pentru a obține informații, Wikipedia rămâne un punct de referință,” spune Bogdan Manolea, consultant juridic cu o experiență de peste 20 de ani în dreptul tehnologiei informațiilor și director executiv al Asociației pentru Tehnologie și Internet (ApTI), un ONG românesc care susține drepturile civile digitale. „Chiar dacă și acolo pot apărea greșeli, există un proces de verificare umană și principii editoriale clare — neutralitate, verificabilitate, încercarea de a prezenta o poziție obiectivă.”
În teorie, sistemul pare improbabil. Oricine poate modifica un articol, iar majoritatea celor care contribuie o fac voluntar, în timpul liber. În practică însă, această combinație de reguli, dezbateri și colaborare a făcut posibilă construirea celei mai mari enciclopedii din istorie. În spatele fiecărui articol se află adesea un lung istoric de editări, corecturi și discuții între editori care încearcă să ajungă la o formulare acceptată de comunitate.
Această libertate și diversitate nu înseamnă haos. Wikipedia funcționează ca un mecanism complex de colaborare, în care sute de mii de editori din întreaga lume contribuie voluntar, prin verificarea și corectarea informațiilor în mod constant.
„Wikipedia a fost cel mai bun exemplu de activitate intelectuală enciclopedică realizată vreodată de amatori în istoria umană,” adaugă Vică. „Multiple studii au confirmat faptul că Wikipedia este valoric egală sau superioară enciclopediilor scrise de experți. Ea mai confirmă și o ipoteză științifică veche: dacă strângi un grup destul de mare și de divers de oameni, ei vor delibera corect asupra problemei și vor produce cunoaștere, adică propoziții adevărate, chiar dacă niciunul nu este un cunoscător perfect al problemei. Wikipedia e o formă de inteligență colectivă mult mai rafinată decât sistemele de AI.”
Cheia modelului e dată de faptul că Wikipedia funcționează practic ca o mare comunitate de voluntari care sintetizează informații deja publicate în surse credibile, nu creează conținut nou. Este complet interzisă abordarea unei „cercetări originale”, adică să vii tu cu informațiile tale. Trebuie să contribui cu afirmații susținute de surse publicate și verificabile. Chiar și disputele aprinse devin productive: discuțiile nu sunt purtate în cheia de cine are dreptate, ci mai mai degrabă în ideea de cine a rezumat cel mai corect sursele disponibile. Drept urmare, articolele devin treptat mai precise și mai cuprinzătoare.
Mecanismele tehnice ale Wikipedia ajută comunitatea să gestioneze conflictele. Oricine poate edita un articol, dar există reguli precum limitarea numărului de editări ale aceluiași articol pe zi, pagini de discuții pentru negocierea formulărilor sau comitete specializate care intervin doar dacă procesul nu este respectat. Chiar și cele mai controversate subiecte sunt tratate mai degrabă ca probleme de procedură, nu de adevăr absolut.
De când a fost lansată în 2001, Wikipedia a evoluat astfel încât procesul de editare să devină aproape la fel de important ca articolele în sine. Comunitatea a creat reguli și forumuri, actualizate constant, care decid prin criterii clare care sunt sursele credibile și cum trebuie moderate disputele. Această structură face ca platforma să fie rezistentă la presiuni externe: guvernele, trolii sau diverși actori politici nu pot controla ușor conținutul tocmai din cauza acestui proces puternic și bine implementat.
În ciuda acestui proces continuu de rafinare a metodelor, problema partizanatelor în redarea informației rămâne deschisă. Studiul The Rashomon Wikipedia, al unor cercetători de la Universitatea din București, compară cum apar trei evenimente din istoria României în ediții Wikipedia în mai multe limbi. Relatările, spun cercetătorii, diferă prin sursele alese, prin omisiuni și prin limbajul folosit. Asta nu face din Wikipedia o sursă de dezinformare, dar arată că multe referințe nu garantează o imagine echilibrată. Miza e însă negocierea continuă și deschisă a informațiilor.
