Un nou trend online, în care femeile își construiesc propriile computere DIY, arată dorința unei generații de a redobândi, într-un fel sau altul, controlul asupra tehnologiei. Fenomenul vorbește despre lipsa de transparență din tech, locul femeilor în acest domeniu și despre posibilitatea unei relații diferite cu device-urile noastre, una care nu urmează modelul ce ne-a fost impus până acum.
Am primit primul computer la șase ani. Îmi amintesc cum, timp de aproape un an, tot ce făceam era să descarc în el imagini cu membrii formației Rebelde (RBD). Zi de zi, mă puneam pe scaun și, ore în șir, dădeam click dreapta și salvam fiecare imagine. Foloseam internetul doar pe post de facilitator pentru mica mea arhivă informală, care ajunsese în timp la mii de imagini. În rest, mai aveam doar câteva jocuri, precum Hercule sau Prince of Persia (varianta din 1998) și muzică, pe care o piratam sau o înregistram cu telefonul de la televizor. Fast forward și, în câțiva ani, calculatorul meu era inundat de o groază de taburi și notificări, apăruse social media, iar posibilitățile erau acum infinite. Numai că internetul, care părea un spațiu nelimitat la început, s-a transformat treptat, paradoxal, în ceva tot mai îngust. Timpul meu online a devenit din ce în ce mai supravegheat, controlat de algoritmul unor corporații despre care nu știu aproape nimic.
E greu să mă desprind uneori de nostalgia și optimismul anilor 2000 - 2010, mai ales acum, când cyberspace-ul în care existăm pare tot mai departe de utopia imaginată la început. De aceea, atunci când un prieten mi-a trimis o postare care arăta cum o creatoare de conținut își construise propriul cyberdeck – un soi de computer DIY, format de obicei dintr-un ecran, o unitate de calcul, tastatură, mouse, o baterie și o carcasă – m-am întrebat dacă astfel de inițiative reprezintă o șansă să recuperăm, într-un fel sau altul, controlul asupra tehnologiei care ne înconjoară.
Un singur clip m-a teleportat într-un întreg ecosistem online, unde zeci de femei arată cum și-au construit singure computerele în cele mai interesante estetici: într-o geantă în formă de scoică, cu tematică Hello Kitty, cyberdeck Strawberry Shortcake sau cu estetică solarpunk. Până acum, hashtagul a adunat pe TikTok în jur de patru mii de postări, iar ceea ce a început ca o revoltă față de simplitatea estetică și standardizarea produselor tech, gândite în general de către bărbați, a dus la o discuție mai amplă despre implicațiile politice din spatele construcției unui computer propriu.
Însă, deși trendul pare nou, de fapt cyberdeck-urile sunt populare de mai mulți ani în diferite comunități online. Termenul cyberdeck provine din nuvela Neuromancer (1984) de William Gibson, un autor de science-fiction care își imaginase internetul și realitatea virtuală înainte să ca acestea să fie atât de complexe precum în zilele noastre. Hackerii din nuvela sa purtau desktop-uri portabile masive, cunoscute drept cyberdecks, pe care le foloseau ca să aibă acces la Matrix, adică la internet. Pe mine, parte din generația Z, m-au dus instant cu gândul la pudrele compacte din Totally Spies (nu mai zic că speram să-mi construiesc unul fix așa) și la toate anime-urile cyberpunk cu aceeași estetică, cum ar fi Ghost in The Shell.
Există un subreddit despre cyberdecks, care a adunat de-a lungul timpului 147.000 de urmăritori. Utilizatorii își dau sfaturi, pun imagini cu computerele construite de ei și vorbesc despre experiența lor în tot acest proces. Pe site-ul The Cyberdeck Cafe găsești informații despre cum să începi să-ți creezi propriul computer, un ghid în acest sens și un chat de discord unde poți să interacționezi cu alți oameni.
De fapt, dacă ești în căutarea unui internet mai cozy sau a unei experiențe online mai „întrupate”, unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poți descoperi este că există oameni care chiar vor să te ajute să construiești acel univers, în comunități de Discord, chiar și pe Reddit (dacă treci peste comentariile negative), iar, mai nou, pe TikTok sau YouTube.
Poate că acesta este, în fond, și motivul pentru care tot mai multe fete din online își construiesc propriile cyberdeck-uri: din dorința de a recupera controlul asupra tehnologiei și de a avea o relație mai directă cu ea. Pentru a înțelege mai bine fenomenul, am vorbit cu una dintre promotoarele trendului, cu o artistă media din Los Angeles și cu membrii unei organizații care pun la cale o rezidență pentru a învăța cum să construiești un cyberdeck.
