Într-o lume în care singurătatea și tehnologia merg mână-n mână, iar swipe-urile printre posibili parteneri devin epuizante, o filologă și un scriitor au creat un spațiu sigur pentru dating. Unul în carne și oase, unde prietenia și dragostea sunt pe picior de egalitate.
,Sufrageria’’ de la Random House, un spațiu de evenimente din centrul Bucureștiului, se umple rapid. Suntem vreo șaizeci de oameni, majoritatea însoțiți de câte un prieten / o prietenă, cu care împart stânjeneala de a se afla printre străini, dar și nerăbdarea de a cunoaște pe cineva nou. Suntem la Date me, maybe?, o sesiune de dating fără ecrane, în carne și oase. Aici, prieteni și prietene se prezintă reciproc printr-un powerpoint, iar cei din public au șansa să-i cunoască. Gazdele, Carla Boboc și Mihai Ivașcu, cred că un prieten poate vedea cel mai bine părțile tale mai bune, dar și dacă cineva este sau nu un partener potrivit pentru tine. Ca să prezinți pe cineva, e nevoie să te înscrii înainte, iar la fiecare ediție pot fi maxim cinci prezentări. Un bilet costă între 45 și 70 de lei, în funcție de momentul în care-l cumperi.
În seara asta de vineri, la final de ianuarie, Carla și Mihai ne invită să ne aducem aminte de lucruri care au marcat generația milenialilor, căreia îi e dedicată ediția de azi a Date me, maybe? – serialul Sex and The City, boy bands sau Hi5, una dintre primele rețele de socializare. Tinerii își aduc aminte cu nostalgie de adolescența lor în care internetul aproape că nu exista și în care să cunoști pe cineva și să te îndrăgostești nu presupunea o perioadă de probă online.
Milenialii, alături de Generația Z, sunt cei mai mari consumatori de filme romance. Într-o mare măsură, poveștile de dragoste ale anilor ‘90 și început de 2000 ne-au influențat standardele pentru relații romantice și ne-au cultivat convingeri idealiste despre dragoste. Am preluat din romance și rom coms ideea că există parteneri perfecți, că iubirea poate apărea la prima vedere și poate depăși orice obstacole. În realitate, lucrurile sunt, ca de obicei, mai complicate.
Alina și Teodora sunt două prietene care au mai participat împreună la Date me, maybe?, unde s-au prezentat reciproc. Deși se cunosc de doar doi ani, știu să răspundă la aproape orice întrebare despre cealaltă. Teodora este scriitoare și lucrează la Radio Guerilla, iar Alina spune despre ea că e creativă. Teodora călătorește deseori singură prin lume, iar Alina o consideră cea mai aventuroasă persoană și îi admiră curajul. Amândouă spun că nu au venit aici ca să-și caute sufletul pereche, în care nici nu mai cred, ci ca să încerce ceva nou și să se distreze. ,,Aș asemăna experiența dating-ului cu a merge la o consignație și a încerca să-ți găsești ceva care să-ți placă,’’ spune Alina. ,,Ai nevoie de răbdare și de o piele foarte groasă’’. Pentru Teodora, ,,scena de dating e ca un teren radioactiv de lângă Cernobîl’’. Tânăra spune că generația ei este supusă și multor prejudecăți atunci când vine vorba de dating: ,,Despre persoanele care sunt singure după o anumită vârstă se zice că, dacă sunt singure, atunci e ceva greșit la ele. Și despre mine se poate spune că sunt singură și cineva se poate întreba ce e greșit la mine. Răspunsul e nimic.’’
Teodora crede că cei din Generația Z, din care face și ea parte, au o etică a dating-ului mult mai riguroasă și o preocupare mai mare pentru consimțământ și siguranță. Le-am întrebat pe cele două prietene unde mai poți să întâlnești astăzi un posibil partener. ,,Cum s-ar zice, in the wild,” râde Alina. „În realitate ai ocazia să stabilești o conexiune. Dar știi cum e, nu poți să-ți găsești sufletul pereche în Expirat’’. Li se pare cel mai potrivit să întâlnești pe cineva la evenimente ca Date me, maybe?, la zile de naștere, prin alți prieteni care te recomandă.
