Teatru / Femei

Teatrul de sub vrajă: trei biografii de actrițe

De Oana Stoica

★★★★★☆☆☆☆☆
Publicat pe 28 februarie 2024

Elena Ivanca, Ioana Dragoș Gajdó, Silvia Luca. Trei actrițe de forță, în plină maturitate creativă, piloni de bază în teatrele în care activează, la Cluj, Oradea și Botoșani, fac împreună cu dramaturga Alexandra Felseghi și regizorul Andrei Măjeri un spectacol despre lumea teatrului. Zeițe de categoria B dezvăluie lumea mai puțin strălucitoare din spatele scenei, munca și provocările ei, victoriile și dezamăgirile artistice, îmbinate cu biografiile actrițelor și drumul lor, uneori sinuos, spre teatru. Documentar autoreflexiv și minim ficționalizat, spectacolul ia forma unei forme de coming out performativ, căci cele trei artiste pun autoreflecția în rama subiectivismului profesiei. Actrițe de prin rang în teatre de provincie, la distanță, nu doar geografică, de centrul care creează „marile doamne ale scenei”, Ivanca, Dragoș Gajdó și Luca glisează cu abilitate, fără auto-victimizare, pe marginea statutului lor de dive de provincie, având grijă ca regretul sau amărăciunea să nu le domine.

Pornind dintr-o reprezentare a premisei judecății lui Paris, pus să decidă care dintre cele trei zeițe, Afrodita, Atena sau Hera merită mărul de aur cu dedicația otrăvită „celei mai frumoase”, ceea ce a făcut ca zeițele să se lupte între ele, spectacolul transformă repede rivalitatea în solidaritate, chiar cu o tentă de suroritate. Poveștile actrițelor au multe elemente comune, se juxtapun prin scene fragmentare în care ele se susțin reciproc, construind personaje, decor improvizat, sunet sau lumini una pentru alta.

Silvia Luca. Foto: Remus Toderici

Este un spectacol despre trei personalități puternice care își coagulează introspecția personală și profesională într-un singur discurs, fără a anula individualitățile. Memoria și perspectiva joncționează în spectacol într-un scenariu onest și adevărat, cu amendamentul că adevărul este subiectiv, al fiecărei protagoniste în parte. Tușa de ficțiune ține de filtrul memoriei pe care îl folosește fiecare actriță, dar și de modul în care amintirea respectivă este redată. De exemplu, recompunerea portretului lui Vlad Mugur, regizor legendar, în timpul lucrului la spectacolul Hamlet, producție antologică a teatrului românesc postcomunist și testamentul artistic al regizorului, spectacol cu Elena Ivanca în rolul lui Gertrude, are o doză de ficțiune. Asta pentru că imaginea regizorului este realizată de Ioana Dragoș Gajdó prin reenactment-ul unor scene din repetiții. Desigur, scenele sunt refăcute după amintiri subiective și reenactment-ul implică filtre de interpretare, iar Ioana Dragoș Gajdó creează magistral personajul Vlad Mugur ca un hibrid între un artist cu profundă înțelegere a teatrului și o umbră tutelară. Este recuperat și un episod celebru care face parte din mitologia spectacolului Hamlet când, la repetiții, Ivanca își pierde un pantof și joacă scena șchiopătând, iar regizorul păstrează acest element în spectacol pentru a ilustra dezechilibrul emoțional al personajului. 
 

Ioana Dragoș Gajdó. Foto: Remus Toderici

Țesătura de spații geografice și limbi vorbite în Zeițe de categoria B este bogată pentru că toate actrițele pleacă dintr-un loc cu o anume amprentă etnică și culturală și ajung în altul, cu alte caracteristici. Silvia Luca vine din Republica Moldova, a studiat la Moscova și s-a stabilit la Botoșani. Joacă în două limbi, a trăit în trei țări și a lucrat în trei sisteme teatrale diferite. Nu îmi dau seama — și ea are delicatețea de a nu o spune direct — cât de greu i-a fost să trangreseze atâtea granițe, geografice, lingvistice, afective, profesionale, pentru a se stabili (oare?) într-un „acasă”. Elena Ivanca vine de la Botoșani la Cluj, dintr-un mediu rural moldovenesc într-un oraș universitar cu două etnii dominante, română și maghiară. Drumul ei până la teatrul clujean este un parcurs al devenirii, practic, al reinventării de sine, în care fiecare treaptă urcată capătă acasă dimensiunile unei victorii galactice. Ioana Dragoș Gajdó provine dintr-o zonă dominant secuiască și ajunge la Oradea, într-un oraș bicultural, românesc și maghiar, aproape de granița cu Ungaria. A lăsat în urmă dorința (mamei) de a face studii filologice și s-a avântat spre teatru. De altfel, fiecare a vrut sau i s-a spus inițial să facă altceva în viață și într-un fel sau altul, drumul le-a fost deturnat spre teatru, pe care l-au urmat cu pasiune. 
 

Elena Ivanca. Foto: Remus Toderici

Navigarea lor prin acest mediu teatral cu accente patriarhale și sexiste, nu de puține ori descurajante, este însoțită de responsabilitățile pentru sfera domestică – ele sunt mame sau fiice ale unor părinți bolnavi – și încărcată cu propriile aspirații artistice sau personale, mai mult sau mai puțin împlinite. Este aici o dezvrăjire a meseriei, scoasă din aria ideatică și pusă în rama cotidianului ca în lumina dură a dimineții. Și este și meritul dramaturgei Alexandra Felseghi că a ansamblat aceste povești personale într-un text fluid, care nu le uniformează, nici nu le subordonează forțat unor teme, ci le conectează subtil într-un tablou dulce-amărui, pe alocuri autoironic, al vieții în teatru. Mecanismul dramatic este fluid, integrează abil pasaje narative discret regizate, reenactment-uri și momente de confesiune adresate direct publicului. În fond, spectacolul nu doar vorbește despre teatru, ci și arată cum se face teatrul, cum o amintire poate fi povestită sau poate deveni scenă din spectacol. Regizorul construiește acest cadru de spectacol cu mare delicatețe, retrăgându-se pentru a lăsa scena să fie dominată de actrițe. E un gest de eleganță din partea lui Andrei Măjeri, altfel cunoscut pentru perspectivele sale regizorale puternice (a se vedea Medea's boys, Cine l-a ucis pe tata?). În acest spectacol, Elena Ivanca, Ioana Dragoș Gajdó, Silvia Luca nu sunt zeițe, dar sunt niște Actrițe magnifice.

Spectacolul se joacă alternativ în spațiile teatrelor co-producătoare. Următoarele reprezentații din București sunt programate la Teatrelli, pe 26, 27 și 28 martie 2024, iar biletele pot fi cumpărate de aici

Foto main: Remus Toderici


Zeițe de categoria B
de Alexandra Felseghi, după o idee de Andrei Măjeri
Regie: Andrei Măjeri
Experiență sonoră: Adrian Piciorea
Costume: o selecție de piese din colecțiile lui Lucian Broscățean
Bijuterii: Monom
Cu: Elena Ivanca, Ioana Dragoș Gajdó, Silvia Luca
Producător principal: creart / Teatrelli 
Co-producători: Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj, Teatrul „Regina Maria” Oradea, Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani 
 

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK