Film / Arhivă
3 filme românești pe care să le vedeți la Cinemateca Online
Victor Morozov
Dintre filmele puse online de Arhiva Națională de Filme, am ales un film mut, un blockbuster și un film de autor pursânge.
Dintre filmele puse online de Arhiva Națională de Filme, am ales un film mut, un blockbuster și un film de autor pursânge.
Am trecut prin cele două filme fără să găsesc lucrurile care mi-au lipsit cel mai mult în aceste ultime luni fără titluri noi: îndrăzneală, poznă, prospețime.
MUBI, refugiul principal al cinefililor în aceste vremuri care-au închis sălile de cinematograf, propune o selecție formidabilă pentru începutul lui 2021.
12 filme de François Truffaut sunt acum disponibile pe TIFF Unlimited – ocazie nu doar de a încheia anul în compania unei lumi seducătoare și optimiste, ci și de a încerca să îi deslușim paradoxurile.
„Mank”, noua jucărie high-end a celor de la Netflix, în regia lui David Fincher, ni-l arată pe omul responsabil cu scenariul lui „Citizen Kane”, fără însă a regăsi mare lucru din grația acelui film mitic.
Am tras cu ochiul pe Henri și am ales trei filme foarte diferite, cu subtitrări în engleză, care să facă pauza de cinematografe mai ușoară.
Un tur ghidat prin viața unui creator care a știut să concilieze paradoxurile cu grație, punând totul în slujba cinemaului.
Filmul „Nova Lituania” spune povestea unui profesor excentric care visa să mute o parte din populația Lituaniei pe o insulă îndepărtată.
Am descoperit arta transgresivă a lui João César Monteiro, numai bine cât să-i găsesc filmele la liber, în „Portuguese Film Archive”.
„Vieții invizibile a lui Euridice”, filmul brazilian care a luat anul trecut un premiu important la Cannes, e acum pe HBO Go. O melodramă care se ia în serios cap-coadă.
Intuiam încă dinainte să dau play ce-aveam să găsesc în serial: clișee cu ghiotura, romantism la kil, cumpărat de la raionul de sales, și-o ideologie de câștigător-cu-orice-preț, care face aerul greu respirabil.
Cum se face că unui om, oricât de tinerel și de neexperimentat, ajunge la un moment dat să i se vorbească cu „Părinte”? Acesta e misterul central din filmul „Corpus Christi”.
„Balanța” lui Pintilie evocă o lume gata-gata să-și iasă de tot din țâțâni, parcă ieșită din mintea unui cocainoman. Filmul, proaspăt restaurat, e de văzut pe Netflix.
De când așteptam să pot vorbi despre Adilkhan Yerzhanov, cel mai interesant om care a apărut în cinemaul Asiei Centrale în ultimii 20 de ani.
Anul acesta, FFF se joacă la feminin, cu multe filme despre eroine nesupuse, mai vechi și mai noi. Am ales două filme de văzut sâmbătă seară la București.
Se întâmplă foarte rar, în România, ca un documentar să beneficieze de răsunetul critic internațional și de rumoarea cinefilă de tip „trebuie să-l vezi” înregistrate de „Acasă”, debutul lui Radu Ciorniciuc.
Kaufman suferă de sindromul care face ca teoria să fie știută din scoarță-n scoarță, dar degeaba: pe ecran asta nu dă naștere la nimic, în afara unui abur intelectualist care n-are pe unde să fie evacuat.
Din oferta excelentă de pe MUBI, am ales un portret al unui dictator atroce, un basm de ghetou și un film-eveniment despre Sicilia.
Am stat de vorbă cu tânărul cineast Jérémy Gravayat, al cărui documentar despre familiile de români de la periferia Parisului își va întâlni, luna aceasta, publicul din România.
„Babyteeth”, care a triumfat în competiția principală a TIFF, e supraestimat. Cu așa material ofertant nimeni n-ar putea să dea greș.
Am văzut două debuturi în lungmetraj, care promit o deschidere binevenită, dincolo de tradiția ușor crispată a documentarului românesc recent.
Am revenit asupra capodoperei lui Jean-Luc Godard „Le Mépris” / „Disprețul” (1963), vedere însorită și melancolică dintr-o altă vară și din alte vremuri.
Duminică, la Cinema Elvira Popescu, regizorul Éric Rohmer ne trimite într-un decor litoral de carte poștală, unde câțiva oameni „ca noi” se angajează într-o echilibristică sentimentală.
Prozatorul și gazetarul Radu Cosașu a fost omagiat de curând la Gala Premiilor Gopo. A nu-i cunoaște textele despre film este o mare pierdere.
Nu am ambiții clare în viață, sunt convinsă că ideea de succes e relativă și că formulele de fericire sunt înguste. De unde, totuși, nevoia compulsivă de mai mult și mai bine, care mă macină, dar și exaltă? Și care e prețul ei?
Am aprins lumânări pentru hygge, am fost la atelierul de iubire personală și am testat 24 de rețete pentru fericire de pe net. CLICK AICI ca să afli dacă redactorii Scena9 au descoperit fericirea.
Cercetătoarea Elena Trifan a studiat piața dezvoltării personale, ce-și propune să ne transforme, să ne învinovățească, să ne facă fericiți, totul contra-cost.