În luna decembrie, am creat un de calendar de advent cu recomandări de carte.
Folosit prima dată în Germania, calendarul de advent este o modalitate creativă de a număra zilele până la Crăciun. Primele variante aveau ilustrații cu vremea de iarnă sau scene ce țin de creștinism, dar în ziua de azi e mai degrabă un instrument de a primi micuțe cadouri, fiecare zi ascunzând o surpriză mai mică sau mai mare. Noi am hotărât ca aceste surprize să fie cărți, selectate și prezentate de scriitoarea Alina Purcaru.
Selecția cuprinde recomandări atât din ficțiune (și thrillere plin de suspans și meditații asupra vieții) și non-ficțiune (critică de film sau o analiză a prietenei de exemplu). De asemenea sugestiile vin și din literatură română și din cea internațională, iar la capitolul vârstă sunt opțiuni și pentru copii și pentru oameni mari. La întrebarea dacă sunt povești de Crăciun, răspunsul este și da și nu. Avem și povești festive numai bune de citit perioda asta, dar și cărți care n-au nicio legătură cu sărbătorile. Pe scurt, câte ceva pentru toate gusturile.
Găsești toate recomandările și pe contul de Instagram Scena9.
Zile de Crăciun. 12 povestiri și 12 sărbători pentru 12 zile
1 Decembrie
Se spune că decembrie ar trebui să aducă generozitate, timp sau măcar iluzia lui, un aer sărbătoresc, ceva vizite ale spiritelor și bucurie, cu sau fără cadouri. Cam astea aduce Zile de Crăciun. 12 povestiri și 12 sărbători pentru 12 zile, cartea lui Jeanette Winterson, o adevărată cutie cu bomboane pentru șoareci de bibliotecă. Începe cu o istorie din mers, spumoasă și amuzantă, a Crăciunului, în care se punctează mereu rădăcinile păgâne și momentele publicitare care i-au schimbat fața – da, celebra haină a moșului e în nuanța roșu-Coke, de unde înainte fusese cât se poate de verde. Alternează apoi 12 povestiri, toate gravitând în jurul Crăciunului, cu rețele ale unor feluri de mâncare sărbătorești, care pe autoare au legat-o, cu lipiciul intimității, de familie – în ciuda tuturor dezastrelor – și de prieteni. Dincolo de frumusețea destabilizatoare cu care sunt încărcate prozele ei – ingenioase, subversive, fantastice și discret livrești – aș sublinia un mic mesaj strecurat la începutul cărții: „Indiferent cum vedem Crăciunul, el ar trebui să fie al nostru, și nu ceva ce am cumpărat din magazin”.
Crossroads
2 Decembrie
Cel mai nou door-stopper al lui Franzen, Crossroads, începe chiar în preajma Crăciunului, în New Prospect, un oraș imaginar din Illinois, în decembrie 1971. Începe cu o furtună care o anunță pe cea care se va dezlănțui în familia pastorului Russ Hildebrandt, ai cărei membri, în buna tradiție a sărbătorilor în familie, își elaborează o suită de decizii radicale, luate parcă pentru a-i scoate pe toți ceilalți din sărite. Pastorul însuși se chinuiește să-și înăbușe sentimentele pentru o enoriașă văduvă și foarte atrăgătoare, unul dintre fii, Perry, ajunge să vândă droguri ca să facă rost de bani pentru cadouri, și el, și sora lui, Becky, se înscriu în Crossroads, o asociație creștină din care propriul tată fusese dat afară, iar fratele mai mare, Clem, tocmai a luat o decizie potențial sinucigașă. Fără a deconspira mai mult – are și mama propriile grenade de aruncat - Crossroads e o poveste masivă despre încă o familie nefericită, surprinsă în furtuna schimbărilor pe care le-au adus anii '70 în America, o poveste în care se problematizează intens, cu războiul din Vietnam pe fundal, în timp ce în căminele care păstrează aparența liniștii încă se coc biscuiți de Crăciun. E un tur de forță pe care merită să (vi)-l faceți cadou.
