Roger Crisp este unul dintre cei mai importanți filosofi morali contemporani. Este profesor la Universitatea din Oxford și director al Centrului Uehiro pentru Etică Practică din cadrul universității, a cărui misiune declarată este „să faciliteze progresul etic prin cercetare, predare și aplicare în lumea reală”. Deși are în spate o lungă listă de cercetări și provocări filosofice, Crisp rămâne îngrijorat de multe dintre problemele importante ale umanității în zilele noastre: progresul accelerat al inteligenței artificiale, criza climatică pe care nu o luăm suficient în serios, extrema dreaptă, care se extinde peste întregul continent european.
Am stat de vorbă cu cercetătorul britanic în cadrul avatarResponsibilty, un workshop organizat de Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, din cadrul Facultății de Filosofie a Universității București. În două zile de discuții, care au traversat tema largă a virtuților morale și a agenților umani, colectivi sau artificiali, cercetători din Europa s-au întâlnit la București pentru a dezbate despre cum mai putem fi noi cei care dictează regulile în lumea artificială care începe să ne domine.
De la Roger Crisp am aflat că e convins că putem preveni un dezastru cauzat de agenții inteligenți artificiali și că e cinic când aude despre corporații tech care angajează filosofi. Am mai vorbit despre dileme morale pe care nu le luăm destul de în serios și despre consecințele pe care le-ar putea avea dispariția științelor umaniste din academică.
Întrucât workshopul avatarResponsibility a fost despre virtuți și inteligență artificială, prima mea întrebare este legată de cum poate cineva să-și cultive virtuțile și caracterul moral într-o epocă în care lăsăm tehnologiile și rețelele sociale să ne modeleze personalitatea și opiniile?
Dacă ne gândim la istorie, au existat întotdeauna influențe externe asupra comportamentului nostru. De obicei ne influențează părinții, alte persoane din comunitatea noastră, instituțiile sau norocul de care avem parte. Nu cred că există ceva special în legătură cu IA și tehnologiile conexe. Dar, deoarece aceste dispozitive au proprietăți care creează dependență și sunt într-o oarecare măsură ca un narcotic pentru unii oameni, aceasta devine o problemă evidentă pe care trebuie s-o evităm pe cât posibil. Trebuie să ținem cont și de faptul că multe dintre persoanele care devin dependente de aceste dispozitive sunt copii, așa că, de fapt, nu este responsabilitatea lor, ci a părinților, a profesorilor, a comunității, a statului și a politicienilor să reglementeze aceste aspecte. Când vine vorba de adulți, cred că este o chestiune de virtuți, pe care poate nu le avem încă într-o măsură atât de mare, dar pe care ar trebui să le dezvoltăm. Una dintre ele ar fi prudența.
Dacă simți că îți irosești viața vorbind cu un LLM, atunci trebuie să te gândești la o strategie prin care să te dezobișnuiești să faci asta. Trebuie să îți antrenezi atenția, să menții o distanță între tine și activitățile în care te implici, astfel încât să nu fii absorbit de ele. Sfatul meu este întotdeauna să ne întoarcem la Aristotel, pentru că ceea ce el numește înțelepciune practică ar putea fi o soluție în această problemă.
Pentru prima dată în istorie, avem acum acces în timp real la opiniile morale ale altor oameni cu privire la diverse probleme sociale, politice și morale. Știm ce părere au vecinii noștri despre comunitatea LGBTQ+, sau ce au de spus semenii noștri despre Gaza. Cum credeți că influențează acest lucru interacțiunile sociale? Putem avea în continuare o societate unită, chiar dacă opiniile divergente ale oamenilor sunt expuse în fața tuturor, iar polarizarea pare că a devenit o afacere profitabilă?
Cred că este din nou o diferență de grad, în sensul că, de multă vreme, oamenii au putut să comunice între ei și să-și împărtășească opiniile. Chiar dacă în anumite perioade, majoritatea oamenilor nu aveau prea mult timp pentru asta, ei doar munceau și încercau să supraviețuiască, acest lux de a purta discuții cu alți oameni există de foarte mult timp. Dacă ne gândim la Occident, Atena trebuie să fie exemplul nostru, deoarece a avut un rol atât de important în formarea viziunii noastre asupra lumii. În anumite privințe, era destul de asemănătoare cu situația în care ne aflăm noi. După cum probabil știți, exista un loc numit agora (piața publică), unde oamenii mergeau doar pentru a-i asculta pe ceilalți vorbind. Se țineau discursuri, se ofereau lecții pentru care, uneori, se percepea o taxă, dar, în rest, oamenii pur și simplu stăteau de vorbă între ei. Așa s-a impus Socrate, pur și simplu stând în agora și vorbind cu oricine dorea să discute cu el.