„Wikipedia e despre urmărirea și aproximarea metodică a adevărului,” e de părere filosoful Constantin Vică. „E ca-n Despre libertate a lui J. S. Mill: din multe opinii se naște adevărul, niciuna nu e gata-cunoaștere, toate sunt criticabile (de aceea trebuie să fie exprimate și accesibile), agenții umani sunt failibili și doar dialogul și buna examinare, colectivă, ne scapă de capcana dogmatismului, absolutismului și extremismului.”
Comunitatea care ține în viață enciclopedia în limba română
Wikipedia e o forță globală, iar această forță se bazează și pe toate edițiile locale, fiecare cu propriile particularități, provocări și comunități de editori. În România, proiectul local Wikipedia a luat naștere în iulie 2003, cu un articol despre Rocarta, o enciclopedie în format electronic cu articole despre România și Republica Moldova.
Pe 15 iulie, Bogdan Stăncescu (nume de utilizator Gutza), programator de meserie, a primit statutul de administrator și a început să traducă interfața. „Pe mine m-a încântat conceptul pe care l-am descoperit la Wikipedia în engleză şi i-am întrebat pe cei de acolo cum aş putea să ajut la cultivarea site-ului în română,” spunea atunci Stăncescu pentru ziarul Bănățeanul. „Am şi acum răspunsul în arhiva de mailuri: «Oh, you just want to be a sysop? Done!» («Tot ce vrei este să fii administrator de sistem? S-a făcut!»). Aşa că m-am apucat de treabă. Am tradus toată interfaţa - neaşteptat de mult de lucru şi tot au scăpat nişte greşeli pe care mi le-au semnalat contribuitorii mai târziu - şi m-am pus pe scris articole care să dea o formă şi o direcţie site-ului.”
Pe lângă partea tehnică, Stăncescu a depus eforturi pentru a atrage primii contribuitori, și a început să dea mailuri către universități și Academia Română, prin care cerea ajutor.
Nu i-a răspuns nimeni, însă demersurile sale au fost remarcate rapid de presă. „Nu e deloc greu să dai de www.wikipedia.org dacă navighezi pe Internet în căutarea unei informaţii. Ajuns acolo, ai parte de o supriză plăcută: o enciclopedie virtuală 100% gratuită,” scria ziarul Bănățeanul în iulie 2004, într-un articol intitulat „Informație la click”. „În plus, nu eşti deranjat de nici o reclamă, iar dacă vezi vreo greşeală, o poţi corecta în câteva secunde, fără a cere consimţământul cuiva.”
De la primele câteva mii de articole, comunitatea română Wikipedia a crescut constant. La sfârșitul anului 2003, proiectul depășise deja 3.000 de articole, ocupând locul 16 între edițiile enciclopediei la nivel global. Creșterea a continuat: 10.000 de articole în decembrie 2004, 50.000 în ianuarie 2007 și peste 100.000 în ianuarie 2008. În prezent, Wikipedia în limba română are aproximativ 541.000 de articole și circa 740.000 de utilizatori înregistrați, ceea ce o plasează printre primele 40 de ediții din lume, dintr-un total de peste 300.
Cele peste jumătate de milion de articole reprezintă rezultatul a două decenii de editări, corecturi, traduceri și discuții între contribuitori care, de cele mai multe ori, lucrează anonim și gratuit în timpul lor liber.
Unul dintre acești editori este Elena Damian, o bibliotecară de 41 de ani din Giurgiu, implicată de mai mulți ani în comunitatea locală a Wikipedia.
Drumul Elenei către Wikipedia a început în 2022, la o conferință a Asociației Naționale a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România. Acolo a asistat la o prezentare intitulată „Bibliotecarii iubesc Wikipedia”, susținută de voluntarii Wikimedians of Romania and Moldova. Până în acel moment, spune ea, nu se gândise niciodată că enciclopedia poate fi scrisă de oameni obișnuiți.