„Cred că, mai ales în cazul zoomerilor, pare să fie ceva revoluționar faptul că foarte mulți oameni, în același timp, încep să se sature de modelul de computing care le-a fost impus și caută o altă variantă la acesta. Și nu e deloc surprinzător”, îmi explică Whisper, o artistă din Los Angeles care își modifică computerele încă din 2013 și care și-a construit, în 2023, unul bazat pe aceleași convenții estetice pe care le asociem astăzi cu cyberdeck-urile. „De fapt, și eu am făcut asta când mi-am construit primul computer: am încercat să schimb forma exterioară ca mod de a-mi schimba relația cu ceea ce este în interior.” Interiorul, pentru Whisper, înseamnă software-ul, modul în care interacționezi cu el în timp și tiparele pe care le creezi în jurul lui. Problema este că obiceiurile astea sunt mult mai greu de dezvățat, drept pentru care e natural ca oamenii să înceapă de la partea estetică. Whisper crede că e un pas înainte faptul că utilizatorii încep să-și creeze propriile computere, pentru că asta deschide o serie de noi posibilități pentru a înțelege mai bine tehnologia pe care o folosim.
Asta îmi povestește și Ubeboobey, pe numele din offline Annike Tan, una dintre creatoarele de conținut care au dus mai departe trendul cyberdeck. A început să-și construiască primul computer DIY după niște imagini văzute pe Pinterest, pentru că era interesată de cum ar putea să-și creeze un device mai fun, însă foarte rapid și-a dat seama că e necesar, în acest proces, să țină cont și de partea politică. Într-un video de pe pagina ei, Ubeboobey explică cum ar trebui să ținem aceste computere departe de inteligența artificială și de marile corporații: „Cred că frumusețea acestui hobby este să construiești un computer dintr-o grămadă de piese, aparent nepotrivite, pe care le ai la dispoziție sau pe care le găsești second-hand.”
Dincolo de estetică, însă, întrebarea cea mai importantă este ce anume vrei să faci cu cyberdeck-ul, odată ce ai reușit să-i potrivești toate componentele, crede Whisper. „Gândește-te la felul în care vrei să folosești dispozitivul înainte să te gândești la cum arată. Gândește-te ce îți dorești de la o mașinărie cu un singur scop. De acolo încep lucrurile să se deschidă cu adevărat”, continuă artista. De exemplu, ea și-a construit un PC special pentru acasă, care este doar o mică mașinărie media și o mică arhivă. Nu poți să trimiți mesaje, nu știe ce e ăla Instagram, îl utilizează exclusiv pentru jocuri și conținut stocat local. Când am vorbit pentru acest interviu, artista folosea un ThinkPad vechi de zece ani pe care, la fel, nu are Instagram și îl folosește foarte specific, doar pentru anumite lucruri.
Toate acestea fac parte și din modul în care Whisper încearcă să contracareze unul dintre riscurile trendului cyberdecks – consumul excesiv. „Să cheltui 400$ pe Amazon că să cumperi toate aceste unelte pentru cyberdeck nu e tocmai punk”, îmi spune răzând. De aceea încurajează lumea să utilizeze componente menite să ajungă la groapa de gunoi, laptopuri vechi, obiecte ce pot fi reciclate. În aceeași ordine de idei, și Ubeboobey a explicat pe TikTok că i se pare contraintuitiv să construiești cyberdecks pe care ulterior să le vinzi mai departe online, fiindcă asta trădează întocmai scopul unui astfel de obiect: de a crea ceva după propria ta personalitate și de a construi un device care te ajută să-ți redobândești autonomia în online.
„Pentru mine, asta înseamnă cyberpunk”, continuă Whisper. „Laptopurile în sine pot fi cyberpunk. Nu este vorba despre anumite specificații sau despre a avea cea mai nouă mașinărie, ci despre felul în care o folosești. Poți recicla un laptop vechi de zece ani, să-l transformi într-un mic terminal, să-l vopsești, să-i dai un nume, să personalizezi fundalul desktopului și asta este suficient. Dacă vrei să folosești un laptop ca pe un terminal de hacker, fă-o.”
