Vine, vine primăvara! (Pe bune, de data asta chiar a venit.) E Săptămâna Mare sau a Patimilor în calendarul ortodox, așa că, hai, recunoaște, programul la muncă e ceva mai relaxat :) Dacă vrei să stai pe-afară dar nu prea știi unde, îți recomandăm noi: teatru, expoziții, tururi ghidate, conferințe, cineclub și un podcast nou.

Teatru feminist rom și procrastinare vs. capitalism, de la Ioana

Sasti Vesti - Teatru Forum, București, Facultatea de Sociologie a Universității din București, luni, 2 aprilie, de la ora 15 la 17

Dacă ai un pic de timp liber în miezul zilei de luni, dă o fugă la Sociologie, pe Schitu Măgureanu, ca să vezi povești reale și importante, despre lipsa de acces a femeilor rome din comunitatea de boldeni din București la sistemul medical. E un proiect Giuvlipen, coordonat de Zita Moldovan, parte din proiectul mai larg „Sasto Vesto” al Asociației Actorilor Romi. În spectacol apar Constanța Nica, Ana Maria Ioniță, Mugurel Gheorghe Nica și Sherin Sara Hilani.

E un spectacol despre stigmatizare în primul rând – tradusă în experiențe dintre cele mai umilitoare pentru femeile rome. Cât se vorbește în familiile rome despre ciclul menstrual sau contracepție? Care e abordarea familiilor asupra avortului sau a sarcinilor nedorite? Cum se manifestă relațiile de putere, atât în familii, cât și înafara lor, în interacțiunile dintre femeile rome și medicii de familie? Toate întrebările astea (care au răspunsuri dureroase de multe ori) sunt explorate pornind de la experiențele reale ale unor femei rome din zona bucureșteană Moșilor.

Alt Timp Nu Am, București, POINT, marți, 3 aprilie, de la ora 19.30 la 21

Săptămâna asta la Self-POINT, seria de conferințe lejere din spațiul ultracentral mai cunoscut ca teatru, Delia Bădoi, cercetătoare științifică în sociologia muncii și a politicilor publice, întreabă dacă procrastinarea a creat capitalismul sau viceversa. E rușinos să amâni munca, ni se spune la serviciu. E bine să îți gestionezi eficient timpul, să știi cum să faci loc în viața ta și pentru „timp de calitate”, să fii activ, ca să te bucuri de bunăstare. Să ai succes, ca să ai o stimă de sine la cote funcționale. Să nu pierzi timpul. Să nu tai frunză la câini. Să n-o freci.

Ce se întâmplă, însă, într-o societate în care așteptarea e ca fiecare membru să funcționeze precum sugerează șlagărul Raidohead de mai jos? Cât mai suntem de fericiți, când suntem atât de productivi? Vorbim marți. Între timp, bilete (35RON), de aici.

Radiohead, „Fitter Happier”

O româncă sub luminile scenelor din Paris și o plimbare prin Ferentari, de la Vlad

Conferință - Genica Athanasiou în avangarda pariziană, Muzeul Național al Literaturii Române, luni, 2 aprilie, ora 20

Genica a fost artistă de ispravă. Eugenia Tănase (pe numele de dincolo de scenă) s-a născut la București, la sfârșitul secolului al XIX-lea, dintr-un tată albanez și o mamă bănățeancă. A dat la Teatru, deși părinții se împotriveau. După Primul Război Mondial, pleacă la Paris pentru a-și continua studiile. Alături de Charles și Marcelle Dullin și alți cinci elevi ai lor, fondează „Théâtre de L’Atelier”, unde-l întâlnește pe Antonin Artaud, cel care va deveni unul dintre cei mai de seamă teoreticieni ai teatrului din secolul trecut și cu care are o relație tumultoasă vreme de șase ani. Se lansează în teatrul experimental cu un rol în Antigona, în adaptarea lui Jean Cocteau, joacă în numeroase filme mute. După al Doilea Război Mondial face figurație în cinema pentru a supraviețui, iar în 1963 se retrage la un cămin de bătrâni artiști.

Va vorbi despre ea Laurence Meiffret, cercetătoare specializată în istoria teatrului, ce documentează o biografie a Genicăi Athanasiou și pregătește pentru anul viitor o expoziție documentară și un catalog.

Genica Athanasiou, fotografiată în 1930 de Man Ray

Serile cartierelor: Ferentari, OK Center, București, joi, 5 aprilie, ora 20

De-a lungul a trei anotimpuri și în diferite momente ale zilei, viitorii arhitecți de la „Mincu” au umblat prin Ferentari pentru a prinde în imagini poveștile unui cartier cunoscut mai ales pentru ghetoul de pe Aleea Livezilor. Ei se strâng joi pentru „o oră de discuții lejere împreună cu proiecții de imagini detaliind Ferentariul așa cum l-am aflat noi în explorări”. E o primă seară a cartierelor, spun organizatorii, care promit plimbări și din alte zone de la periferie.