„Credeam, undeva, în mintea mea, că e o entitate de sine stătătoare, creată de cineva special, o ordine în care nu mă pot amesteca. Doar știam că pot lua de acolo informații și recunosc că nu m-am întrebat de unde vin. Imaginați-vă uimirea mea când am auzit acolo că bibliotecarii pot completa Wikipedia cu note, cu informații valoroase din colecțiile proprii”, povestește azi bibliotecara.
După conferință, s-a înscris la cursuri online gratuite de editare pe Wikipedia, unde a învățat regulile platformei și a început să contribuie. Primele sale articole au fost despre personalități locale, folosindu-se de informațiile din cărțile Bibliotecii Județene „I.A. Basarabescu” din Giurgiu.
Primul despre care a scris a fost Neagu Udroiu, scriitor, jurnalist, fost ambasador, pe care Elena îl întâlnise la evenimente organizate la bibliotecă. „Am simțit că în acest fel îmi arăt recunoștința pentru munca lui. Și da, a fost și un sentiment de mândrie că pot face asta”, spune bibliotecara.
Pentru mulți dintre cei care editează Wikipedia, sentimentul de apartenență la un proiect colectiv e extrem de important. Elena Damian spune că, odată ce a început să editeze, a descoperit o comunitate în care oamenii fac totul din pasiune: „Suntem voluntari și tot ce facem e pentru că ne e drag și ne-a prins pasiunea pentru editat, acel sentiment unic de apartenență la o mișcare globală, în continuă creștere”, spune ea.
Un alt editor activ al Wikipediei românești, cunoscut online sub numele de utilizator Străinu, e unul dintre veteranii proiectului și spune că a ajuns la el aproape întâmplător, după ce în vacanța de Crăciun din 2005 a dat pe net de o informație greșită: „Mi-a plăcut că puteam să corectez atunci, pe loc. Primul articol modificat a fost cel despre Metroul din București , iar primul articol creat Stadionul Giulești-Valentin Stănescu”, spune el.
Pentru Străinu, principalul impuls de a continua această muncă voluntară a fost dat de faptul că putea fi de folos. „A fost vorba de sentimentul că las ceva vizibil și util în urmă”, spune el.
Wikipedia e un proiect care nu-și desfășoară activitatea doar online. În România, o parte importantă a muncii se face împreună cu bibliotecile. Elena Damian, bibliotecară și membră a comunității Wikimedians of Romania and Moldova, spune că legătura dintre cele două lumi este, de fapt, foarte naturală.
Bibliotecarii lucrează deja zilnic cu surse, cu cărți și cu informație verificată, exact lucrurile de care are nevoie și Wikipedia. „Wikipedia aduce recunoaștere pentru mediul bibliotecilor”, spune ea, pentru că le oferă bibliotecarilor ocazia să arate concret ce pot face cu resursele pe care le au la dispoziție.
În practică, colaborarea arată cam așa: bibliotecarii folosesc cărțile din bibliotecă pentru a completa articole sau pentru a adăuga referințe. Astfel, informația din cărți ajunge la un public mult mai mare. „O carte citată ca sursă pe Wikipedia va deveni vizibilă pentru mai mulți cititori decât dacă și-ar aștepta rândul cuminte, pe raft”, explică Damian. Ideea nu este să înlocuiești cartea cu internetul, ci exact invers: să folosești Wikipedia ca să trimiți oamenii înapoi spre surse. „Noi nu dăm la o parte cartea, o promovăm și o recomandăm ca principală și de netăgăduit sursă pentru articole.”
Din genul acesta de colaborări apar și proiecte concrete. În 2024, Elena a participat la programul Wikimedia in Residence, în care a lucrat direct cu o instituție culturală pentru a documenta și a scrie articole bazate pe colecțiile acesteia. Un alt proiect e WikiSeniors, organizat în biblioteci, unde seniorii participă la ateliere în care învață să folosească PC-urile, să caute informații online și chiar să contribuie la articole. Mulți dintre ei vin cu povești, informații sau detalii despre istoria locală care altfel ar rămâne greu de găsit pe internet.
Cea mai mare inițiativă de acest tip rămâne însă campania internațională #1lib1ref („one librarian, one reference”). Ideea e simplă: dacă fiecare bibliotecar ar adăuga măcar o referință pe Wikipedia, impactul ar fi uriaș. Campania se organizează și în România din 2016, iar în ultimii ani a crescut mult. „1lib1ref înseamnă comunitate, prietenie și încredere unii în alții că facem asta împreună”, spune Elena Damian. La ediția recentă de iarnă au participat peste 160 de bibliotecari din România și Republica Moldova, care au făcut mii de editări pe aproape două mii de pagini. „Este grandios ce se întâmplă în cele trei săptămâni de campanie, sentimentul de uniune care se creează între bibliotecari din colțuri de țară care poate altfel nu s-ar cunoaște vreodată”, povestește Elena.
Wikipedia a fost însă privită mult timp privită cu scepticism, mai ales în mediul academic. Elena Damian spune că nu a fost percepută întotdeauna ca sursă de încredere, dar că lucrurile încep să se schimbe treptat, mai ales pe măsură ce profesorii și studenții înțeleg mai bine cum funcționează proiectul. Tocmai aici intervine rolul comunității de editori: să arate ce înseamnă un articol bine documentat și ce reguli există în spatele lui.
În ultimii ani, voluntarii din comunitatea Wikimedians of Romania and Moldova au încercat să construiască punți către universități. Studenții participă la ateliere de editare, la concursuri de scriere de articole sau la proiecte tematice. De exemplu, există competiții organizate în cadrul Săptămânii Accesului Deschis sau concursuri de traducere precum WikiTranslation, unde participanții traduc articole din alte limbi. Pentru mulți studenți, exercițiul e util: trebuie să caute surse, să le verifice și să scrie clar și neutru.
De altfel, spune Elena Damian, unii profesori au început chiar să folosească editarea pe Wikipedia ca exercițiu pentru studenți. În loc de un eseu care ajunge doar pe masa profesorului, studenții contribuie la un articol care rămâne public. „Își exersează exprimarea corectă, gândirea critică, cercetarea și documentarea riguroasă”, explică ea.
Rezistența editării umane în epoca inteligenței artificiale
De-a lungul anilor, enciclopedia online a fost blocată, cenzurată sau supusă unor presiuni directe în mai multe state autoritare sau semi-autoritare. Țări precum China, Turcia, Rusia, Iran sau Siria au restricționa accesul la platformă în diferite momente, iar în unele cazuri editorii au fost chiar amenințați sau arestați. În alte locuri, precum India sau Hong Kong, autoritățile au încercat să influențeze conținutul prin procese sau campanii de intimidare.
Mai recent, Wikipedia a devenit o țintă și în războaiele culturale care domină politica americană. Politicieni republicani, influenceri conservatori, organizații cu influență puternică în politică precum Heritage Foundation sau miliardari ca Elon Musk acuză platforma că ar avea un bias liberal și că ar manipula modul în care sunt prezentate „subiectele sensibile”, cum ar fi schimbările climatice, istoria rasismului sau genocidul perpetuat de Israel în Palestina.
Toate aceste conflicte spun ceva important despre locul pe care Wikipedia îl ocupă astăzi pe internet. Nu e de mirare că se dau adevărate bătălii pentru textele care apar acolo. Această enciclopedie online a devenit, în timp, o infrastructură esențială a cunoașterii digitale. Articolele sale apar constant în primele rezultate ale motoarelor de căutare, sunt citite lunar de miliarde de oameni, sunt folosite și pentru antrenarea sistemelor de inteligență artificială.Pe lângă presiunile politice, Wikipedia se confruntă în 2026 cu un alt tip de amenințare: ascensiunea inteligenței artificiale.