E timpul ca femeile să aibă locul lor în tech
Ubeboobey își folosește cyberdeck-ul ca pe un soi de mini arhivă, o miniatură a intereselor sale, plină de cărți pe care le-a descărcat, despre medicină, agricultură, educație sau filosofie, Wikipedia offline, TED Talks, hărți offline, muzica ei preferată, Sudoku, Tetris și alte câteva jocuri. Îl utilizează cam de două ori pe săptămână și crede că nu va avea vreodată o formă finală, fiindcă îl updatează constant. Este la început în zona de tech și construcție a unui cyberdeck, așa că, zi de zi, învață tot mai mult.
Cyberdeck-ul ei, care arată de parcă ar fi al unei sirene, mi-a rămas întipărit în minte de când am văzut primele clipuri pe TikTok. La al doilea s-a gândit că ar vrea să fie desprins dintr-un viitor solarpunk, unde oamenii trăiesc în armonie cu natura și tehnologia, nu împotriva lor. Cu toate acestea, creatoarea de conținut mi-a explicat că nu crede că vreunul dintre ele trebuie să fie legat de o estetică anume, fiindcă le concepe mai degrabă în armonie cu ceea ce îi place la momentul respectiv și cu personalitatea ei.
De la primul clip și până acum, Ubeboobey a adunat peste 200.000 de urmăritori, iar videourile ei au ajuns la milioane de oameni. De exemplu, video-ul în care vorbește despre implicațiile politice din spatele cyberdeck-urilor are acum peste 4 milioane de vizualizări.
După ce clipurile ei au ajuns virale, a început să primească și comentarii misogine, de la bărbați. „Există un citat care spune ceva de genul: «Un bărbat nesigur se va simți amenințat de prezența femeilor în spațiul lui, chiar dacă femeia nu îi ia nimic și nu îi amenință poziția.» Cred că asta are legătură atât cu cultura de gatekeeping, cât și cu faptul că majoritatea cyberdeck-urilor pe care le-am văzut, toate videoclipurile de pe YouTube din care am învățat, erau făcute de bărbați și aveau o estetică foarte specifică: cyberpunk, rugged, utilitară.” Crede că femeile care construiesc acum cyberdeck-uri în online s-au îndepărtat de acel standard și, pentru că practică un hobby considerat tradițional masculin, reacția la ceea ce fac ele ajunge să fie: „Nu așa ar trebui să arate.”
„Am primit multe comentarii de genul: «De ce îl construiești și îl faci atât de estetic? Nu asta e ideea.» Și este amuzant, pentru că toate videoclipurile cu cyberdeck-uri pe care le urmăream erau la fel de preocupate de estetică precum eram și eu. Diferența este că al meu avea scoici decorative și detalii considerate feminine, iar asta îi enerva pe unii oameni.”
Ubeboobey crede că e timpul ca femeile să aibă locul lor în tehnologie, unde să se poată exprima artistic și să-și redobândească puterea. Industria tech este dominată de bărbați și deținută de ei, așa că, de multe ori, și tehnologiile pe care le construiesc aceștia sunt în aceeași logică masculină și patriarhală.
„Pentru că domeniul a fost atât de mult timp dominat de bărbați, faptul că tot mai multe femei intră acum în această cultură face ca totul să pară o mișcare complet nouă și foarte interesantă. Și cred că este important mai ales pentru femei ca mine, care nu știau nimic despre tehnologie, dar și-ar fi dorit să știe”, continuă creatoarea de conținut. „Cyberdeck-urile sunt un proiect foarte bun pentru începători și un punct de intrare accesibil pentru mulți oameni.”
Acum că are deja două cyberdeck-uri nu mai vrea să își construiască altul, pentru că, real, nu are nevoie de mai multe. Asta este o problemă, mi-a explicat – când trendul ajunge să ducă la consum excesiv sau să fie monetizat. Când mi-a spus asta, mi-am amintit că văzusem cu puțin timp înainte că o creatoare de conținut deja avusese un parteneriat cu Claude, asistentul și modelul de inteligență artificială dezvoltat de compania americană Anthropic, și arătase cum s-a folosit de vibe coding în construcția noului ei cyberdeck.
Vibe coding – Pe scurt, vibe coding-ul este o metodă de programare în care oamenii se folosesc de inteligența artificială pentru a scrie cod pe baza unor instrucțiuni scrise. Cumva, companiile de IA vor să creeze iluzia că oricine poate să scrie cod, chiar dacă nu știe nimic despre asta.
