Ultima familie tradițională, cel mai nou volum de poezii al lui Andrei Dósa, apărut de curând la editura OMG Publishing. Reunind poezii despre familie, singurătate, alienare și societate, cartea creează un univers poetic straniu, în care te pierzi și te regăsești ca într-o familie complicată.
Andrei Dósa s-a născut în 1985, la Braşov. A absolvit cursurile masterului de Inovare Culturală din cadrul Facultăţii de Litere din Braşov. A publicat cinci volume de poezie (Cînd va veni ceea ce este desăvîrşit ( 2011); American Experience (2013); Nada (2015), și Adevăratul băiat de aur (2017) Expectativa luminoasă (2020) , două romane (Ierbar și Multă forță și un dram de gingășie) și un microroman Y.A. Traduce din maghiară și engleză. Traduce în special poeți contemporani, precum György Petri, István Kemény și Szilárd Borbély, dar și romane de Dezső Kosztolányi sau Magda Szabó.
Citește două poeme din noul său volum de poezii: Ultima familie tradițională.
gyere!
copilul impertinent trebuie pedepsit
şi puhoaiele care se vântură nepăsătoare
pe culoarele comerciale în piuit de peruşi
în vântul fierbinte ce poartă scaiul vânăt
ahtiate după abundenţa produselor
efectul anticipat
al aglomerărilor de materiale inedite
purtate de hula libertăţii
frumuseţea rupe zăgazul
secreţiile curg feţe mânjite
alergii şi energii
puhoaiele sătule ar trebui şi ele pedepsite
prietenii imaginari ai copilului
(sexi toxi şi baxi)
conduc maşini agresive
ar trebui pedepsiţi şi ei
dar cum?
oamenii ar trebui lăsaţi să se descurce
fără dragoste fără bani
(mă simt înstrăinat
povesteşti altcuiva ce-ai văzut
pe reţele)
ce se întâmplă cu noi în piesaj
reproducere chici după chici
după chici
şi ce se întâmplă cu peisajul
natura e pe punctul de a deveni
cea mai absurdă şi urâtă aplicaţie
Ultima familie tradițională
***
e suficient să urmăresc reflexia răzătoarei pe perete
tremurul imprimat luminii de mâinile ei
să mă uit la fiul meu care încearcă să fenteze o flotare
şi apoi fără nicio trecere
face faguri homemade din miez de pâine
îi aruncă în borcanul cu miere şi-i lasă acolo
suficient ca să ştiu ce simt
noua ordina mondială
noua ordine mondială îi este impusă individului
de la vârsta de trei ani sau poate şi mai devreme
prin reducerea lumii materiale la scara jucărie
la melodii obsesive şi alte storcătoare de serotonină
prin puterea maşinăriei de făcut clovni
noua ordine inoculează exasperarea de divă
dragostea pentru o repetitivitate stupidă
kilometri pătraţi de pop it de aici până la succesele
de box office ale studiourilor de animaţie
să susţină oare iluminările de acum
dezechilibrele de mai târziu
creierul scindat între modelele fericirii
excitaţia nerealistă care poartă maturii blazaţi
pe deasupra indicilor financiari
noua ordine mondială împotriva entuziasmului inocent
sediment după sediment faţetă cu faţetă
după limpeziri repetate strâns între chingile algoritmului
entuziasm cucerit de design
materializat la rându-i în hale şi pivniţe
unde mâini micuţe asamblează şi montează
microchip cu microchip
în măruntaiele întunecate ale ursuleţilor
Imaginea din deschidere este un fragment din copertă cărții.