Trei zile nemaipomenite
3 Decembrie
„A nins odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nins, nu v-aș fi povestit.”Așa începe cea mai nouă carte pentru copii de toate vârstele scrisă de Ioana Pârvulescu, pe care autoarea o dedică acelora care „cred că râsul și prietenia sunt lucrurile cele mai bune din lume”. Ninsoarea aduce la un loc două lumi: viețuitoarele cu blană și pene care locuiesc la etajele copacului de la marginea pădurii și o familie modestă care locuiește în blocul din apropierea pădurii. Familia Veverițeanu, a veverițelor, și familia Pădureanu, a oamenilor se vor apropia în chip secret prin prietenia dintre o fetiță și o veveriță: Vevi și Emi, care se caută, se joacă și se înțeleg pe limba lor și numai a lor. Totul se dă peste cap atunci când dorințele celor două se împlinesc și veverița se transformă pentru trei zile în fetiță, iar fetița, în veveriță. Urmează niște aventuri vesel-triste, niște neînțelegeri urmate de descoperiri – despre oameni și animale deopotrivă – multe hohote de râs și citate de colecție. Trei zile nemaipomenite e o carte cu multă căldură, dans, farmec(e) și personaje cu totul memorabile.
Arta prieteniei. Cum ne poate ajuta știința atașamentului
4 Decembrie
Cu cine și pentru cine să pregătim anotimpul sărbătorilor de iarnă, dacă nu cu și pentru cei dragi nouă, nu numai familii și iubite/iubiți, ci prietenii fără de care viața noastră ar fi sărăcită în mod absurd. Ne alegem prietenii în funcție de propriul trecut, care inevitabil vine cu julituri, și uneori nu știm să-i păstrăm, deși ne dorim asta. Mai mult, spune Marisa G. Franco, psiholoagă și profesoară la Universitatea din Maryland, SUA, ca toate relațiile, și acestea reflectă constituția noastră internă. Ea pornește în explorarea legăturilor de prietenie și a modurilor în care ele pot fi cultivate de la certitudinea că cine suntem e influențat de conexiunile noastre și influențează, în același timp, felul în care ne conectăm cu ceilalți. Arta prieteniei. Cum ne poate ajuta știința atașamentului discută critic statutul de rang secund pe care prietenia îl are în cultura noastră, subliniindu-i, în detaliu, virtuțile, se ocupă de o serie de probleme care o pot afecta, oferă soluții concrete și teme de meditație. E un volum valoros & prietenos în sine, care ne poate aduce ajutor și ne poate transforma în prieteni mai buni și, implicit, în oameni mai buni.
Astfel de lucruri mărunte
5 decembrie
Acest roman de dimensiuni mici e chiar o microdoză de literatură la superlativ, care, la final, îți redă încrederea în umanitate. Astfel de lucruri mărunte (Editura Pandora M, colecția Anansi Contemporan)e primul roman scris de autoarea irlandeză Claire Keegan, cunoscută în special pentru măiestria exersată în proză scurtă. Aici, creează o lume în care intri de la prima pagină și acolo rămâi până la final. Totul se petrece în preajma Crăciunului, în 1985, într-o mică localitate irlandeză străbătută de un râu, zice-se blestemat. Locul e dominat de o mănăstire de maici, cu un colegiu adiacent, St. Margaret, care are misiunea de a veghea asupra unor fete care nu au nimic pe lume. Mănăstirea e centrul puterii acestei lumi mici, ordonate de ritualurile catolicismului și de reguli de conduită indiscutabile. Fațada se prăbușește când protagonistul, Bill Furlong, vânzător de cărbune și fericit tată a cinci fete, descoperă, într-o zi extrem de geroasă de decembrie, niște lucruri oribile despre viața adolescentelor aflate sub autoritatea călugărițelor. Trecutul, capacitatea de a-ți asuma riscuri și de a numi nedreptatea, mai ales atunci când te costă, sunt marile piste ale acestui roman excepțional. Un mic pont: urmăriți ciorile!
Minuni ale naturii
6 decembrie
Pentru că Moș Nicolae e, mai ales, o sărbătoare a copiilor, am ales Minuni ale naturii, o carte fastuos ilustrată și extrem de interesantă, pentru mici și mari – o carte despre magia naturii. Din ea veți afla lucruri uimitoare despre roci și animale, despre zburătoare și nu mai puțin fascinante ființe târâtoare. Știați, de exemplu, că unele ciuperci otrăvitoare cresc în cercuri pe care oamenii le-au numit inele ale zânelor? Își imaginau că acolo au dansat zânele sau spiridușii. Sau că Marea Barieră de Corali din Australia este atât de mare încât o puteți vedea din spațiu? Sau că liliecii știu cum va fi vremea? Cartea e pentru copii, cu informații și curiozități care să le capteze lor interesul, dar sincer vorbind, câți dintre noi, ceilalți, știm ce sunt foraminiferele, acum câte sute de milioane de ani au ieșit pe uscat milipedele (și ce sunt ele) sau că ferestrașul moțat poate zbura cu peste 160 km/h? Pe lângă detaliile insolite care însoțesc fiecare intrare în această foarte specială enciclopedie, veți găsi imagini pur și simplu frumoase, care adaugă mult la vrajă. P.S. Muchiile cărții sunt aurii!