Self-hosting – Exact cum sugerează numele, self-hosting înseamnă să îți găzduiești aplicațiile și serviciile pe propriile dispozitive și să gestionezi întregul sistem, de la hardware până la configurația rețelei. Acest model este opus celui în care infrastructura este administrată de companii precum Microsoft sau Google. Prin self-hosting, ai mai mult control asupra datelor și modului în care funcționează serviciile pe care le utilizezi.
Home labbing – E ca un fel de laborator IT pe care îl ai la tine acasă format din calculatoare, servere, echipamente de rețea, folosite pentru învățare, experimentare și testare. Diferența dintre self-hosting și home labbing este că la primul rulezi servicii de care chiar te folosești, în timp ce la al doilea construiești un mediu în care experimentezi, testezi și înveți lucruri noi despre diferite sisteme de operare – rețele, securitate, monitorizare sau alte tehnologii și concepte din domeniul IT –, chiar dacă nu le folosești zilnic.
E posibil ca acest trend să nu fie monetizat de giganții tech?
Whisper crede că nu este deloc surprinzător că firme precum Anthropic și OpenAI fac parteneriate plătite în jurul trendului cyberdecks. „La nivel macro, sunt destul de sceptică față de AI. (...) Mi se pare problematic și felul în care aceste companii încearcă să ne construiască dependența de tehnologie. În viitor, folosirea acestor sisteme va deveni probabil mult mai scumpă, dacă nu găsesc niște soluții sustenabile în spate”, continuă artista.
Artista crede că e important ca, atunci când vorbim despre cyberdecks, să nu uităm de o variabilă importantă: codul. Singurul domeniu în care AI-ul funcționează cât de cât bine este scrierea de cod – există o întreagă discuție în jurul vibe coding, una tot mai complicată. „Există oameni care au o critică totală față de AI și spun că totul este prost și că ar trebui pur și simplu să scrii cod bun. Dar mulți dintre cei care spun asta provin din medii privilegiate, în care au avut timp să își construiască expertiza tehnică sau să lucreze profesional în industrie. A spune «doar trebuie să scrii cod bun» poate deveni un fel de machism tehnologic”, consideră Whisper. Tocmai de aceea este aproape firesc că acele companii vor să instrumentalizeze trendul pentru marketing și să-ți zică că poți să faci vibe coding pentru a crea un cyberdeck, de exemplu.
Whisper încearcă, totuși, să nu fie extrem de moralizatoare, tocmai ca să nu le descurajeze pe femeile care intră acum în acest domeniu. „Până la urmă, faptul că mai multe fete au acces la echipamente de calcul cu care pot experimenta și învăța este ceva bun. Uneori cumperi niște componente pentru un proiect și nu mai faci proiectul respectiv, dar obiectele rămân acolo, ca o idee care îți stă în minte, ca un impuls constant: «trebuie să găsesc o modalitate să folosesc asta».”
O altă capcană pentru persoanele aflate la început de drum în crearea unui cyberdeck, explică Whisper, este experiența neplăcută de computing – un computer Raspberry Pi la care conectezi și un ecran mic poate să devină foarte lent. Cu toate acestea, sunt excelente ca servere. „Dar cred că peste câțiva ani mulți oameni își vor da seama: «Ah, sunt destul de slabe pe post de computere personale, dar extraordinare ca servere». Și atunci vor descoperi că self-hosting-ul și home labbing-ul sunt direcția interesantă. Abia aștept ca toate «cyberdeck girlies» să devină «home lab girlies».”
„O mișcare mai amplă de evitare a spațiilor care ne supraveghează constant”
Dacă tot am vorbit mai sus despre giganți tech: Meta a anunțat pe 8 mai că va renunța la mesajele criptate end-to-end pe Instagram, un instrument de confidențialitate pe care puteai să-l folosești pe platformă. Compania s-a apărat spunând că funcția nu era larg folosită și i-a îndrumat pe utilizatori către WhatsApp. Criptarea pe Instagram nu a devenit niciodată un standard al mesageriei din aplicație, așa că a fost mult mai ușor pentru companie să spună că, pur și simplu, oamenii nu foloseau acest tool. Însă, în perioada actuală, din ce în ce mai mulți utilizatori caută noi moduri de a comunica și de a se aduna online, iar mișcări precum cea de construire a cyberdeck-urilor par să ofere o alternativă la tehnologiile cu care ne-am obișnuit și modul în care interacționăm cu ele.