Situația de acum este mult mai ușoară, și nu trebuie să fii prezentat nimănui, nici să treci prin toate formalitățile sociale preliminare; poți pur și simplu să începi să vorbești cu oamenii. Totuși, în opinia mea, una dintre probleme este că discuțiile de pe internet se desfășoară pur și simplu prea repede. Extrem de rar se întâmplă să ai o discuție online cu cineva, iar acea persoană să spună: „Hmm, interesant. Trebuie să mă gândesc la asta. Putem să revenim în chat peste cinci minute?”
Problema este lipsa de reflecție, precum și faptul că, dintr-un motiv sau altul, multora dintre noi ne pasă de ce cred ceilalți. Este, într-un fel, puțin bizar. Ce avantaj am putea obține convingându-i pe ceilalți că avem dreptate? Presupun că ne-ar putea întări propriile convingeri, dacă ne pasă să ajungem la adevăr. Acesta e un alt lucru la care ne-am putea gândi mai mult: nu doar la tipul de discuții în care ne implicăm, ci și la de ce și cum o facem.
Până de curând, filosofii și specialiștii în etică nu erau atât de populari în societate, însă acum pare că fiecare companie din domeniul tehnologiei și al inteligenței artificiale are în echipă un filosof care îi ajută să își desfășoare activitatea într-un mod mai etic. De ce credeți că se întâmplă asta? Au conștientizat corporațiile valoarea filosofiei și a reflecției morale, sau este vorba doar de o strategie de marketing?
Depinde de oamenii din companie. Nu ar fi corect să spunem că tuturor celor care lucrează pentru o mare corporație le pasă doar să facă bani pentru acea corporație sau să facă bani pentru ei înșiși. Evident, unii oameni sunt puternic motivați de asta, dar când vine vorba de înțelegerea marilor corporații, cred că lucrurile stau puțin altfel.
Însă este plauzibil să spunem că principala motivație a unei companii este maximizarea profitului. Asta m-a făcut să fiu puțin cinic în ceea ce privește utilizarea filosofiei de către companii în domeniul eticii în afaceri, al eticii mediului și așa mai departe, și nu îmi vin în minte prea multe cazuri în care filosofii să fi avut un impact semnificativ asupra schimbării comportamentului unor companii anume.
În ultimele săptămâni, un cercetător de la Anthropic ne-a avertizat că există posibilitatea ca inteligența artificială să ucidă toți oamenii în următorul deceniu. Credeți că un astfel de dezastru poate fi prevenit?
Oh, da, cu siguranță poate fi prevenit. Vorbim aici de un întreg tărâm al posibilităților. Ar fi posibil, dacă persoanele aflate la conducerea companiilor ar crede cu adevărat în acest pericol, ca toți să se reunească și să spună: „Avem nevoie de un morotariu, pentru a înțelege încotro se îndreaptă lucrurile și care este rostul tuturor acestor eforturi”. De asemenea, ar putea fi prevenit dacă acești oameni s-ar gândi la resursele de care dispun și dacă le alocă celor mai valoroase proiecte. Ceea ce, în opinia mea, nu se întâmplă în acest moment. Tocmai pentru că ne aflăm într-un moment în care mulți oameni sunt foarte bolnavi, înfometați și săraci, mi se pare aproape evident că nu ar trebui să cheltuim acum aceste resurse uriașe pentru dezvoltarea inteligenței artificiale. Desigur, susținătorii IA vor spune: „Cheltuim resursele acum, pentru că în viitor vom putea face progrese atât de mari încât vom putea avea grijă de toată lumea.” Dar asta e o miză riscantă, nu știm dacă așa vor sta lucrurile. Ce știm în schimb e că am putea îmbunătăți acum mult mai mult viața multor oameni din lume, și că ar trebui să facem asta.
Mai putem spune că noi controlăm inteligența artificială și o folosim strict ca pe un instrument, sau a ajuns ea să ne controleze viețile, convingerile și modul în care luăm decizii personale?
Din nou, probabil că depinde de persoană și de dispozitivul sau programul pe care îl folosește. Nu încape îndoială că comportamentul copiilor s-a schimbat radical din cauza utilizării excesive a platformelor precum TikTok, iar asta se datorează faptului că aceste platforme creează dependență. Cei care le proiectează știu asta, și de aceea o fac, pentru că pot câștiga bani din asta.
Cred că este îngrozitor, iar acest lucru nu ar trebui să fie permis; ar trebui să existe un acord global care să împiedice companiile să facă asta. E ca și cum am fi permis oamenilor să vândă droguri copiilor și nimeni îi oprește să facă asta. Este pur și simplu absurd. Eu sunt de acord în totalitate cu abordarea adoptată în țări precum Australia, unde se încearcă interzicerea accesului copiilor la rețele de socializare. În ceea ce privește adulții, presupun că, mai ales într-o democrație, considerăm că oamenii ar trebui să aibă dreptul să decidă singuri, iar asta ne readuce la prima întrebare. Toată lumea trebuie să dea dovadă de prudență.
