Electric Castle este printre primele festivaluri de amploare din România care și-a asumat o campanie de sustenabilitate. Am mers anul acesta la Bonțida, lângă Cluj, ca să văd la fața locului ce-mi oferă, de fapt, bannerul verde de pe site-ul festivalului.
Drumul
Sunt în drum spre festival într-o mașină cu încă patru tineri. Parcarea e gratuită doar dacă mașina e plină. Altfel, aș fi luat trenul sau autobuzul pentru festival din oraș cu 35 de lei. Bonțida, comuna în care se desfășoară Electric Castle, e la 30 de kilometri de Cluj-Napoca. Anul acesta au fost 289 de mii de participanți.
Mai mult de 80% din amprenta de carbon a unui festival provine din transportul participanților. Amprenta de carbon este cantitatea de gaz cu efect de seră pe care îl produce orice fel de entitate, de la om la festivaluri sau fabrici. Cu cât crește, cu atât aceste gaze captează mai multă căldură și planeta se încălzește. Dacă ești curios care e amprenta ta de carbon, o poți calcula aici.
Un festival de muzică de mărimea celui din Bonțida produce în medie 45 de mii de tone de emisii de carbon, dacă includem și transportul participanților. Electric Castle nu a raportat amprenta de carbon până acum. Numărul ar fi echivalent cu amprenta de carbon dintr-un an a 9.700 de mașini.
Mașina noastră ajunge la parcarea festivalului, unde primim de la un voluntar două cupoane – unul pentru parcare și unul de spălare gratuită. Sponsor e OMV, o companie internațională cu sediul în Austria, care vinde combustibili fosili – cu contribuție semnificativă la încălzirea globală. Astfel de sponsorizări sunt adesea criticate de specialiști și activiști de mediu ca forme de „greenwashing” – inițiative cu etichetă „eco” sau „verde” folosite pentru a îmbunătăți imaginea companiilor mari poluatoare, în timp ce activitățile lor de bază rămân poluante. Potrivit acestor critici, asemenea campanii pot induce în eroare consumatorii și pot diminua atenția acordată eforturilor autentice de reducere a impactului asupra mediului.
Oltea Zambori, coordonatoarea departamentului de sustenabilitate de la Electric Castle îmi spune că trei sferturi dintre mașinile cu care s-a deplasat echipa festivalului au fost electrice și hibride. Majoritatea artiștilor au venit cu nightlinere (autocare cu paturi și toaletă, special amenajate pentru transport de noapte), ca să evite zborul. Avioanele funcționează pe o cantitate mare de combustibili fosili, iar emisiile la altitudini înalte dăunează mai tare decât cele de la sol. Sunt responsabile pentru aproximativ 4% din schimbările climatice cauzate de activitățile oamenilor.
Problema transportului pentru concerte (atât a artiștilor, cât și a publicului) nu e nouă. Artistul Robert Del Naja de la Massive Attack a spus acum șase ani că formația are de gând să nu mai planifice turnee, până vor găsi o metodă sustenabilă să le organizeze. La ei a rămas doar la nivel de discuție, pentru că au constatat rapid că soluția nu e nici sustenabilă, nici replicabilă – câți artiști și-ar permite, de fapt, să se întrețină din muzică fără turnee?
Atunci, Massive Attack a colaborat cu Centrul de Cercetare a Schimbărilor Climatice Tyndall din Regatul Unit, ca să alcătuiască o listă de practici prin care trupele și festivalurile pot reduce emisiile de carbon din spectacole. Raportul pornit de Massive Attack a analizat transportul, sistemul de energie și de cazare. De departe, domeniile cu cel mai mare impact negativ asupra mediului sunt transportul și consumul de resurse al participanților.
Ce recomandă acești experți e ca prețul biletului de concert/festival să includă și transportul public până la și de la locație. În plus, muzicienii să folosească, pe cât posibil, echipamente de scenă (sonorizare, lumini, efecte speciale) disponibile la fața locului – ca să scadă consumul de energie neregenerabilă.
Coldplay a suspendat turneul pentru albumul Everyday life acum șase ani ca să găsească metode sustenabile să-l organizeze. După doi ani, au lansat albumul Music of the Spheres și au alcătuit un plan prin care spun că au reușit să înjumătățească emisiile față de turneul precedent din 2016. Pe aplicația pentru concert, participanții găseau metode sustenabile de transport – biciclete, transport în comun, împărțirea mașinii. Mai mult, au construit o pardoseală cinetică în fața scenei, care genera energie în timp ce publicul dansa. Cu toate astea, nu am găsit publică amprenta de carbon a turneului.