După ce se termină prezentările în fața publicului, toată lumea e liberă să stea la povești pentru tot restul serii. Atmosfera e una de petrecere, dar fără presiunea de a dansa sau a încerca să vorbești cu cât mai mulți oameni. Carla și Mihai sunt acolo să se asigure că toată lumea se simte bine și e în siguranță. Iar acolo unde e cazul, pot fi și matchmakeri. Pentru cei care vor să discute dincolo de aglomerația din sala principală, există Samantha’s room, o cameră separată, inspirată de personajul Samantha din clasicul Sex and the city, în care poți lua loc la masă și poți avea un date improvizat cu cineva care-ți stârnește interesul.
Suferim de dating fatigue
Într-un oraș suprasaturat de oameni și experiențe cum e Bucureștiul, e inevitabil să te simți la un moment dat extrem de singur. Iar dacă ai între 13 și 28 de ani, riscul e cu atât mai mare, în condițiile în care Generația Z e supranumită „generația singurătății”. Rețelele de socializare și aplicațiile de dating pot părea astfel cea mai ușoară cale de a te conecta cu cineva.
,,Online avem impresia că ne putem controla imaginea, putem alege fotografia bună, replica bună, putem «să șlefuim» totul înainte să ne vadă cineva,” spune Gianina Lăzărescu, psihologă cliniciană și psihoterapeută formată în terapia sistemică de cuplu și familie. „Social media devine un fel de adăpost, e contact fără risc mare, e o iluzie a conexiunii fără vulnerabilitate.” Lăzărescu crede însă că, deși încercarea de a stabili un raport cu altă persoană online ne adăpostește de respingerea de care ne temem că am primi-o offline, acest reflex poate amplifica anxietatea și singurătatea pe termen lung. ,,Intimitatea nu se construiește din reacții și like-uri, ci din prezență, din faptul că rămâi cu cineva chiar și când apare disconfortul, nu doar când e ușor și plăcut. Tehnologia ne antrenează reflexul opus: când e inconfortabil ieșim, când nu ne convine dăm skip. În timp, această retragere nu doar că ne protejează, dar ne și reduce practica de a fi cu oameni reali, iar dacă nu exersezi, anxietatea crește.’’
În ultimii ani, mulți au început să renunțe la aplicațiile de dating. În timp ce-și caută parteneri / partenere pe Tinder sau Bumble, mulți utilizatori spun că simt o detașare de realitate, iar întreg procesul produce oboseală. Deși există iluzia unei abundențe a opțiunilor, de fapt niciuna nu pare reală. Așa se face că avem de-a face cu dating fatigue, explică Gianina Lăzărescu, o epuizare emoțională acumulată din prea multe interacțiuni superficiale, prea multe începuturi care nu duc nicăieri, ghosting și dezamăgiri repetate. Această oboseală cauzată de întâlnirile eșuate repetate poate determina izolarea ca mecanism de apărare pentru că ,,oamenii nu mai vor să se simtă ca într-un proces industrial în care investesc energie și primesc înapoi inconsistență’’.
Prietenia și dragostea, pe picior de egalitate
În acest context complicat, anul trecut, în octombrie, a apărut Date me, maybe?, evenimentul de dating organizat lunar în București de Carla Boboc și Mihai Ivașcu. În ,,sufrageria’’ de la Random House, datingul cunoaște o altă formă, mai vie și mai autentică. Carla este filologă, creatoare de conținut și moderatoarea clubului de carte Bedside, iar Mihai lucrează în comunicare, e dramaturg și performer.
Ideea evenimentului le-a venit din experiența lor personală, spune Mihai. ,,Spațiul virtual e o conjunctură de moment, în care stabilești un raport minim de încredere cu o persoană, dar pe care trebuie să-l probezi în viața reală. În cazul meu, cel puțin, se întâmpla că nu ajungeam în viața reală. Era ca și cum suntem prinși într-un loop în care facem texting. Când am văzut că să scrii devine mai important decât să cunoști real, am identificat o problemă și am încercat să o rezolvăm.”
În formula de eveniment pe care l-au conceput, prietenia joacă un rol important, la fel cum joacă în deciziile pe care le luăm în viețile noastre amoroase. În 2025, Tinder a declarat friendfluence una dintre principalele tendințe în cultura datingului. Utilizatorii aplicațiilor de dating spun că atunci când prietenii noștri sunt implicați în aceste alegeri, e mai puțin intimidant să cunoști oameni noi.
Carla și Mihai recunosc că au făcut același lucru unul pentru celălalt în prietenia lor: s-au încurajat reciproc și au venit cu sfaturi despre întâlniri. Așa s-au gândit să dea ideea mai departe. Carla povestește cum, vara trecută când se afla în vacanță în Corfu alături de Mihai, el a întrebat-o: „Carla, nu crezi că ar trebui, dacă tot suntem atât de chinuiți de viață, să ne gândim la ce am putea face și pentru alții?’’ Mihai crede că cei din generațiile tinere au dezvoltat o anxietate socială mai mare decât generațiile trecute și că le e mai greu să stabileasă legături intime. Tocmai de aceea li s-a părut important să creeze un context în care oamenii să se simtă în siguranță și să relaționeze în mod natural unii cu alții.
Au rostogolit ideea până a prins formă și, la câteva săptămâni după ce s-au întors din vacanță, au reușit să pună la cale prima ediție Date me, maybe? . Carla își aduce aminte cu emoție două tinere care au participat la această primă ediție și pe care le lega o prietenie de peste zece ani. În timp ce una dintre ele o prezenta pe cealaltă, au început să plângă amândouă. Și-au spus una alteia cât de mult se iubesc și că-și doresc să găsească pe cineva potrivit. ,,Plângeau ele, am început să plângem și noi, ne-am super emoționat,’’ povestește Carla. Și ea și Mihai cred că una dintre cele mai importante realizări pe care le-au avut de când găzduiesc Date me, maybe? e că au reușit să găsească un format de experiență în care prietenia și dragostea sunt pe picior de egalitate. Văzând deja de câteva luni bune prieteni și prietene care vorbesc cu admirație unii despre ceilalți, au înțeles că iubirea dintre prieteni a devenit la fel de importantă și de valoroasă ca iubirea romantică.
Deși atmosfera de la Random House e una intimă și sigură, poate fi mai greu să îți faci curaj să cunoști pe cineva. Carla și Mihai nu promit că Date me, maybe? e locul în care oamenii își vor găsi soțul/soția, dar promit să fie un loc bun pentru un date și pentru a cunoaște oameni noi, fără presiune. ,,Avem și oameni care s-au împăcat cu foștii lor care au aflat că au fost prezentați la Date me, maybe?’’, povestește Carla. Mai spune că au fost oameni din public care au ieșit la întâlniri, iar acum sunt împreună.
Carlei îi place că acum femeile pot să cunoască oameni diferiți, să iasă la câte întâlniri vor fără teama de stigmă, însă o descurajează nesiguranța pe care o simți atunci când mergi la prima întâlnire cu o persoană necunoscută. Crede că oamenii nu se expun mai des, deoarece s-au obișnuit să o facă doar atunci când vor să obțină validare. ,,Expunerea e un lucru bun, dacă e gândită înainte, dacă e făcută ghidat și cu blândețe. Nu cred că, dacă vrei să treci peste niște nesiguranțe, trebuie să te forțezi să te expui’’. Pentru Mihai, e îmbucurător că oamenii s-au relaxat și nu-și mai fac așteptări, dar crede că asta poate crea și confuzie. „Pe de o parte am devenit mai flexibili, mai generoși, pe de altă parte, cred că există și un risc de incoerență emoțională. Iată că de câțiva ani avem termenul situationship’’. Mihai crede că ceea ce ne oprește să fim mai curajoși și să cunoaștem oameni noi dincolo de ecrane e pentru că alegem, în mod natural, calea cea mai ușoară. ,,A cunoaște un om cu adevărat, a te conecta pe bune cu cineva e un proces, ia timp și e greoi, iar noi trăim într-o lume în care lucrurile sunt foarte comode. Nimic din realitatea în care trăim actual nu încurajează la tipul ăsta de efort.’’
Red flags & green flags pentru relații mai sănătoase
Aplicațiile de dating nu sunt neapărat nocive, însă mulți dintre cei cu care lucrează psihoterapeuta Gianina Lăzărescu recunosc că au ajuns să se simtă evaluați ca un produs și că de cele mai multe ori dau swipe pentru a-și umple timpul liber, nu pentru a întâlni pe cineva. Psihologa spune că soluția nu este să demonizăm aplicațiile, ci să le folosim cu limite clare și criterii sănătoase, să purtăm mai puține conversații paralele, cu o trecere mai rapidă în realitatea offline, cu pauze asumate atunci când simțim că ne epuizăm.