„Care va fi rolul nostru într-o lume în care AI-ul poate formula informația în mii de moduri diferite în câteva secunde?” se întreabă Strainu, unul dintre printre primii editori ai ediției în limba română. „Momentan nu avem un răspuns, însă e clar că viitorul nostru depinde de această întrebare.”
Sunt destui oameni care preferă să primească răspunsuri prelucrate de chatbot-uri care, realist vorbind, folosesc tot Wikipedia ca sursă, dar fără să o menționeze neapărat. Platforma devine astfel mai invizibilă în fața oamenilor: conținutul continuă să fie folosit, însă recunoașterea e redusă și controlul asupra modului în care informația e prezentată dispare.
Situația devine și mai complicată odată cu apariția proiectelor care concurează direct cu Wikipedia, sub brandul AI, așa cum încearcă să facă Elon Musk cu Grokipedia, lansată ca parte a ecosistemului X și Grok. Musk critică Wikipedia pentru presupusul ei bias liberal și promite o enciclopedie neutră bazată pe AI, care să furnizeze răspunsuri rapide, curate și fără agenda editorială a Wikipedienilor.
În realitate, Grokipedia se bazează tot pe surse externe și algoritmi de filtrare care pot introduce propriile prejudecăți, iar controlul comunitar care face Wikipedia atât de rezilientă lipsește complet. Printre altele, de pe Grokipedia afli că pornografia a contribuit la epidemia de SIDA sau că rețelele sociale sunt responsabile pentru un număr mare de persoane transgender.
„Odată «înghițită» și replicabilă ad nauseam, Wikipedia își pierde relevanța – dată de accesibilitate și claritate – pentru publicul larg,” explică filosoful Constantin Vică. „Este înlocuită de răspunsurile gata făcute ale AI generativ, iar asta pare a fi și soarta world wide web-ului în general, care e dominat de Gemini (la căutarea Google) sau doar exploatat, dar nevizitat de oameni, de alte sisteme de AI.”
Astfel de alternative bazate pe AI pot altera percepția publicului despre ceea ce e considerat adevăr enciclopedic. În timp ce Wikipedia se bazează pe un proces transparent, în care fiecare modificare și dispută este vizibilă și poate fi analizată, răspunsurile generate de AI sunt opace: cititorul nu știe cum s-a ajuns la concluzie și nu poate verifica sursele în același mod. Problema nu este doar calitatea informației, ci și degradarea încrederii în procesul de construcție a cunoașterii.
„Dacă mă întrebi de ce ar fi Wikipedia mai bună decât un chatbot, pentru mine nu există termen de comparație,” spune Bogdan Manolea de la Asociația pentru Tehnologie și Internet. „Wikipedia este un sistem ierarhic în care informația este verificată după anumite principii, testate de zeci de ani. În schimb, AI-ul este un sistem probabilistic. Să te bazezi pe un sistem probabilistic pentru a obține informații corecte este ca și cum ai da cu zarul și ai spera că rezultatul este adevărul.”
În acest context, efortul colectiv lent al editării umane devine o formă de rezistență culturală în fața unei logici care privilegiază viteza și răspunsul instant în detrimentul verificării și al deliberării. Wikipedia funcționează tocmai pe baza opusului acestui model: informația este construită treptat, prin corecturi succesive, dezbateri și citarea surselor.
„Conținutul articolelor a fost deja apropriat într-un mod samavolnic de către companiile de AI. Dar rămâne în Wikipedia ceva unic: nu doar scrierea istoriei (sine ira et studio), ci istoria scrierii,” spune Constantin Vică. „Fiecare articol are istoria editărilor sale și aproape fiecare articol are o pagină de Discuții. Acolo regăsim laboratoarele dezbaterii și gândirii, regăsim o istorie a mentalităților și a diferențelor (uneori conflictuale) culturale, găsim polemos-ul (care conduce lumea) în cele mai rafinate forme ale sale. Și dovada că stabilitatea cunoașterii, dar și disponibilitatea de a o aduce la zi continuu presupun lentoare și atenție.”