„Coldplay a încercat să ajungă la sustenabilitate fără schimbări sistemice”, spune David Irle, consultant independent în tranziția ecologică a sistemului cultural. Irle spune că fără o schimbare de viziune, e greu să funcționeze practicile de sustenabilitate. El susține că e nevoie ca festivalurile și turneele să coopereze. „Competiția duce la bugete mai mari pentru artiști, scene imense și mai puțin public local, toate în detrimentul sustenabilității”.
Deșeurile
Am dormit la cort în EC Village. Mi s-a interzis să intru în camping cu propria sticlă metalică pentru apă, așa că mi-am cumpărat apă din festival, de unde era cel mai ieftin – supermarketul LIDL. În magazin, m-au lovit aerul condiționat și muzica techno. Rafturile erau plin de PETuri de apă și suc, doze și pungi de plastic. Lanțul german de supermarketuri, parte din Schwarz Group, sponsorizează campania de sustenabilitate Less Plastic a festivalului. Au adus tomberoane de colectare selectivă a deșeurilor la tot pasul în festival și în camping. Anul trecut s-a reciclat 20& din cele 117 tone de deșeuri sortate. Dar cât plastic s-ar mai fi aruncat dacă nu am fi avut o sursă nelimitată de deșeuri la nici un minut de una dintre scene?
Dacă luăm exemple internaționale, vedem că Glastonbury, unul dintre cele mai celebre și mari festivaluri muzicale din Anglia, a interzis acum șase ani vânzarea PETurilor, apoi a dispozitivelor electronice de vapat. La Glastonbury se folosesc doar ambalaje compostabile sau reutilizabile pentru servirea mâncării.
După ce mi-am golit sticla, am găsit un dozator de apă gratuit în zona cu mâncare din apropierea scenei principale. Celălalt era în camping. Echipa de sustenabilitate a festivalului spune că anul trecut aceste două dozatoare au redus consumul de plastic cu două tone. În plus, anul acesta, festivalul a avut și pahare reutilizabile.
Lângă LIDL, am găsit un aparat pentru sistemul de garanție-returnare (SGR), care înapoiază consumatorului 0,5 lei pentru fiecare PET, doză sau sticlă returnată. M-a mirat însă activarea RetuRO, compania care administrează SGR prin lege. A avut jocuri la care puteai câștiga evantaie sau pelerine de ploaie, toate ambalate în plastic. Oare acolo s-a dus sticla mea?
În cea ce privește reciclarea, Zambori, coordonatoarea departamentului de sustenabilitate de la Electric Castle, spune că „festivalul are două prese de gunoi care funcționează în toată perioada, cu reciclatori care fac triere la presă pentru a recicla ce se poate recicla din gunoiul strâns în pubele și pentru a extrage gunoi pentru compost”. E nevoie însă ca participanții să folosească pubelele corect în festival. Iar asta e o provocare. Dacă nu sunt obișnuiți să colecteze selectiv, cel mai probabil nu o vor face când se grăbesc să arunce doza de bere între două concerte. Cu toate astea, mai mulți participanți mi-au spus că se bucură să vadă tomberoane separate și că poate fi și un mod de a ne obișnui să colectăm selectiv. Eu nu am prea găsit tomberoane în care deșeurile să fie aruncate corect. La nivel național, reciclăm 12% din deșeurile municipale, conform Agenției Europene de Mediu. Pentru că Uniunea Europeană a stabilit un procent minim de 55%, am plătit până în februarie 2025 un miliard de euro taxă pe plasticul nereciclat, conform Ministrului Mediului de atunci, Mircea Fechet.
Lanțul LIDL a susținut și ASAP Recycling Park, un loc în care participanții la festival puteau merge să încerce patru jocuri pe teme de mediu. Armata Selectării Atente a Plasticului este un proiect care din 2021 încearcă să implementeze sistemul de colectare separată în cât mai multe școli din România. Au acțiuni de informare despre managementul deșeurilor și economie circulară.
Festivalul are și scrumiere dedicate, care anul trecut au adunat 50 de mii de mucuri de țigară. Scrumierele aveau forma unor cutii galbene, pe care erau scrise întrebări de genul „Plantele au emoții?”, iar tu votai cu chiștocul dacă da sau nu. „Super fun”, mi-a spus o altă participantă care chiar a aruncat acolo. Eu am văzut două moduri în care au fost folosite. Ulterior, echipa de sustenabilitate a festivalului colaborează cu o companie europeană, pentru a le transforma în peleți, însă cantitatea strânsă „nu e impresionantă”, spune Zambori.
