Împreună cu prietenii de la Zona nouă, facem o cură săptămânală de descoperit poeți tineri&mișto de prin lume. Că să vedem lumea puțin altfel.

Marko Pogačar s-a născut în 1984 în Split, Croaţia. A publicat trei volume de poezie. Este redactor la revista literară Quorum şi la Zarez. Poezia lui a fost tradusă şi publicată în peste 15 limbi şi introdusă în antologii şi reviste din străinătate. În 2010, a fost toboşar într-o trupă post-punk numită Death Disco.

Marko Pogačar a fost invitat la festivalul Zona Nouă, ediția a doua. 

 

VECINILOR (CARNEA MEA DE DIMINEAŢĂ E UN STEAG LĂSAT JOS)

 

Mierea se topeşte în ceai, complet, spre deosebire de mine în tine

şi de tine în muzica clasică,

 

apeluri prea lungi de telefon, niciodată nu-i loc când ai nevoie

de o masă liberă, lifturi mereu stricate,

 

scări desfăşurate la infinit, precum o discuţie despre politică,

şi chiar când cineva observă că totalitarismul şi democraţia

 

se deosebesc doar în sistemul de numerotare

dispare imaginea şi totul începe din nou: vocile se scurg din ziduri,

 

complet necorporale, seara se lasă în palme, precum un miner

în mină; totuşi, pantofii lăsaţi

 

în faţa uşii arată că există oameni vii. dar ce înseamnă a trăi,

în timp ce iarna vine rostogolindu-se precum suflul rece din gâtul meu

 

şi-şi face cuibul într-un alfabet întunecat; toţi aceşti oameni necunoscuţi

şi grăbiţi, cu nume cunoscute, după-amiaza ruptă în două, precum Coreea,

 

ceaiul în care mierea s-a topit deja până la capăt, inseparabil,

şi acea soluţie vâscoasă e dragostea; cum să se ajungă la tine; cum să fii prinsă?

 

Traducere din limba croată de Adrian Oproiu şi Goran Čolakhodžić

Din seria „Un poem pe săptămână”, îi mai puteți citi pe Crispin Best și pe Mira Gonzales.