De la artă făcută de adolescenți, la poezie în stradă, cu ocoluri pe la spectacole de teatru documentar și discuții la Salonul Pisicului ghiftuit, săptămâna asta promite mai mult decât caniculă și furtuni. Printre cele mai interesante evenimente e întâlnirea cu poetul Răzvan Andrei, autorul unor versuri minunate: „Și pe voi, copii cu frica în oase, vă îmbrățișez din inima propriei mele frici.”
Poezie queer în stradă, de la Ioana
„Jazz pentru iguane” la Street Delivery, București, str. Pictor Arthur Verona, sâmbătă, 15 iunie, de la ora 14 la ora 16
Jazz pentru iguane (Curtea Veche Publishing, 2019, ediție revizuită și adăugită) e, conform colegului Mihai Iovănel, „primul volum relevant de poezie în cheie LGBT din România”. Despre același volum, criticul literar Marius Chivu a scris că e una „dintre cele mai originale cărți de poezie ale anului”. Răzvan Andrei, autorul, se descrie drept „pictor & poet, profet minoritar și gurmand slim-fit” și mai aflăm despre el, din una dintre poeziile lui, următoarele: „Treizeci și de ani, 1,81 înălțime, anorexic, barbă de cinci zile”. Luiza Vasiliu, într-o listă numai bună pentru Luna Pride LGBT de anul ăsta, spune că „scrisul lui are forța strigătului, a spaimei înghițite prea multă vreme.” Toate-s detalii și aprecieri relevante – nu mai spun că a trebuit să așteptăm până în 2018, anul primei ediții a volumului de poezie în discuție ca scena queer să se auto-reprezinte în versuri. Dar nimic din toate astea n-o să te aducă la Street Delivery, să răsfoiești, discuți și citești Jazz pentru iguane împreună cu autorul, dacă nu-I cunoști versurile. Poți citi aici Poemul femeii jandarm, de același autor, iar mai jos de departe fragmentul meu preferat din volum.
Bărbații care iubesc alți bărbați sunt o deviație a umanului,
După cum femeile care iubesc alte femei sunt mutații ale
florilor de magnolie.
Spre voi mă îndrept – diformi, anormali, monștri
cu inimi temătoare,
Scheletice chipuri, paria cu aureolele făcute cercei
la urechea dreaptă
Și mucenici ai bolilor cu transmitere sexuală!
La picioarele spânzurătorilor de care atârnați, scuipați în obraz
de părinți, urâți de prieteni, mă așez
Și pe voi, copii cu frica în oase, vă îmbrățișez din inima
propriei mele frici.
Eu nu sunt eu dacă voi nu sunteți și contradicțiile mele
sunt mai groaznice
Dacă nu‑s și contradicțiile voastre, coșmarurile mele mai negre
dacă nu se‑ntâlnesc cu ale voastre!
(Elegie pentru copilul homo)
Artă proaspătă, de la Andra
Expoziția Eastern Europe. Artă făcută de adolescenți, Plant Village (București), vernisaj joi, 13 iunie, de la ora 19
În ultimii ani, pe măsură ce corul adulților exasperați îi bombăne pe adolescenții de azi, am tot cunoscut puști care dau de pământ cu toate spaimele și clișeele. Puști mai maturi, mai responsabili și mai creativi decât ar fi putut visa cei din generația mea de 30+. Din păcate, știm prea puțin despre ce-i animă, ce-i interesează și cum mai visează, iar când vine vorba de arta lor, instituțiile și spațiile publice sunt zgârcite. Nu există țară pentru artiști adolescenți. Noroc că unii dintre ei s-au pus pe treabă și au început să facă dreptate, cum ar fi adolescenții care au pus pe picioare Super - inițial festival de film, apoi transformat în platformă de coagulat unii dintre cei mai tineri și promițători artiști din România. Săptămâna asta, Super adună într-o expoziție adolescenți care pictează, desenează, fac fotografie, grafică, instalații și colaje. Zic să dați o tură, fiindcă rar găsiți atâtea nume fresh la un loc și fiindcă întâlnirile de felul ăsta au o super-forță să atenueze lamentațiile despre „tineretul din ziua de azi”.
O seară la Salonul Pisicului ghiftuit, de la Luiza
„Vorbește-le despre bătălii, regi și elefanți” la Salonul Pisicului ghiftuit, Librăria La petite bouffe, Cotroceni, marți, 11 iunie, de la 18.30
Am coborât acum câteva luni prima oară în burta librăriei la Petite bouffe din Cotroceni și mi-a fost tare bine. Printre rafturi burdușite de cărți, care acopereau complet pereții, am stat de vorbă o oră și ceva cu câțiva cititori clasa-ntâi despre o carte care mie îmi plăcuse enorm, iar lor mai puțin. La Salonul literar al pisicului ghiftuit, moderatoarea Cătălina Roșu aduce împreună cititorii și le dă spațiu de dialog. Dialog dintr-ăla adevărat, în care fiecare spune ce crede și-apoi argumentează ce zice. M-am simțit bine acolo și pentru că am găsit oameni pasionați de literatură, dar și responsabili pe propriile cuvinte și păreri. Mâine invitat e scriitorul Bogdan Răileanu, iar cartea în discuție e Vorbește-le despre bătălii, regi și elefanți de Mathias Énard. Recomand apăsat.
O piesă de teatru despre diversitate, creată de studenți, de la Venera
„Eu sunt! Și?”, spectacol de teatru, Cluj PRIDE 2019, Casa Tranzit, Cluj-Napoca, de la 20:00
Săptămâna asta, Clujul sărbătorește diversitatea cu conferințe, ateliere despre intimitate și piese de teatru independent. Dacă sunteți prin zonă, mergeți diseară la spectacolul „Eu sunt! Și?”, lucrarea de licență a doi prieteni și colegi, Betty și Dan, care și-au dorit să lungească dezbaterea sensibilă asupra familiei, din sălile de examen ale facultății, în sălile de spectacol din țară. De multe ori, operele artiștilor în devenire își pierd viața imediat după sesiune, pentru că studenții nu primesc sprijinul de care au nevoie ca munca lor să continue și să aibă vizibilitate. Lucrările nu apucă să fie aruncate în lume, iar artistul își pierde, astfel, motivația. Am văzut piesa celor doi studenți vinerea trecută, când au aniversat un an de la examenul de licență, adică de la prima reprezentație. Mi-a plăcut să aflu că mărturiile personale nu sunt ale unor personaje inventate, ci chiar ale actorilor, că scenele sunt fructul unui efort colectiv, la care au contribuit deopotrivă actorii, dramaturgul și regizoarea. Spectacolul devine, astfel, perspectiva unei generații asupra temei care a stârnit un referendum în toamna anului trecut. Reprezentația din seara asta începe la 20:00, iar intrarea este liberă.
Teatru pe bune, de la Diana
SubPământ - Valea Jiului după 1989 | Ultimul la MACAZ, Macaz, luni, 10 iunie, ora 19.30
La Macaz am redescoperit teatrul. După mai multe experiențe dezamăgitoare pe la diferite teatre din București, la puțin timp după ce m-am mutat aici, am luat o pauză de câțiva ani. Spectacole îmi păruseră pline de emfază și despre nimic. Și apoi am ajuns la o reprezentație la Macaz și mi-am dat seama că teatrul se poate face și altfel. Poate să fie relevant, actual și cu suflet. Poate să vorbească despre lucrurile cu adevărat importante, nu doar să recicleze niște clișee. Zilele astea se joacă ultimele spectacole la Macaz, pentru că locul se închide curând. Așa că recomand neapărat să mergeți la o reprezentație, mai ales dacă nu ați fost niciodată. Eu mi-am ales „SubPământ - Valea Jiului după 1989”, pentru că e despre mineri, o categorie socială disprețuită în mentalul colectiv al românilor. Spectacolul documentează situaţia economică, viaţa şi munca minerilor, puternic afectați de procesele violente ale tranziției românești.
Un festival care animă un oraș, de la Ionuț
FITS (Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu - 14 - 23 iunie), Sibiu, 14-23 iunie
Vinerea asta începe cea de-a 24 ediție FITS, cel mai mare festival de teatru din România, cu participanți din toate colțurile lumii. Ca și în ultimii ani, se anunță un program fain de dans contemporan (vezi Noa Wertheim și Ohad Naharin), multe spectacole de teatru de stradă & circ, expoziții, proiecții de film, concerte și câteva hit-uri semnate de Pippo Delbono, Purcărete, Michael Thalheimer, Lev Dodin ș.a. - o selecție care arată încă o dată că la FITS se suprapun generații și școli de teatru foarte diferite și care atrage un public la fel de variat. Dincolo de evenimentele în sine, ăsta e un eveniment care pune tot orașul în mișcare și e o ocazia numai bună să vezi cum freamătă Sibiul timp de zece zile.
Găsiți aici mai multe informații despre bilete & program.