„Versiunea internetului construită de Meta a părut mereu un teren care doar ne este închiriat înapoi. Chiar și în cercurile de organizare și activism foarte multă comunicare are loc pe Signal – și există un motiv pentru asta. Oamenii caută spații care par mai autonome și mai puțin monitorizate. (...) Cred că toate acestea fac parte dintr-o mișcare mai amplă de evitare a spațiilor care ne supraveghează constant. Mă gândesc des la diferența dintre un parc public și un spațiu public aflat în proprietate privată”, explică Whisper.
Whisper dă drept exemplu de spațiu autonom platforma Plot, construită de Alice Yuanzhang și prevăzută cu propriile sisteme de chat și comunicare, astfel încât utilizatorii să nu mai depindă de produsele Meta ca să vorbească între ei. „Cred că există un soi de uniformitate fundamentală în felul în care interacționăm pe majoritatea platformelor sociale. Instagram, de exemplu, pare construit pe presupunerea că nu vei avea niciodată o conversație cu adevărat semnificativă acolo și, drept urmare, de obicei nici nu ai.” În momentul în care elimini profitul din ecuație, crede artista, și atunci când încetezi să mai colectezi date pentru antrenarea modelelor AI, apar mult mai multe posibilități.
„Întrebarea devine: cum proiectezi o arhitectură digitală care chiar să îi încurajeze pe oameni să fie mai prezenți unii pentru ceilalți?” Cyberdeck-urile oferă, în acest context, șansa de a experimenta și personaliza un lucru care ne poate părea intimidant – un computer cu hardware-ul și software-ul din spate. După ce trendul cyberdeck a prins tracțiune online, au apărut și oportunități pentru artiștii care vor să afle mai multe despre această tehnologie.
Una dintre ele este o rezidență oferită de SOFTER, o platformă feministă hotărâtă să regândească structurile existente și ierarhiile din cultura digitală, către două persoane care vor să petreacă două săptămâni în atelierul lor din Copenhaga. „Rezultatul final nu este doar cyberdeck-ul în sine, ci și un tutorial care documentează modul în care a fost construit. Împărtășirea cunoștințelor este o parte esențială a rezidenței, deoarece scopul este, în cele din urmă, ca aceste procese să devină mai ușor de înțeles și mai accesibile pentru ceilalți”, mi-a explicat Nicole Jonasson, cofondatoarea SOFTER. Înscrierile s-au încheiat pe 1 iunie.
De la începuturile SOFTER, computerul a stat la baza celor mai mari frustrări ale membrilor platformei legate de tehnologie, dar și cel mai puternic instrument pentru a câștiga autonomie. Astăzi, Nicole își imaginează un viitor în care cyberdeck-urile făcute acasă și alte tehnologii construite de utilizatori devin alternative reale la dispozitivele construite de corporații și distribuite în masă:
„Pentru mine, este similar cu gătitul. Imaginează-ți că ai fi mâncat toată viața doar la restaurant, iar apoi ai descoperi brusc că poți învăța să gătești singur. La început poate nu îți iese perfect și, cu siguranță, necesită mai mult timp și efort. Dar există o plăcere în a înțelege procesul. Poți experimenta, poți împărtăși cunoștințe, poți invita oameni la tine și îți poți construi propria relație cu ceea ce creezi. Tehnologia ar putea deveni ceva asemănător: mai comunitară, mai creativă și mai participativă, în loc să fie ceva ce consumăm pasiv.”
Cât despre faptul că trendul cyberdecks este asociat acum cu momentul în care femeile intră cu adevărat în tech, Nicole nu crede că acest fenomen este nou. „Femeile au avut dintotdeauna un rol important în modelarea tehnologiei, inclusiv în dezvoltarea computerelor și a internetului însuși. Multe idei tehnologice revoluționare au venit de la femei care au abordat tehnologia în moduri neconvenționale, creative și experimentale”, continuă cofondatoarea SOFTER.
Ceea ce diferă astăzi este vizibilitatea și faptul că, prin social media, oamenii ajung să aibă mai mult control asupra felului în care își împărtășesc munca și construiesc comunități în jurul ei. Așadar, anumite idei, care înainte ar fi fost poate marginalizate sau atribuite altor persoane, sunt distribuite și transformate în trenduri.
„Cyberdeck-urile deschid un spațiu în care tehnologia poate deveni personală, expresivă, fun și emoțională, nu doar funcțională. Creează loc pentru estetică, storytelling, personalizare și experiment, lucruri care au aparținut întotdeauna tehnologiei, chiar dacă cultura tech mainstream pretinde adesea contrariul”, conchide Nicole Jonassen.
Toată lumea începe de la „nu știu de unde să încep”
După ce m-am uitat la câteva clipuri despre cyberdecks, algoritmul a presupus că nu am niciun alt interes și mi-a adus în feed și pe fyp doar video-uri despre cum poți să-ți construiești un computer acasă. Ceea ce nu mă supără deloc, având în vedere că mă consider din multe puncte de vedere atehnică și m-ar ajuta să mă conectez mai mult cu tehnologia cu care interacționez zilnic. Le-am întrebat pe Whisper și Ubeboobey ce i-ar recomanda unei femei care își construiește acum primul cyberdeck și cum poți să faci asta safe, fără să te electrocutezi (da, asta e frica mea cea mai mare).
Ambele mi-au spus de YouTube și tutoriale online, care te pot ajuta să înțelegi mecanismul din spate. „Bineînțeles, mereu vor fi oameni care îți vor spune că nu știi ce faci sau că abordezi lucrurile greșit, dar mereu când aud asta mă gândesc la un citat de la Olia Lialina, care a scris un eseu superb, numit Turing Complete User. Pe scurt, ea spune că nu există nimic ce un utilizator nu poate să facă, față de alt utilizator, dacă are suficient timp și suficient respect”, continuă Whisper.
Tentația este ca cei interesați să apeleze la ChatGPT în procesul de construire al unui cyberdeck, însă, dacă trendul vine la pachet cu nostalgia pentru un internet care exista în Web 1.0 sau 2.0, atunci există suficiente comunități de Discord, formate din oameni, nu din boți, unde poți să înțelegi care-i faza cu Linux, Raspberry Pi sau Arduino. Ubeboobey a căutat să învețe singură din tutoriale de pe YouTube sau comunități online. Când ne-am întâlnit în videocall, îmi arăta mulajul unui MP3 player la care lucrează acum. Pentru că colecționează fosile, voia ca device-ul să arate cumva în același fel.
Încă de anul trecut, bulicica pe care mi-am format-o eu pe internet se învârte în jurul unor teme comune, iar multe dintre ele au legătură cu tehnologia, ce anume ar trebui să știm despre procesele din spatele ei și inegalitățile structurale pe care se bazează. Creatoare de conținut precum Sihaam fac deep dive-uri în cyberfeminism, dau exemple de site-uri care nu sunt dictate de aceiași algoritmi problematici precum cei de la Meta sau TikTok și își pun întrebări despre rolul nostru în cyberspace. Publicația online deathtostock menționase că deja se observă un întreg trend și în rândul artiștilor muzicali, în care DJ-ii și performerii scriu cod în timp real sau folosesc vizualuri în care expun mult mai transparent acest proces. Albumul I Love my Computer a lui Ninajirachi e peste tot pe TikTok, iar sunetul abraziv și optimist cu privire la viitorul tehnologiei (și al nostru, în general) al hyperpop-ului recent – reprezentat de Ninajirachi, underscores sau Jane Remover –, parcă aduce toate aceste lucruri laolaltă. Mai mult, în ultima perioadă a ajuns în mainstream și trendul în care tehnologia veche este recondiționată și reutilizată pe post de accesorii, precum agrafe de păr, coliere sau cercei.
„Cred că există o dimensiune ontologică în toate acestea. Mulți dintre noi am crescut înconjurați de viziuni optimiste despre viitor. Science fiction-ul și, într-un mod diferit, neoliberalismul ne-au învățat să credem că tehnologia se va îmbunătăți continuu și că, prin asta, lumea va deveni un loc mai bun”, explică Whisper. „Dar ideea aceasta era la fel de falsă atunci cum este și acum. În același timp, artiștii joacă un rol în modelarea imaginarului colectiv. Așa că are sens faptul că încercăm să creăm estetica viitorului în care chiar vrem să trăim.”
Așadar, personalizarea computerelor și, la pachet, o reflecție asupra felului în care interacționăm cu ele sunt esențiale. „Oamenii care construiesc cyberdeck-uri par niște aliați firești ai unei mișcări care luptă pentru un mod mai liber de a folosi tehnologia. Am avut multe revoluții în spațiul fizic, iar internetul a generat, fără îndoială, transformări majore și în lumea reală. Însă, o revoluție în cyberspace pare încă insuficient explorată. Silicon Valley reambalează adesea produsele ca fiind «revoluții», dar ceea ce avem nevoie cu adevărat sunt revoluții reale”, încheie Whisper.