Când vine vorba de cele mai mari red flags pe care le poți identifica la cineva cu care ieși la o întâlnire, Lăzărescu e de părere că cele mai importante semnale de alarmă nu sunt neapărat cele „spectaculoase”. „De multe ori, pericolul nu arată ca un film cu scene dramatice, ci ca o normalitate care te micșorează încet.’’ Cele mai evidente comportamente primejdioase se manifestă prin control și nerespectarea limitelor personale. Psihologa spune că, la început, acest control se poate manifesta prin fraze inofensive: „Mă îngrijorez”, „Nu-mi place de prietena ta”, „De ce ai nevoie să ieși fără mine?”. Alteori e ambalat în gelozie romantizată: „E normal să fiu gelos, te iubesc”. „Dar când cineva îți cere acces total la tine: la timp, la prieteni, la corp, la decizii, nu e intimitate, e posesie’’. Atunci când un partener îți spune „Eu sunt tot ce ai nevoie”, sună frumos ca în filme, dar în realitate e una dintre ușile prin care intră relațiile toxice. Al doilea red flag ce nu trebuie trecut cu vederea este, după părerea Gianinei Lăzărescu, încălcarea limitelor. Aici vorbim despre presiunea sexuală, presiunea emoțională și toate formele de „te presez până cedezi”. ,,Pe termen lung, acolo unde limitele sunt atacate, dispare siguranța. Și fără siguranță, nu există intimitate reală, doar tensiune,’ explică terapeuta.
Și dacă totul merge bine la primele întâlniri, cum mai construiești o relație sănătoasă în 2026, când e tot mai greu să nu ai parte de ghosting? Psihologa Gianina Lăzărescu, care lucrează și ca asistent universitar la Facultatea de Psihologie a Universității de Vest din Timișoara, oferă câteva insight-uri relevante, bazate pe experiența ei de lucru alături de cupluri și familii. ,,Relațiile bune nu se construiesc pe «chimie», ci pe competențe, iar competența numărul unu este respectul, acel tip de respect care rămâne în picioare și când sunteți obosiți, iritați, frustrați.” O altă competență esențială este reparația. E normal ca într-o relație să existe certuri, însă relațiile sănătoase sunt cele în care există o rutină de reparație – să poți reveni după conflict și să poți recunoaște partea ta de vină fără să te simți umilit. Înseamnă și să poți cere clar ce-ți dorești, fără o mulțime de reproșuri.
Dincolo de aceste principii general valabile, psihoterapeuta spune că în 2026 devine crucial și subiectul tehnologiei. „Telefonul, notificările, scroll-ul sunt, pentru relații, o formă de distragere care se acumulează, pentru că intimitatea are nevoie de atenție întreagă.’’ Apoi, un lucru pe care multe cupluri îl subestimează, și care este tot mai relevant astăzi, e negocierea rolurilor și a muncii invizibile. ,,În relațiile moderne nu mai există mereu roluri clare: cine face ce, cine se ocupă de casă, de planificare, de ținut minte totul.” Dacă nu vorbești despre asta, psihoterapeuta spune că apare resentimentul. „De multe ori, nu e vorba doar de vase sau gunoi, ci de sarcina mentală: cine planifică, cine organizează, cine se gândește la toate, cine anticipează. O relație sănătoasă pune asta pe masă fără rușine și fără ironie, și caută echilibru. Un green flag este când efortul tău e văzut și apreciat, nu luat de-a gata.’’
După părerea Gianinei Lăzărescu, tiparul epocii noastre în materie de dating include multă singurătate, multă tehnologie și multă căutare. Iar atunci, cea mai importantă abilitate e să poți fi clar într-un mod blând, să poți spune ce simți și ce îți dorești, să pui limite și să confirmi fără a promite imposibilul.
În 2026, dragostea nu mai e doar despre a găsi pe cineva sau despre a trece absent prin opțiunile pe care ți le oferă platformele de dating, ci despre a rămâne prezent, respectuos, capabil să repari și să negociezi. Tehnologia poate fi o poartă, dar intimitatea și respectarea limitelor se învață și se testează în viața reală. Poate că e timpul să-ți dezinstalezi Tinderul.
Următoarea ediție Date me, maybe? are loc azi, 14 februarie, de la ora 20. De la ora 16, Carla Boboc va participa, alături de scriitoarea Cătălina Stanislav, ilustratoarea Simina Popescu și jurnalista Andra Mureșan, la evenimentul „De la iubire eternă, la seen”, organizat la Rezidența9. Cele patru invitate vor citi scrisori de iubire care au rămas în istorie și mesaje din aplicațiile contemporane de dating, ca să înțelegem mai bine cum s-a transformat felul în care ne comunicăm iubirea și cum transpare istoria din aceste fragmente de corespondență. Doritorii / doritoarele pot veni cu propriile scrisori de dragoste.
Ilustrația principală: Date me, maybe?
