Nu mai e mult din vară, timp privilegiat în care multe și mulți dintre noi ne proiectăm lecturi de neuitat, iar pentru perioada rămasă, cu alunecarea în vara indiană, am ales câteva titluri de ficțiune cu care nu riscați să vă pierdeți vremea. Nu totul e serios și grav, dar nivelul de satisfacție după lectură cred că are mari șanse să rămână sus.
Încep cu un debut care a făcut senzație: Lázár de Nelio Biedermann (Editura TREI, Fiction Connection, trad. Laura Karsh), romanul care a luat pe sus lumea literar[, fiind tradus, intens discutat și aclamat, cu atât mai mult cu cât autorul lui are doar 23 de ani. Un autor foarte tânăr scrie o saga ingenios coregrafiată stilistic pentru a vorbi, prin povestea unei familii aristocratice din Ungaria, despre Imperiul Habsburgic în disoluție și despre marile cutremure politice care au marcat secolul XX și implicit membrii familiei von Lázár.
Lázár
Cartea începe cu nașterea lui Lajos von Lázár, fiul lui Sándor von Lázár și al Máriei – de fapt, al Máriei și al grăjdarului cu care are o aventură. Lajos ajunge să preia titlul de baron și cartea va urmări viața lui, a soției sale, Lilly, și a copiilor lor, Eva și Pista, de-a lungul turbionului de evenimente care au marcat prima jumătate a secolului XX: Primul Război Mondial, destrămarea Imperiului Habsburgic, relația nobililor cu regimurile de extremă dreaptă, cel de Al Doilea Război Mondial, deportarea populației evreiești sub privirea lașă a familiilor bune din Ungaria, instalarea comunismului, colectivizarea și Revoluția din 1956, înăbușită de ruși.
Cartea începe într-o atmosferă atemporală, de basm stilizat în registrul realismului magic, dar va vira treptat într-un realism pur, care se anunță chiar de la început întunecat. Secrete de familie, maladii, adicții și un erotism chinuit și chinuitor vor fi parte din bagajul generațional al acestei familii, urmărite thomasmannian de-a lungul câtorva decenii care au schimbat configurația Europei, la toate nivelurile. O performanță, pe scurt și unul dintre romanele care recupereză vechile convenții cu o perspectivă reîmprospătată și o mare deschidere către înțelegere. Nelio Biedermann, acum invitat la marile festivaluri literare europene și un adevărat star în scensiune, e elvețian, studiază literatura germană și cinematografia la Universitatea din Zürich, iar povestea familiei nobililor pe care și-a construit romanul derivă din cea a familiei paterne, originare din Ungaria.
Ceea ce putem ști
Un alt vârf al prozei, tot roman, vine de la un maestru contemporan, Ian McEwan, unul dintre cei mai aclamați și cunoscuți scriitori britanici, cunoscut mai ales pentru Ispășire, care a și avut o ecranizare memorabilă. Ce e cu totul remarcabil la McEwan e faptul că a publicat mult, iar nivelul rămâne foarte ridicat. Cărțile lui, multe dintre ele premiate sau nominalizate la premii prestigioase, s-au tradus la noi la Editura Polirom, de unde puteți alege cu încredere: Lecţii, Gândacul, Maşinării ca mine, Coajă de nucă, Legea copiilor, Operaţiunea Sweet Tooth, Solar, Pe plaja Chesil, Sâmbătă, Ispăşire, Amsterdam, Durabila iubire, Inocentul, Copilul furat, Câinii negri, Mângâieri străine sau Grădina de ciment.
Ceea ce putem ști (trad. Dan Croitoru) e cel mai recent tradus roman al lui, o carte pe cât de complexă și ambițioasă, pe atât de fluidă la lectură. Ceea ce putem ști se anunță ca o ficțiune speculativă – e plasată într-un viitor îndepărtat, după ce pământul a fost zguduit de dezastre climatice și de războaiele pentru resurse care i-au urmat, dar înglobează cu mult mai mult. E un roman construit în jurul eforturilor unui profesor și cercetător literar, Tom Metcalf, de a da de urma unui misterios poem care nu a fost niciodată publicat, dar care a generat o istorie a comentariilor și posibilelor implicații imposibil de ignorat.
