Recomandări / Jurnalism

2019 pe Scena9: Un calendar ilustrat

de Scena 9, ilustrații de Andreea Chirică

Publicat pe 29 decembrie 2019

La început de iarnă, prietena noastră Andreea Chirică, ilustratoare, ne-a trimis un mail în care ne propunea să ne recapitulăm anul în texte:  

„Să îmi dați fiecare dintre voi din redacție câte un citat sau mai multe dintr-un articol sau interviu, o frază dintr-o carte, o întâmplare din 2019 care v-a plăcut cel mai mult și eu să o ilustrez și să apară în fiecare zi din decembrie până la Crăciun, câte una, ca o bomboană digitală. Ceva scurt și frumos.”

Așa că ne-am uitat prin poveștile pe care le-am scris sau citit anul acesta și ce-am ales găsiți mai jos: sunt scurte gânduri despre orgasm și educație sexuală, despre fericire și patologizarea nefericirii, despre ce înseamnă să fii viu și cum supraviețuiești. Sunt voci de oameni simpli, dar și de artiști uriași, momente din întâlniri extraordinare și povești pe care le-am citit în poeme sau memorii. Așa a trecut anul 2019 pe Scena9 - cu interviuri, anchete, eseuri, muzică și poezie.

„Uneori, ne transformăm propriile profiluri în muzee gândite anume pentru o singură privire, cea a fostului partener. Ne scapă ideea că firimiturile de informație de pe net nu vor prezenta niciodată o explicație completă (...) (Poate că poza aia pe care a postat-o fosta nu e un mesaj ascuns că te vrea din nou. Poate că îi plăcea cum îi stă părul în ziua aia. Doar zic.) Dar, din ce avem, construim explicații și narațiuni care să dea un sens propriu fiecăruia dintre noi despărțirii.” 

Despre relații, despărțiri și drame pe Facebook, dintr-un articol de Ioana Pelehatăi.

„Autocontrolul e un cuvânt folosit în cercurile religioase ca eufemism pentru abstinență. «Când le vorbim despre problema castităţii, preferăm să folosim termenul autocontrol în loc de abstinenţă, pentru că le transmite ideea de alegere şi de libertate, nu de constrângere.»”

Din „Bătălia pentru adolescență”, un articol de Diana Meseșan despre educație sexuală în școlile din România. 

„Despre orgasm rar am auzit. M-am lămurit eu foarte târziu ce e și mi-am dat seama că nu l-am avut niciodată. Auzeam pe una, pe alta, vai dom'le, a fost o clipă în care am atins cerul. Eu mă uitam ca un copil venit de la țară, care nu știe ce lingură se folosește la ciorbă, și mă gândeam: ce-i aia?”

Dintr-un articol de Venera Dimulescu, despre sexualitatea feminină descoperită pe furiș. 

„Ele: 
Străbunica, unsprezece copii, a visat mîncare. 
Bunica, trimisă la moarte, a visat libertate. 
Mama a îngropat două fete, a visat copii. 

Eu: 
Sătulă, liberă, vie.”

Un fragment din scrisoarea Tatianei Țîbuleac pentru Virginia Woolf, publicată anul acesta în antologia „Dragă Virginia,”, la Black Button Books.

„În fiecare minut dispar în lume păduri care s-ar întinde pe 27 de terenuri de fotbal, din Cambodgia, unde apărătorii naturii sunt uciși cu mitraliera, până-n Amazon, unde ajută mult incendiile pornite de mâna omului. La noi, dispar opt terenuri de arbori pe oră. În condițiile în care temperatura globală crește și nu pare să se oprească prea curând, noi ne tăiem singuri craca de sub picioare.” 

Din articolul „Pădurea e un animal“, de Luiza Vasiliu, pe care îl puteți citi în numărul 2 al revistei Scena9.

„Eu aș fi în stare acum să îți fac o scrisoare de dragoste, fiindcă te ador, dar nu ți-o fac, fiindcă realitatea mă amenință cu un deget arătător lung, lung, lung peste măsură.”