Catalogul cărților naufragiate – Fiul lui Columb și aventura bibliotecii universale
7 decembrie
Avem aici o uluitoare carte-labirint, un dar pentru bibliofili, iubitori de istorie și detalii rare: povestea unui vizionar (înstărit, prietenx!) care a avut ambiția de a înființa, în zorii apariției tiparului, o uriașă bibliotecă universală – un vis renascentist devenit realitate. Este vorba despre Fernando, fiul lui Cristofor Columb, lansat într-un alt tip de aventuri decât ale tatălui. A călătorit enorm, a scris o biografie a lui Columb, Viața și faptele Amiralului, sursa principală pentru tot ceea ce cunoaștem azi despre el, a lucrat la un dicționar latin, a scris o geografie a Spaniei, a elaborat nenumărate liste și cataloage, a străbătut Europa în căutare de cărți pentru biblioteca lui fabuloasă și a cunoscut artiști și gânditori care au marcat Renașterea (Erasmus din Rotterdam, Albrecht Dürer sau Thomas Morus). Și-a construit biblioteca, un monument enciclopedic incluzând atunci 15.000 de cărți, un sistem elaborat de clasificare, dar și cea mai mare colecție de stampe și de partituri din epocă. Edward Wilson-Lee, profesor de literatură la Sidney Sussex College, University of Cambridge și specialist în istoria cărții spune în Catalogul cărților naufragiate – Fiul lui Columb și aventura bibliotecii universale (Editura Art, colecția Meridiane) poveste pasionantă a vieții, viselor și faptelor lui Fernando, o adevărată epopee ce acoperă Renașterea și nenumăratele ei prefaceri.
Miturile grecești. Repovestire din perspectivă feminină
8 decembrie
Pentru multe & mulți dintre noi, plăcerea cititului a crescut odată cu descoperirea miturilor grecești, iar personajele mitologice s-au transferat, în timp, în propria memorie afectivă. Pentru aceia care au rămas îndrăgostiți de ele, dar care își pun și întrebări despre cine, cum și din ce rol a contribuit la viața acestor povești vechi de când lumea, volumul Miturile grecești. Repovestire din perspectivă feminină (în original, Greek Myths: A New Retelling, publicată la noi la Editura Nemira, colecția Orion) e o alegere câștigătoare. Charlotte Higgins, autoarea cărții, e o foarte bună cunoscătoare a Antichității, autoare a unor cărți extrem de bine primite și redactor la The Guardian, cu cronici foarte bune (pe verificate). Aici, pornește de la asemănările dintre munca de a țese și actul de a scrie. Amintește cum femeile Antichității își povesteau una alteia grozăvii petrecute în Olimp în orele lungi, petrecute în fața războiului de țesut și cum aproape toate personajele din Odiseea și Iliada torc sau țes și în felul ăsta meditează, află, știu. Pornind de la această observație, autoarea imaginează opt episoade mitologice complexe, cu figuri ale unor eroine celebre în centru (țesătoare rafinate, în același timp), cărora le dă libertatea de a-și țese propriile raportări la ceea ce s-a tot povestit.
9 Decembrie
Ne pregătim pentru o perioadă a celebrărilor, căutând și elogiind mai mult decât oricând armonia și starea de de bine. Acestea nu sunt însă posibile fără îmbrățișarea și reafirmarea propriilor alegeri, stiluri de viață, credințe și identități. O carte cu o astfel de miză este Spații aparte, un volum care celebrează și onorează trăirea queer și identitatea lesbiană. Gândită și elaborată de Alex Zorilă, cartea documentează, prin interviuri și recurs la arhive, viața ca lesbiană în România, încercările, traumele, credințele și dorințele lesbienelor și ale persoanelor queer și trans care, în aceeași țară plină de buni creștini, sunt tratate ca cetățene de rang secund, private de drepturi și în continuare marginalizate. Este o carte în care se exprimă multe ofuri, o carte saturată de energie protestatară și conștiință politică, dar și o colecție de pagini luminoase, încărcate de iubire și speranță, de afecțiune și sărbătorire a prieteniei, a iubirii și a familiilor alese. Veți găsi interviuri, intervenții sub forma unor comentarii și confesiuni ale autoarei, documentarea existenței unor publicații dedicate lesbienelor în România sau pagini care recuperează figurile unor lesbiene celebre din istorie, cum a fost Anna de Noailles, de exemplu. E o apariție care merită multe aplauze.
Desene mișcătoare. Dialoguri despre critică și cinema
10 decembrie
E perioada în care începem să ne imaginăm cum vacanța de sărbători o să vină cu o grămadă de timp pentru văzut filme, toate filmele. Înainte de a ne verifica listele de recuperat/revăzut, recomand volumul de dialoguri despre cinema, literatură, critică și trecut dintre Andrei Gorzo și Mihai Iovănel, Desene mișcătoare. Dialoguri despre critică și cinema. E o conversație cu aer colocvial, dar pentru care cei doi protagoniști s-au pregătit recitind, revăzând și recontextualizând filme, tomuri de teorie, ficțiuni și cronici care le hrănesc obsesiile comune. Dialogurile acoperă șase episoade, șase opriri pentru a analiza, fie critic, fie entuziast, câteva repere pentru constituția lor de cinefili: moștenirea autoportretistului a.l.ș (Leo, pentru Gorzo), viziunea critică a lui Tarantino, desprinsă din Cinema Speculation, filmele lui Nae Caranfil, lecțiile obsesiei Pauline Kael, axul Henry James și westernurile. Nu trebuie să aveți aceleași interese sau viziuni ca cei doi pentru a vă trezi molipsiți de plăcerea cu care discută, de felul aplicat și totodată suplu în care își documentează și împărtășesc fixațiile, sau, în definitiv, de bucuria de a vedea filme și de a vorbi despre ele. Vă invit, cu certitudinea că e cartea care o va aduce pe Pauline Kael în foarte multe conversații, și nu doar la masa de Crăciun.
Am trăit întotdeauna la castel
11 decembrie
Clubul iubitorilor de mister, suspans, povești cu crime și tot arsenalul romanului gotic are un cadou cu adevărat special: Am trăit întotdeauna la castel (Editura Litera, colecția Folio), un clasic cu arsenic, personaje pline de ticuri și bizarerii, un realism dătător de fiori și inserturi de replici stranii, care aruncă în aer convențiile genului, conservând impecabil misterul. Așa scrie Shirley Jackson, o autoare americană ai cărei fani sunt Donna Tart și Neil Gaiman, printre alții. Eu am adormit la ore târzii citind romanul și dimineața l-am terminat înainte de orice treburi. Totul se petrece la un conac izolat, privit cu teamă și suspiciune de localnici, care, cu șase ani în urmă, fusese scena mai multor crime. Aici trăiesc două surori, Constance și Mary Katherine Blakwood (Merricat), împreună cu unchiul lor Julian, senil și imobilizat în scaun cu rotile. Acuzată că a otrăvit tot restul familiei, dar finalmente achitată, Constance a ales izolarea, iar sora ei o apără din toate puterile. Rutina stranie a celor trei, moștenirea apăsătoare de familie și secretele lor bolnăvicioase explodează după ce la conac sosește un văr malefic, cu propriile interese. E o carte care și pe final tot își păstrează secretele și un farmec numai și numai al ei.
12 Decembrie
Charles Dickens e unul dintre autorii citiți și recitiți în preajma Crăciunului, fie și pentru celebrisima Poveste de Crăciun. Nu David Copperfield, ci Demon Copperhead (Editura Trei, colecția Fiction Connection) e recomandarea mea pentru cei care cunosc manevrele narative și lumea pe care a descris-o Dickens: una apăsată de nedreptăți, exploatare și însingurare, din care supraviețuitorii ies plini de cicatrici. Demon Copperhead e romanul care a luat Premiul Pulitzer anul acesta și, începând cu titlul, un omagiu adus celebrului prozator victorian, printr-o serie de paralelisme și complicități. Aici, protagonistul e fiul unei adolescente toxicomane, orfan de tată, lăsat să crească și să se descurce într-un mediu care se zbate în sărăcie și violență. Un mediu care, practic, nu-i dă nicio șansă. Nu suntem în Londra victoriană, ci în America zilelor noastre, unde inechitatea socială, sărăcia extremă și refugiul în droguri distrug vieți. Cine e acest Demon, aruncat de la unii la alții, umilit, respins și lipsit de șanse, dar candid și strălucitor în atâtea feluri, veți avea bucuria să aflați pe îndelete în acest roman masiv, cu un suflu narativ care pur și simplu te aspiră. Pregătiți-vă să plonjați într-o o lume dură, dar în care frumusețea rătăcește încă, în mod neverosimil.
Fanfara lui Rostogol
13 decembrie
Multora dintre noi ne plac porcii, purcelușii, porcușorii și îi admirăm, în viață și în ficțiune, numai nu în farfurie. Unul dintre cei mai simpatici ever purcei ficționali este Rostogol, căruia Lavinia Braniște i-a dedicat o serie întreagă, ilustrată de Andrei Măceșanu, la Editura Arthur. Eu aș recomanda toată seria, dar momentan propun să ne concentrăm pe cel mai recent titlu, Fanfara lui Rostogol. Îl găsim aici pe porcușorul artist lovit de inspirație și chitit să pună pe picioare o fanfară, mai ales că toate animalele votaseră inaugarea unei sărbători locale. De ce să nu aibă și ele ocazia să mănânce pe săturate și să toace bani aiurea? Din fanfara condusă de bursucul Ulric fac parte multe dintre personajele cunoscute deja fanilor lui Rostogol și e susținută de o aricioaică bogată, contesa Bernarda, care s-a gândit că, de la o vârstă în colo, ar putea să practice generozitatea. Printre staruri: corbul Melodiu, care cântă la harpă ca să se antreneze pentru lumea de dincolo, ariciul Păducel, care, puțin bulbucat și morocănos fiind, își cântă jalea la bucium, sau vulpoiul Socott, care i-l cam face praf. Sunt extrem de comici cu toții, aș zice chiar că seamănă cu unii dintre noi la dureri, pofte și apucături, iar ilustrațiile lui Andrei Măceșanu îi pun pe toți în cea mai bună lumină.
14 decembrie
De zilele griurii și geroase ne vine să fugim mai des, fie și prin ficțiuni care ne duc în alte timpuri, alte locuri. Dacă ar fi să aleg un singur roman istoric românesc pentru perioada asta ar fi, fără ezitare, Chiajna din Casa Mușatinilor de Simona Antonescu. Romanul are toate mecanismele reglate pentru a reconstrui cinematografic lumea din timpul domniei lui Petru Rareș și urmărește într-un tempo optim calibrat viața Chiajnei, fiica acestuia și nepoata lui Ștefan cel Mare: din anii copilăriei până la perioada marilor ambiții politice. Este reconstituită o lume tumultuoasă, cu asprimi și savori specifice și cu personaje secundare la fel captivante ca protagoniștii din prima linie a acțiunii. În mijlocul tuturor ajunge să stea această figură feminină rebelă și ambivalentă, plină de curiozitate, idei originale și ambiții: Chiajna. Dintre aparițiile cu rol semnificativ, deși de culise, în roman, o s-o amintesc pe negustoreasa Marula cu însoțitoarele ei, care transportă mărfuri fine și informații de peste tot, pe cronicarul Macarie, în sarcina căruia cade educația Chiajnei și pe grădinarul Lăcustă, care știe secretul albastrului de Voroneț, pe lângă leacuri și poțiuni extrem de utile. Pe restul sper să-i descoperiți voi, prinși de voie, de nevoie în luptele pentru putere din Moldova și Țara Românească, transferate, nu o dată, la palatul sultanului din Istanbul. Să vă pregătiți însă, că are peste 700 de pagini, dar se topesc, aici e frumusețea!