Poemul, O coroană pentru Vivien, o succesiune de sonete ingenios asamblate la nivel stilistic și prozodic, i-a aparținut unui anume Francis Blundy, despre care aflăm că a fost un poet contemporan cu John Fenton și Alice Oswald, considerat, alături de Seamus Heaney, unul dintre cei mai mari poeți de limbă engleză de la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI. Blundy a scris poemul pentru soția lui Vivien, ca dar de ziua ei. L-a copiat pe un sul de pergament, de pe care l-a recitat solemn în seara aniversării ei, în fața câtorva invitați, i l-a dăruit, și de atunci, tot ce se poate ști despre existența poemului s-a păstrat grație notațiilor în jurnal ale unora dintre participanții la cină, emailuri schimbate și astfel de surse indirecte, pe care istoria le-a păstrat. Poemul însă a ieșit din zona oricărui radar, scufundat în trecut.
Ceea ce pentru profesorul Metcalf e un trecut îndepărtat, pe care încearcă să-l reconstruiască imaginându-și scene și umplând goluri, e prezentul zilelor noastre, cu crizele, entuziasmele, greșelile și naivitățile acestor timpuri. Cartea, care e, în subtext, un comentariu cultural despre vremurile pe care le trăim și despre pericolele pe care le deschid ele, e un roman cu multe pliuri și suprapuneri, toate antrenante: roman de campus, roman de dragoste, roman livresc despre viața și sensurile literaturii și despre relația dintre scris și viață. Ce putem ști din trecut, din viața intimă a doi oameni, din geneza unei cărți sau din contextul care a acomodat-o? Răspunsurile lui McEwan merită fiecare oră acordată lecturii.
Punct. Poezie britanică de azi
Pentru a plasa cartea lui McEwan, plină de scriitori, istorici literari, mistere și poeți într-o ambianță care s-o potențeze, am ales o mică antologie de poezie cu care s-o citiți în paralel (sau separat), cu nume importante la care se fac referință în roman. Este vorba despre Punct. Poezie britanică de azi, selecție și traducere de George State, la Editura Tact. Sunt decupaje din poemele a patru giganți ai poeziei britanice contemporane: Alice Oswald, Don Patterson, James Fenton și Michael Hofmann, făcute de un poet și un traducător dedicat milimetric înțelegerii mecanismelor după care acționează și funcționează poezia. E o bijuterie de volum, cu care nu puteți da greș fie și numai ca exercițiu prin care să vă extrageí informație despre direcțiile majore ale poeziei în spațiul de expresie engleză.
Dacă tot am ajuns la poezie, mai recomand un volum foarte proaspăt, atent gândit și asamblat, care păstrează și gravitatea unor teme structurante, și deschiderea către alte sensibilități receptoare: Turbo/Kino de Mădălina Căuneac (Editura ART/Pocket). Plasându-se sub semnul unei ecologii transformatoare, volumul își trage multe dintre efecte din îmbrățișarea senzorialului drept canal esențial pentru un tip de cunoaștere și conectare cu noi și cu ceilalți. Natura, microfilmele în care peisaje arhaice invadează instantanee urbane și în care amintirea traumei întâlnește extazul întâlnirilor erotice din prezent dau coordonatele majore pe care se întinde materia poetică din acest volum. Carte mai incisivă decât Crisalida, volumul de debut, Turbo/Kino propune o misiune de dizolvarea comunională a unui sine care stă să implodeze sub povara traumei și a violențelor din trecut. Efectele unor experiențe deformatoare duc la momente de dematerializare, de imposibilă aderență la real, sub efectul fricilor, și de aici, către o tânjire pentru trăirea completă, pentru ancorarea completă într-un moment și dizolvarea în forme de comuniune întregitoare. Purtându-și cititorul prin teritoriile personalului, care devine portal către experiențe mai amplu împărtășite, Turbo/Kino păstrează ceva dintr-o rugăciune laică pentru dilatarea prezentului și a prezenței, într-un regim de viață tot mai turbo, tot mai alienant și devorator.
Istoria albinelor
În pandant cu această carte de poezie ancorată atît de puternic în sursele și resursele vindecătoare ale naturii, propun măcar un roman construit în jurul ecologiei și al posibilelor efecte devastatoare ale crizei climatice. Aș începe cu Istoria albinelor (Editura Humanitas Fiction, trad. Sanda Tomescu Baciu) a scriitoarei norvegiene Maja Lunde, o carte absolut magnetică despre viața pe o planetă în care polenizarea trebuie făcută manual, populații întregi sunt hăituite de foamete, iar China se menține pe o linie fragilă de plutire printr-un program de viață/ muncă dezumanizant al ultimilor supraviețuitori. Cartea are trei linii temporale și trei voci principale care susțin povestea, întinsă peste China distopică a anului 2098, în care o femeie disperată își caută băiețelul, America surprinsă în 2007 prin ochii unui apicultor din Ohio, și Anglia de la jumătatea secolului XIX, unde un naturalist se luptă cu limitările unei ordini sociale asfixiante și devine pasionat de viața albinelor, de arhitectura stupilor. Ăsta ar fi romanul cu care începe tetralogia pe care Maja Lunde o dedică transformărilor climatice antrenate de impulsurilor extractiviste în antropocen, cu efecte coșmarești în viitor.