Credeți că modelele IA pot fi consilieri buni în dileme morale?
Am folosit destul de mult aceste instrumente. Nu l-am rugat pe Claude să-mi spună cum să procedez, dar îi ziceam: „Am o situație complicată. Uite cum mă gândesc eu să o abordez.’’ Și, desigur, Claude spunea: „Oh, da, ești foarte înțelept.”, dar, la fel ca o altă persoană, adesea îmi sugerea și alte posibilități. Totuși, cu siguranță nu aș spune că Claude este mai bun decât oricare dintre prietenii mei. Aș prefera să discut dileme morale cu un prieten.
Recunosc că nu văd nicio problemă în legătură cu consultarea IA, cu excepția cazului în care cineva renunță la propria autonomie și decide pur și simplu să facă tot ce-i spune chatbotul. Dar acesta poate fi întotdeauna un risc, au existat întotdeauna cazuri în care oamenii erau puțin prea dispuși să se pună în mâinile altora.
Există numeroase cercetări în domeniul filosofiei tehnologiei și al eticii IA – pare că toată atenția noastră este direcționată asupra acestui domeniu. Care sunt, în opinia dumneavoastră, problemele etice cu care se confruntă umanitatea și despre care nu discutăm suficient?
Una pe care am menționat-o deja este sărăcia globală. Pe lângă aceasta, în afară de Peter Singer, filosofii nu discută suficient despre animalele non-umane. Totuși cred că nu discutăm suficient despre problemele legate de IA și, de exemplu, despre resursele alocate acesteia și efectele pe care le are asupra climei. În general nu discutăm suficient despre climă. Toată lumea este conștientă de aceste probleme, însă nu le ia suficient de mult în serios și nu face tot ce le stă în puteri pentru a le ameliora. Nu suntem pregătiți pentru acest tip de amenințări cu care ne confruntăm acum, iar rațiunea noastră practică este foarte slab adaptată la ele. Așadar, ar trebui să fim conștienți de acest lucru și să luăm măsuri pentru a crea noi înșine ceva care să facă față tuturor acestor probleme.
Observăm astăzi o creștere a anti-intelectualismului și o descurajare a cercetării în științele sociale, cel puțin în partea noastră de continent. Cum ați argumenta astăzi în favoarea importanței cercetării în filosofie și a sprijinului continuu acordat centrelor de cercetare?
Aș pleda pentru importanța filosofiei ca parte a științelor umaniste, dar nu consider filosofia ca fiind ceva special. Științele umaniste sunt cele care ne permit să ne înțelegem pe noi înșine. Da, ne putem înțelege pe noi înșine și fără științele umaniste, oamenii au făcut asta în trecut, dar disciplinele precum istoria, studiul literaturii contemporane sau clasice și limbile moderne ne ajută să înțelegem și alte culturi sau alți oameni.
Există multe discipline din domeniul științelor umaniste pe care aș dori să le conservăm, toate sunt în pericol astăzi într-o anumită măsură. Nu există niciuna care să nu fie amenințată, inclusiv filosofia, deși în Marea Britanie nu stăm chiar atât de rău la acest capitol. Aș apăra științele umaniste spunând că, orice am face, ar trebui s-o facem pentru a promova bunăstarea umanității și a celorlalte ființe. Încă nu înțelegem în ce constă această bunăstare. Avem câteva idei foarte bune, dar nu știm care este cea adevărată, iar când vine vorba de circumstanțele în care putem maximiza bunăstarea, discipline ca acestea pot ajuta cu adevărat oamenii să se gândească la direcția pe care ar trebui să o ia umanitatea. Prin urmare, cei care se opun științelor umaniste, inclusiv filosofiei, cred că le înțeleg greșit rolul. Ei consideră că sunt cumva separate de viața reală și că nu contează, dar, într-un anumit sens, contează mai mult decât orice altceva.
Ce v-a surprins cel mai mult la umanitate în ultimii ani?
Am fost surprins de cât de mult putem fi influențați de inteligența artificială, precum și de viteza cu care s-a dezvoltat și de viteza cu care a schimbat multe dintre lucrurile pe care le facem. Este un răspuns destul de banal și evident, dar este adevărat. Nu m-aș fi așteptat, de asemenea, ca oamenii să devină dependenți de TikTok.
