Remix / Poezie
Cântecul Muzelor. Un manifest
Iris Nuțu
„Poezia lucrează în slujba memoriei,/ iar Muzele sunt fiicele Mnemosynei./ Când îți spun să cânți, Caliope,/ invocația mea e o rugăminte, nu un ordin.”
Poetă, traducătoare și profă de engleză. Din toamna lui 2015, cutreieră holurile și sălile Facultății de Litere din București, unde în prezent lucrează la o teză de doctorat despre ficțiune mitologică feministă scrisă de autoare contemporane.
„Poezia lucrează în slujba memoriei,/ iar Muzele sunt fiicele Mnemosynei./ Când îți spun să cânți, Caliope,/ invocația mea e o rugăminte, nu un ordin.”
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.