Afișul expoziției, via Facebook

Un artist pe care trebuie să-l cunoașteți, de la Andra 

Expoziția „Anthropotronix”, a artistului Ștefan Ungureanu, deschisă până pe 14 aprilie la Palatul Mogoșoaia de lângă București

Dacă nu-i știți lucrările lui Ștefan Ungureanu, faceți-vă timp pentru ele și mergeți să vedeți expoziția curatoriată de Erwin Kessler. Asta fiindcă Ungureanu (34 de ani) e unul dintre artiștii care construiesc o lume de sine stătătoare. În cazul de față, e un soi de distopie cu legile și obsesiile ei, care împrumută ceva din imaginarul științific și tonul didactic al manualelor și planșelor explicative, o lume care-o reflectă pe cea unde trăim în momentul ăsta și în același timp deschide multe alte lumi posibile. Dacă vă e oarecum teamă să vă apropiați de arta contemporană, tablourile lui Ungureanu sunt unealta perfectă cu care să dărâmați prejudecata asta - sunt picturi figurative, care adună laolaltă bucăți din imaginarul nostru și care, odată ajuns în fața lor, te iau pe sus și te duc în cu totul alte spații mentale.

„Explosion 2” de Ștefan Ungureanu. Sursa: Ștefanungureanu.ro

Scriere creativă, de la Luiza

Atelier de creative writing cu Tara Skurtu, Tramvaiul 26 (Cercului, 6), sâmbătă, 21 aprilie, și duminică, 22 aprilie, de la 11.00 la 16.00

Zic din timp, pentru că locurile sunt puține, iar ocazia cum nu se poate mai minunată. Tara Skurtu e un extraterestru fermecător pe tărâmurile astea, o poetă strălucită venită în România din America, unde a predat creative writing la Boston University și a devenit unul dintre numele promițătoare ale poeziei americane contemporane. Atelierul ei o să îți arate cum poți scrie folosindu-ți memoria, imaginile și fragmentele de povești pe care le ai acolo, și cum poți scăpa de frica aia paralizantă care-ți zice că oricum n-o să scrii ceva suficient de bun. La finalul celor două zile, o să ai în brațe un poem sau o proză scurtă, de la care să începi sau să continui propriul proiect. Înscrierile au început deja, atelierul va fi în engleză, iar prețul e 500 de lei pentru două zile. Go go go.

Cinematecă și un podcast nou, de la Diana 

Ce mai înseamnă orașul?// Lansare podcast, Cluj-Napoca, FabHub, luni, 2 aprilie, ora 19

Mă entuziasmez de fiecare dată când aud de un podcast nou în România, pentru că peisajul sonor de la noi e încă destul de anemic. De data asta cei de la butoane sunt din Cluj, iar lansarea proiectului are loc luni seara la FabHub, spațiul de co-work cultural din Fabrica de Pensule. Podcastul  <<contrasens>> este despre oameni și lumea în care trăim, zic autorii. Proiectul va aduce în prim plan cercetările făcute în prezent de sociologi, antropologi sau alți specialiști din domenii conexe. Gazdele și producătorii sunt studenți ai Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea Babeș-Bolyai. Sună foarte bine, nu? Aproape ca un fel de Radiolab românesc. La lansarea primul episod, luni seara, va avea loc o discuție despre oraș ca spațiu în care au loc evenimente, dar și mediu care ne determină stilul de viață.

Cineclub Film Menu: Comedie mută & Noapte americană, Cinemateca Eforie, București, joi, 5 aprilie, ora 17

La cinemateca de pe strada Eforie am mers mult în primii ani de facultate și mi-a rămas în minte ca un loc mistic: mirosul de acolo, scaunele albastre, biletele accesibile, dezbaterile de după filme, spectatorii puțini (iar asta te făcea să te simți special). E unul dintre puținele locuri din București care e un fel de certitudine în fața schimbărilor. Cel mai mult mi-au plăcut pe atunci cinecluburile, pentru că încurajau discuțiile, cunoșteai alți oameni pasionați de cinematografie. M-a bucurat când am aflat că la Eforie au loc în continuare astfel de întâlniri, în cadrul Cineclubului Film Menu. Joia asta vor rula două filme cu titluri mișto, Silent Movie (1976, r. Mel Brooks) și La Nuit américaine (1973, r. François Truffaut), urmare de dezbatere. Nu sunt floricele la Eforie (pentru asta recomand Glendale în Cotroceni), dar sunt filme bune și o mână de oameni super pasionați.

Trailerul filmului „Comedie mută”
Trailerul filmului „Noaptea americană”

Pictura Marelui Război, de la Ionuț

Expoziția „Războiul - între mit și artă”, București, Palatul Suțu, 5-12 aprilie

Am văzut recent, la MNAR, pictura lui Theodor Aman cu hora unirii de la Craiova, din 1857. În loc să mă pătrundă, însă, sentimentul înălțător al mesajului din tablou - „Vivat România Unită” -, m-a învăluit o atmosferă întunecată, creepy, tensionată, care ilustra mai degrabă o mulțime furioasă, cu torțe, într-un moment ritualic de dinaintea unui linșaj decât o gloată care dansa cu noaptea-n cap, injectată cu fiorul unionist. Așa că m-aș duce la Palatul Șuțu, unde o să fie o expoziție despre Primul Război Mondial & Centenar, doar ca să caut vibe-ul din lucrările alese să ilustreze „emoția, trăirile și contextul de atunci”. Evenimentul anunță o selecție de picturi, sculpturi și desene din patrimoniul Pinacotecii Municipale pe tema celor două momente mai sus amintite și vrea, la fel ca multe alte event-uri de anul acesta, să mai deslușească din miturile care gravitează în jurul lor (mai multe detalii despre discursul expoziției aici). Aș încheia cu vorbele organizatorilor: „Modul în care alegeți să vizitați această expoziție vă aparține în totalitate, la fel cum vă aparține modul în care înțelegem Primul Război Mondial astăzi.”



Ilustrația principală a fost realizată de Andy „Sinboy” Luke, pentru articolul Luizei Vasiliu despre procrastinare.