Pentru fanii Majei Lunde, pe lângă tetralogia demarată cu Istoria albinelor, este disponibilă o nouă distopie, Stop cadru (Editura Humanitas Fiction, trad. Ivona Berceanu), care pornește de la un vechi ideal al omenirii: nemurirea și implicațiile care decurg dintr-un scenariu în care nimeni nu ar mai muri, dar nici nu s-ar mai naște.
O recomand pe Maja Lunde și cărțile ei, adevărate piste de explorare speculativă, inclusiv pentru faptul că în toamna aceasta va veni în România, la Festivalul NOD, din septembrie, de la Brașov, dar și în București, în aceeași perioadă. Ar fi păcat să nu facem un pic de pregătire în întâmpinarea unei autoare ale cărți sunt traduse și citite în toate colțurile lumii. Maja Lunde a scris și cărți pentru copii, zece la număr, înainte să înceapă să scrie pentru adulți, iar la Editura Arthur găsiți Sora de zăpadă (trad. Simina Răchițeanu, cu ilustrații de Lisa Aisato), o poveste tandră despe prietenie și urzirile ei salvatoare, în momente în care pare că lumea stă pe loc.
Retroversiuni. Mitologii
Pentru amatorii de proză scurtă și literatură română scrisă de femei am o recomandare plină de miez și varietate: un nou volum al unei antologii deja reper, Retroversiuni. De data asta, subtitlul, ca și tema ordonatoare, este Mitologii, un volum coordonat de Cristina Ispas și Victor Cobuz la Editura Paralela 45. Cartea propune o serie de recitiri, reinterpretări și recontextualizări ale unor teme sau figuri mitologice, pe care cele 23 de scriitoare invitate să participe cu texte le-au ilustrat în moduri cât de poate de variate. Două dintre ele, Kapka Kassabova și Lidjia Dimkovska, sunt invitate străine, Kapka Kassabova originară din Bulgaria, iar Lidjia Dimkovska din Macedonia de Nord. Volumul se inserează absolut organic într-o direcție a recitirilor și demistificărilor unor episoade mitologice desprinse mai ales din moștenirea occidentală și ilustrează nevoia scriitoarelor de a revendica momente fundamentale pentru înțelegerea unor scenarii arhetipale, adesea ascunzând violență asupra femeilor mascată ca normalitate, în logica probelor prin care trec mari zei și eroi. Este o selecție variantă de voci și viziuni, care reușește să ofere o idee limpede asupra orientărilor pe care le dezvoltă azi o serie de autoare de vârste diferite, active în câmpul literar autohton. Iar în contextul noilor fixații pentru mitologie reactivate de Odiseea lui Christopher Nolan, e chiar o lectură la zi.
Dragă Dolly. Despre dragoste, viață și prietenie
În final, pentru o lectură simpatică, chiar de împărtășit live cu prietenii la un picnic, pe plajă sau pe unde mai nimeriți, aș recomanda Dragă Dolly. Despre dragoste, viață și prietenie (Editura Curtea Veche Publishing, trad. Ludovic-Ștefan Skultéty), volum care reunește întrebările cititorilor și răspunsurile lui Dolly Alderton din rubrica pe care i-o găzduiește The Sunday Times Style. Îmi place mult atenția ei, dar și autoironia din aceste texte, felul în care reușește să ușureze din apăsarea unor teme sau întrebări grele și abilitatea cu care reușește să-și păstreze un ton cald, dar să și corecteze, când e nevoie. Se pun întrebări și se dau răspunsuri despre tot felul de lucruri de care ne împiedicăm cu ciudă, nervi sau confuzie practic la ordinea zilei: încurcături cu datingul, prieteniile, probleme de familie, viața pe rețelele sociale, sexul și derivatele. Iar răspunsurile nu sunt nici expeditive, nici clișeice, așa că un astfel de volum merge perfect strecurat între alte lecturi, romane și povestiri cel mai adesea pline și ele de complicații emoționale și crize.