Dintr-un articol despre Eli Lotar, unul dintre reprezentanții avangardei franceze de început de secol 20 și fiul lui Tudor Arghezi, scris de Diana Meseșan.

„Muzeul intimității e gândit ca un adăpost virtual sub protecția căruia ne dăm, în sfârșit, voie să fim vulnerabili și să ne privim cu empatie. „Când devii vulnerabil, e ca și când ți-e frig și vrei să te acoperi. Mă duc acolo, am zis ceva, m-am dezbrăcat, iar muzeul reușește să mă cuprindă.”

Despre cel mai cuprinzător muzeu din România, dintr-un material de Venera Dimulescu.

„Dacă într-adevăr oamenii ar fi vii, ar trebui să urle fără oprire câteva ore pe zi.”

Fragment din Psalmi, un volum de poezie publicat anul acesta la Casa de Editură Max Blecher de Radu Vancu.

„Pentru mine, fericirea se rezumă la lucruri mici și se întâmplă zilnic. Fericirea înseamnă mici realizări, înseamnă să trăiești bucurii, eșecuri și dezamăgiri. Nu are nimic de-a face cu ambiții grandioase. Eu n-am avut niciodată așa ceva. Când eram tânăr, am dat-o în bară de atâtea ori, încât nu mă gândeam că pot să fac ceva substanțial. Și vedeam asta și în tatăl meu, faptul că nu avea o viață „însemnată”, dar totuși era foarte fericit.” 

Scriitorul Richard Ford, într-un interviu despre fericire realizat de Ionuț Sociu la FILIT Iași.

„În loc de o mare ruptură, ne fărâmițăm treptat, lăsând câte puțin din noi peste tot pe unde trăim. Poate că nici nu ne dăm seama ce lipsește decât mult mai târziu. Că nu avem prieteni care să poată trece pe la noi fără să trebuiască să facem curat mai întâi. Că nu știm adresa unui coafor de unde să nu ieșim arătând ca niște pudeli.” 

Irina Dumitrescu, într-un eseu despre plecare

„- Dacă Nick Cave de 23 de ani s-ar uita la Nick Cave pe scenă azi, care-ar fi conversația lor? 

- Poți să-mi împrumuți cinzeci de parai? / - Nu. 

(râsete și aplauze)”

Pe Nick Cave Luiza Vasiliu l-a întrebat anul ăsta despre moarte.

„Mă opun patologizării nefericirii adolescentului, pentru că, din punctul meu de vedere, acesta are motive întemeiate să fie nefericit. (...) Comportamentele de risc sunt doar reacții la nefericire și, în mod paradoxal, modalități de a rezista. Pentru mine, sunt tehnici de supraviețuire.” 

Antropologul David Le Breton, într-un interviu realizat la începutul anului. 

„A doua zi [trenul] s-a oprit iarăși într-o gară. S-a deschis ușia vagonului și iarăși îl ia pe un bărbat să ajute a aduce caș. Lumia, acu parcă mai curioasă, așteaptă să mănânce caș. Se gândia la caș de oaie, căci aceluia la noi îi spunia caș. Când colo vine bărbatul acela cu o vadră de caș. Erau niște crupe de orz ferte, fără zahăr, fără sare. Când puniai lingura în ele, se întindeau ca mucii. Ni-a dat masa și iarăși a închis vagonul și trenul a pornit.” 

Despre memoriile Aniței Nandriș-Cudla și alte cărți care ne-au schimbat viața puteți să citiți aici.

Hold on to your empathy in times of hopelessness, relate to me / Când nu mai ai speranță, ține-te bine de empatie, conectează-te cu mine” 

Dintr-un interviu cu muziciana Sofia Zadar, realizat de Venera Dimulescu.

Video

Carte

VIDEO Biblioteca lui Psihotrop

Scena 9

După ce a pus programa de română pentru bac în piese de hip-hop, Psihotrop ne cheamă cu el în bibliotecă, să luăm o pauză de la ecrane și să o luăm la pas prin literatura lumii.

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK