Și tu crezi că lumea nu merge în direcția bună? Că sistemul capitalism în care trăim nu ne-a adus bunăstarea promisă? Că oricum pare că capitalismul de azi, nu mai este capitalismul de acum câțiva ani? Yanis Varoufakis are o ipoteză. ,,Capitalismul este mort de‐acum, în sensul în care dinamicile sale nu ne mai guvernează economiile. În această funcție a sa, a fost înlocuit de ceva fundamental diferit, ceva ce am numit tehnofeudalism. În miezul tezei mele se află o ironie care la început s‐ar putea să sune nelămurit, dar despre care sper că o voi face să aibă sens: capitalismul a fost ucis de... însuși capitalul. Nu capitalul așa cum îl știm din zorii erei industriale, ci o formă nouă de capital, o mutație a acestuia părută în ultimele două decenii, una atât de puternică față de precedenta, încât asemenea unui virus orb și supraeficient, și‐a ucis gazda.”
Tehnofeudalism Cum a murit capitalismul, tradus în română de Florin Tudose la editura Vellant, e cartea în care Varoufakis își detaliează această teorie.
Yanis Varoufakis este fost ministru de finanțe al Greciei și cofondatorul unei organizații nonprofit internaționale, DiEM25, care militează pentru renașterea democrației în Europa. De asemenea, este autorul bestsellerurilor Adults in the Room, And the Weak Suffer What They Must? și The Global Minotaur. A predat mai mulți ani în Statele Unite ale Americii, Mare Britanie și Australia, iar în prezent este profesor de economie la Universitatea din Atena.
Uite ce spun despre carte Vlad Adamescu & Răzvan Petri de la Politică la minut sau Dragoș Pătraru de la Starea Nației.
,,Nu trebuie să fii de acord cu ipoteza lui Varoufakis că trăim într-o epocă postcapitalistă pentru a aprecia contribuția pe care o aduce la discuția despre dezîncastrarea neoliberalismului prin popularizarea termenului de tehnofeudalism.
O introducere accesibilă în dezbaterea despre prezentul și viitorul capitalismului, cartea are meritul de a face punte între dezbaterile academice legate de restructurarea capitalismului și un public care, cel puțin în România, privește încă necritic consolidarea giganților tech.
Cartea lui Varoufakis surprinde foarte bine poziția majorității omenirii, confruntată cu acumularea aproape fără precedent a noilor lorzi (tehno)feudali. Suntem asemenea unor șerbi resemnați cu poziția noastră subordonată, de servitori pe noi domenii digitale, care ni se par eterne – așa cum li se păreau strămoșilor noștri pământul și ordinea feudală." Vlad Adamescu & Răzvan Petri - Politică la minut
,,Vorbesc des în proiectele Starea Nației despre cum ideile economice învechite, pe care încă ne bazăm azi, nu mai aduc de multă vreme bunăstare. Inegalitate, polarizare, furie, alienare. Sunt multe lucruri care descriu perioada pe care o trăim. Capitalism sălbatic sau hyper-capitalism, i-au spus unii. Varoufakis vine cu o denumire mult mai bună. <<Capitalismul a murit>>, scrie el. Cât timp noi am fost preocupați cu altele, cât timp ne-am lăsat atenția furată, o realitate mult mai urâtă a luat locul capitalismul. Ca să poți repara, trebuie să știi să identifici foarte clar problema. Iar Varoufakis vine cu un diagnostic excelent în această carte.” Dragoș Pătraru, Starea Nației
Tehnofeudalism Cum a murit capitalismul
Am presupus greșit că singura amenințare serioasă pentru capitalism ar fi fost munca organizată, ignorând complet transformarea epică a timpurilor noastre: calea prin care privatizarea spațiului comun de pe internet, ajutată de criza din 2008 care a făcut băncile centrale să deschidă porțile potopului banilor de stat, avea să ducă la apariția unui nou tip de capital superputernic. Calea prin care capitalul cloud avea să genereze o nouă clasă conducătoare. Și cât de revoluționară se va dovedi această nouă clasă când își va folosi capitalul cloud pentru a convinge aproape întreaga omenire să muncească pentru ea, gratis sau pe mai nimic, inclusiv mulți capitaliști. Și, cel mai important, ce pas înapoi vor însemna toate astea în marea ecuație a emancipării omenirii și planetei de sub exploatare.
Remarcabil, așa cum se întâmplă cu toate transformările istorice, nu a fost plănuită de nimeni. Niciun capitalist nu și‑a propus să devină cloudalist. Niciun bancher central nu și‑a propus să finanțeze cloudaliști. Niciun politician nu a prevăzut răul pe care capitalul cloud îl va abate peste politicile democratice. La fel cum capitalismul s‑a impus împotriva voinței tuturor, deopotrivă a regilor, cardinalilor și țăranilor, ascensiunea cloudaliștilor s‑a produs pe ascuns și pe la spatele vastei majorități, inclusiv a celor mai puternici agenți ai istoriei.
Din perspectiva lucrurilor pe care le știm azi, două întrebări apar. Prima se referă la sustenabilitatea dominanței cloudaliștilor. În momentul în care scriu, războiul din Ucraina a accelerat inflația moderată care a apărut după pandemie, forțând băncile centrale să oprească tipărirea de bani noi. Dacă am dreptate și cloudaliștii au fost finanțați cu banii băncilor centrale, oare puterea lor se va diminua odată cu secarea fluviilor de bani ai băncilor centrale? Vor reveni oare conglomeratele capitaliste, care se bazează pe capital terestru?
Cea de‑a doua întrebare, pe care‑mi imaginez că mi‑o adresezi numaidecât, are de‑a face mai mult cu limbajul. Este viața sub cloudaliști fundamental diferită de viața sub capitaliști? Sunt cloudaliștii chiar atât de diferiți de capitaliști încât avem nevoie de un termen nou – tehnofeudalism – pentru sistemul în care trăim azi? De ce nu i‑am spune hipercapitalism sau capitalism de platformă?
(...)
Dacă ar fi să aleg o singură persoană care să ilustreze nevoia de tehnofeudalism, termenul și ideea, pentru a înțelege situația colectivă delicată în care ne aflăm, ar fi Elon Musk.
Genial și imperfect, combinând talente inginerești rare cu o ostentație ridicolă, Musk este Thomas Edison al erei noastre, omul care, așa cum îți amintești, a electrocutat un elefant pentru a discredita un adversar. După ce a revoluționat industrii în care‑și găsesc de regulă sfârșitul parveniții, de la producția de automobile la călătorii spațiale și chiar interfețe creier–computer, Musk a cheltuit zeci de miliarde de dolari pe achiziția Twitter, riscând tot ce a realizat ca producător și inginer. Mulți comentatori au spus că Musk e doar un alt răzgâiat doldora de bani care vrea jucării chiar mai impresionante decât cele pe care le deține deja. Dar în spatele achiziției Twitter a existat o logică: o logică tehnofeudală care elucidează mult mai multe dincolo de mentalitatea lui Musk. (...) Imediat după ce a preluat Twitter, Musk și‑a declarat angajamentul față de protejarea platformei ca „spațiu public“ în care utilizatorii pot să dezbată totul și orice. Un pic de propagandă care a distras cu succes atenția publicului spre interminabila dezbatere globală: Ar trebui lumea să lase cea mai proeminentă platformă de dezbateri în formă scurtă pe mâinile unui mogul care în trecut nu s‑a sfiit să se joace cu adevărul pe același forum? În timp ce analiștii liberali se agitau în jurul revenirii la Casa Albă a lui Donald Trump, cetățenii decenți deplângeau tratamentul teribil de care au avut parte angajații Twitter, iar stânga agoniza în fața ascensiunii unui Rupert Murdoch în tehnologie, Musk își vedea de obiectivul său. Într‑o postare revelatoare, recunoștea că ambiția lui era să transforme Twitter în „aplicația totală“. (...) Fiind un fief privat, Twitter nu avea cum să devină piața publică centrală a lumii. Adevărata întrebare e dacă Musk va putea folosi platforma pentru a construi un fief cloud proeminent și a‑și câștiga prin asta accesul în noua clasă conducătoare tehnofeudală: cloudaliștii. Asta depinde de măsura în care va reuși să sporească așadar capitalul cloud al Twitter, poate asociindu‑l cu rețeaua Big Data pe care o deține deja și care e în permanență alimentată de automobilele și sateliții săi. Că va reuși sau nu, escapada lui Musk cu Twitter demonstrează felul în care tehnofeudalismul și perspectivele pe care le deschide ne ajută să înțelegem mai bine ce se întâmplă în lume.
Acesta e doar un exemplu particular, al cărui rezultat va fi relativ limitat, dar tehnofeudalismul mai deschide o problemă, una mai răspândită și mai presantă, în care suntem implicați cu toții.
Sursă foto: Pexels.