Ce am pierde dacă ar dispărea Wikipedia
Numită de jurnalistul Richard Cooke, „ultimul loc bun de pe internet” într-un articol pentru WIRED din 2020 devenit între timp și carte, Wikipedia este unul dintre puținele spații digitale care au reușit să păstreze ceva din promisiunea inițială a internetului: acces liber la informație, colaborare și cunoaștere construită la comun.
Dacă Wikipedia ar dispărea sau ar deveni marginală în ecosistemul digital, am pierde ceva esențial. Realitatea e că această enciclopedie online a devenit una dintre infrastructurile cheie ale internetului și un punct de plecare pentru milioane de oameni pentru a înțelege lumea.
Wikipedia e o resursă comună, accesibilă tuturor, care aparține comunității și nu statului sau corporațiilor. „Toată lumea poate să o folosească și să contribuie la ea. În acest sens, Wikipedia este unul dintre pilonii principali ai informației pe internet”, explică Bogdan Manolea.
Această caracteristică face ca Wikipedia să fie și o formă de patrimoniu digital stabil într-un internet volatil. „Dacă te uiți la volatilitatea informației pe internet (site-uri care apar și dispar, publicații care își pierd arhivele) Wikipedia devine un punct de reper foarte stabil. În România, există site-uri care au dispărut complet sau ale căror arhive nu mai sunt accesibile. Wikipedia există de peste 20 de ani și rămâne o sursă de informație care poate fi citată și verificată”, adaugă Manolea.
Am pierde mai mult, însă, decât informația pură. Modelul Wikipedia e important nu doar toate informațiile pe care ni le oferă, ci și pentru ce ne învață și cum ne modelează gândirea despre lume.
„Wikipedia formează un cetățean democratic reflexiv, orientat către aflarea adevărului, respectarea regulilor, gândire critică și dezbatere,” este de părere filosoful Constantin Vică. „Vorbesc despre utilizatorii care contribuie, scriu, editează, dar și utilizatorii-cititori descoperă în Wikipedia un model de echilibru și de informare onestă. Enciclopedia liberă oferă un model și un mod în care poți deveni virtuos epistemic, adică interesat de fapte și adevăr, modest intelectual, cu mintea deschisă, sceptic, dar nu suspicios aleatoriu.”
Amploarea proiectului și rețeaua vastă de hiperlinkuri care leagă articolele între ele transformă Wikipedia într-o hartă a cunoașterii care ne reamintește constant locul nostru în istorie. În același timp, enciclopedia funcționează ca un exercițiu permanent de îmbunătățire: intelectuală, morală și instituțională.
„Mai mult, Wikipedia prin natura sa este multiculturală și globală – când participi la editarea ei, chiar dacă o faci local, într-o limbă, relevanța este una totală (orice articol poate fi tradus și adaptat altei limbi, faptul că le poți accesa pe toate îți arată că idealul iluminist-antropologic al unei „egalități a națiunilor” și culturilor poate fi atins).
Nu în ultimul rând, ea a devenit un patrimoniu scris incredibil, care a făcut posibilă salvarea unor limbi și culturi, dar și revitalizarea unora antice (Vicipaedia este un spectacol)”, explică Vică.
Trăim într-un internet tot mai fragmentat, dominat de platforme comerciale și algoritmi care livrează conținut construit să atragă atenția, iar Wikipedia rămâne un spațiu în care cunoașterea este construită transparent, prin colaborare și dezbatere.
E vorba de un mod de a crea și a de împărtăși cu ceilalți cunoașterea: unul lent, plictisitor, imperfect, dar deschis și verificabil. E un model care ar putea să fie, poate, cea mai valoroasă moștenire a primelor decenii ale internetului.