Rămân foarte surprins de faptul că partidele populiste câștigă teren. Având în vedere nivelul atât de ridicat de educație din multe țări europene în prezent și faptul că istoria ne arată atât de clar la ce duce populismul, mi se pare foarte surprinzător că oamenii încă susțin partidele populiste care au dus, de exemplu, la ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, când era evident că nu era în interesul nostru să facem asta. Acum majoritatea dintre noi am realizat că asta a fost o greșeală, dar este prea târziu.
În calitate de filosof moral, dar și ca om obișnuit, ce vă sperie cel mai mult în legătură cu perioada istorică în care trăiți?
Sincer, din punct de vedere personal, nu sunt atât de îngrijorat în legătură cu schimbările climatice, pentru că sunt deja bătrân (râde). Aș fi mai îngrijorat în legătură cu schimbările climatice dacă aș avea vârsta ta. Evident, mă îngrijorează când mă gândesc la generațiile viitoare și, în special, la propria familie și la prieteni.
În acest moment, cred că sunt două lucruri care mă îngrijorează cel mai mult. Unul este ascensiunea populismului în Marea Britanie, care nu este la fel de gravă ca în unele țări, dar cumva se simte de parcă a dus țara înapoi în anii ‘60. Mulți oameni sunt extrem de rasiști, sunt violenți și ignoră normele sociale și politice. Din fericire, deși avem câțiva lideri populiști foarte carismatici în Marea Britanie, majoritatea dintre ei sunt corupți, iar acum este mult mai dificil să fii corupt decât era în anii ’60, pentru că vei fi demascat.
În ceea ce privește problemele globale în general, inteligența artificială este lucrul care mă îngrijorează cel mai mult.
Având în vedere contextul politic, ecologic și economic pe care îl trăim, există multă disperare și incertitudine în societate în acest moment, aproape fiecare zi se simte ca o anunțare a apocalipsei. Cum poate cineva să găsească bucurie și speranță în mijlocul acestei avalanșe de anxietate care ne copleșește în fiecare zi?
Pot să propun două strategii. Una ar fi distragerea atenției, iar asta o poți face singur. Există o mulțime de cărți bune de citit, o mulțime de filme de vizionat. A doua este posibilitatea de a petrece timp cu alți oameni în moduri constructive. Nu neapărat vorbind despre aceste probleme, dar întotdeauna cred că este foarte important să interacționăm cu alți oameni, făcând ceea ce putem pentru a contribui la combaterea schimbărilor climatice sau pentru a aborda problema inteligenței artificiale, pentru a opri violența în orașul în care trăim, lucruri mici de genul acesta pot contribui la bunăstarea personală.
După toți acești ani de studiu și practică a filosofiei, mai există întrebări la care încă căutați un răspuns?
Răspunsul meu la această întrebare mă surprinde chiar și pe mine, pentru că pe parcursul carierei mele în filosofie, am lucrat în domeniul eticii, așa că am dorit întotdeauna să răspund la întrebări din acest domeniu. Îmi place să mă gândesc la întrebări practice, dar și teoretice, din metafizică și epistemologice, dar pot să mă gândesc la ele cu filosofia pe care o cunosc deja sau fără filosofie în general. Nu mai vreau să-mi petrec mai mult timp citind despre etica mediului, de exemplu. Există probleme legate de ce ar trebui să facem în privința crizei climatice, dar pot să mă gândesc la ele și fără filosofie.
Am susținut diverse puncte de vedere în filosofie de-a lungul anilor, însă după pandemie, pentru că am petrecut mult timp singur în acea perioadă și a fost o perioadă tulburătoare, nu am mai fost atât de interesat să-i conving pe alții de pozițiile mele. Mă bucur foarte mult să fac asta, e parte din meseria mea, dar nu mai vreau să fiu unul dintre acei filosofi. Mă voi pensiona în câțiva ani și nu cred că voi mai publica prea multe lucruri în încercarea de a-i convinge pe alții de opiniile mele.
Un alt motiv pentru care nu voi face asta e că mi-am dat seama, având în vedere că activez în domeniul filosofiei de mult timp, cât de repede sunt uitați oamenii și cât de repede sunt uitate părerile noastre. Există câteva excepții: filosofi precum Bernard Williams, de exemplu, beneficiază încă de o atenție considerabilă și sunt sigur că acest lucru va continua o vreme, dar chiar și el va fi uitat aproape în totalitate. Având în vedere că, în calitate de filosof, nu mă apropii nici pe departe de nivelul lui Bernard Williams, știu că tot ceea ce facem este efemer, și asta nu mi se pare deprimant, pentru că cred că trebuie să te gândești la tine însuți ca la cineva care aduce o contribuție ce chiar poate produce o schimbare. Dialogul liberal care îmbină științele umaniste și științele exacte este crucial și a fost un adevărat privilegiu să pot participa la acest dialog, știind că ar fi avut loc oricum, chiar și fără mine, și că va continua și după mine.