Educația de mediu se promovează și la festivalurile internaționale, însă la un alt nivel. De exemplu, în turneul lui Billie Eilish Happier than Ever, artista a colaborat cu asociația Reverb ca să reducă amprenta de carbon a concertelor și să implice fanii în acțiuni climatice. Au amenajat o zonă în apropierea concertului, unde participanții își puteau umple sticlele cu apă, puteau face donații pentru organizații de mediu sau completa chestionare legate de criza climatică.
Adam Gardner, de la trupa Guster, și ecologista Lauren Sullivan au fondat Reverb acum 11 ani. Organizația susține muzicienii să reducă impactul concertelor lor asupra mediului. Un specialist de la Reverb intră în echipa artiștilor și se ocupă de logistica unui concert sustenabil. Are grijă ca echipa să renunțe la produsele de unică folosință, să existe zone de compost acolo unde se mănâncă, iar mâncarea să fie de la producători locali. La Electric Castle a predominat mâncare de la LIDL și alte restaurante cu specific divers. Tot această persoană se asigură că artiștii își încurajează fanii să vină cu mașini în comun sau cu transportul public. Reverb a colaborat cu nume precum Harry Styles, Pink, The 1975 și a contribuit la organizarea a peste 350 de turnee.
Energia
În drum spre cort, lămpi alimentate electric luminează aleea din camping. Apoi, ca să aprinzi apa de la duș, apeși un buton, ca la țâșnitorile din parc, care se oprește automat după aproximativ un minut. Ca să îți încarci telefonul, trebuie să mergi la un totem solar – un stâlp cu panouri fotovoltaice.
Zambori spune că Electric Castle a încercat să consume cât mai mult energie din rețeaua publică și să se bazeze cât mai puțin pe generatoare, care de obicei folosesc combustibil fosil. Generatoarele folosite la această ediție sunt stage V, care, pe lângă un consum redus de combustibil, produc și mai puțină poluare fonică.
Prin comparație, festivalul We Love Green din Franța folosește energie 100% regenerabilă. Rețeaua electrică urbană alimentează peste 60% din consumul total, iar restul energiei vine din surse regenerabile, precum panouri solare mobile, biocombustibili sau chiar generatoare pe bază de hidrogen. În plus, festivalul impune limite de consum pentru fiecare scenă și furnizor. Irle, consultant în tranziția ecologică, estimează că amprenta de carbon a unui participant la We Love Green este de 11 kilograme de CO2 pe zi. La Electric Castle, spune că ar fi de 50 de kilograme de CO2.
Gânduri la plecare
Pe drum înapoi, privesc dealurile și văile ce par aproape sălbatice până la intrarea în Cluj-Napoca. Copacii se văd și în fundalul oricărei scene din festival. Trăiesc cu această contradicție. Da, m-am distrat. Am plâns la piesa Zombie de la YUNGBLUD și am făcut horă cu o mare de străini la Taraphonics. Am cântat la karaoke cu italieni și am fugit de la un concert la altul. Dar, la finalul zilei, festivalul are un impact negativ greu de măsurat asupra mediului. Nu pot să nu mă gândesc la habitatele faunei din zonă, la animalele care au fugit de-au rupt pământul când au auzit basul și au văzut lumini de la opt scene. Nicio amprentă de carbon nu măsoară asta.
Electric Castle replantează iarba pe cele 15 hectare ale domeniului Banffy și plantează copaci în zona campingului. Face asta ca să compenseze pentru amprenta de carbon a festivalului. Compensările de carbon (eng., carbon offset) sunt atrăgătoare, însă nu suficiente. Pot crea iluzia falsă că rezolvăm problema, ceea ce ne îndepărtează de la a găsi soluții prin care să reducem amprenta de carbon. Pentru că, la finalul zilei, e mai eficient să previi decât să încerci să repari daune.
Cred că e greu să fii sustenabil într-o rețea de sponsori cu activări în toate părțile. Iar acest amalgam pune în fundal scopul pentru care suntem acolo – să ne bucurăm de muzică. Dar ar fi posibil fără sponsori să aducem nume mari de artiști la noi în țară? Și, mai direct, ne-ar mai plăcea un festival fără brizbrizuri?
Foto via arhiva Electric Castle