Casa destinului
15 decembrie
Un alt roman cu care să evadați, la nevoie, activând cititul de plăcere este Casa destinului (Editura Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei), care preia firul poveștii începute în Miniaturista, un bestseller la vremea lui. Aici, acțiunea e centrată pe parcursul unei tinere protagoniste, Thea Brandt, care urmează să împlinească 18 ani și își imaginează o viață în preajma pasiunilor nou descoperite, teatrul, în special. Suntem în Amsterdamul anului 1705 însă, iar viața și deciziile femeilor aparțin mai mult familiilor, decât lor însele. Așa se face că, pentru a feri familia de dezastru, Thea ar trebui să se căsătorească cu o avere și nu cu bărbatul cu care are o idilă, un pictor de decoruri de teatru. Întreaga poveste, în care se strecoară secrete de familie, intrigi și fel de fel de răsturnări de situație e dozată după regulile creării de suspans și tensiune, iar atmosfera asigură, la rândul ei, priza la lectură. Prejudecățile epocii (sexismul și rasismul mai ales) au și ele o partitură importantă în desfășurarea acțiunii, mai ales că Thea are origini africane și încearcă să-și câștige autonomia într-un oraș dur, cu ierarhii stricte și nenumărate jocuri de culise. Relațiile dintre fată și familia ei, care îi ascunde lucruri și încearcă să o controleze în varii moduri ocupă o zonă de mare interes a romanului. Jessie Burton e o autoare atentă la contexte, la dinamici de putere și are o pătrundere psihologică rară, dovedită nu numai aici.
Moldova. Oameni, locuri, bucătărie și vin
16 decembrie
Nu e decembrie fără o carte de bucate la îndemână, oricât ar fi internetul de mare și plin de demonstrații culinare. Una dintre cele mai frumoase cărți în care vă puteți afunda acum, și pentru idei de gătit, și pentru povești cu personaje și locuri fascinante este Moldova, locuri, bucătărie și vin. Munca din spate, cu o miză precum cea anunțată de titlu e uriașă, cu extensii serioase în timp, făcută cu expertiză și savoare. Veți găsi feluri pe care probabil veți dori să le încercați și or să vă iasă, pentru că e și o carte practică. Veți găsi și feluri din categoria spectacol, bune de citit și imaginat, visând la un chef dedicat, pe care nimic nu-l intimidează, nici măcar fondul excesiv din bucătăria tradițională. Cel mai important și mai atrăgător, dincolo de rețete, mi se pare contextul, descrierea locurilor din Republica Moldova, poveștile despre sursa atâtor savori. Se văd și se simt straturi de influențe, culturi diferite, moduri distincte de raportare la hrană și la ideea de răsfăț/ospăț. Un alt mare atu al cărții îl reprezintă fotografiile care o completează, făcute de Roman Rybaleov. Ele transformă cartea într-un adevărat festin vizual. Moldova a fost tradusă până acum în engleză și franceză și premiată de foruri ale gastronomiei internaționale. E un foarte frumos cadou și de uz personal, și pentru prietenii interesați de bunătăți.
Vrăjitoare. Puterea de temut a femeii rebele
17 decembrie
Am o recomandare pentru antrenamentul de dinaintea unor întâlniri festive, care se pot lăsa fie cu bădărănii, fie cu întrebări deplasate, știți voi, despre stil de viață, carieră și copii. Vrăjitoare. Puterea de temut a femeii rebele e o carte de eseuri feministe, scrisă de o autoare și jurnalistă elvețiană care identifică și analizează în detaliu situațiile în care femeile au părut și încă par periculoase, deci indezirabile, în cadrul patriarhal: femeia conștientă de sine și de propriile dorințe, cea care refuză să aibă copii și cea care nu mai e tânără, sau care, din respect pentru propria poveste, nu se flagelează pentru a intra în tiparul adolescentei perpetue, promovat peste tot. Cartea face și incursiuni în trecut, pentru a evidenția motivele pentru care cele identificate ca vrăjitoare au fost anihilate și pentru a arăta cum s-a construit, în timp, acest mit al vrăjitoarei de temut. Oferă, pe scurt, dovezi imbatabile pentru felul în care misoginia și agresivitatea patriarhatului avid de putere au încercat și încearcă în continuare să pedepsească, să penalizeze și să excludă femeile care îi sfidează pretențiile. Citiți cu încredere și dați mai departe!
Sentința
18 decembrie
Iată o carte cu personaje care n-au chef de niciun Crăciun și își trăiesc ritualurile în ritm propriu. În plus, e o carte cu o fantomă, cu personaje rebele și cu foarte, foarte multe cărți și discuții despre ele, pentru că majoritatea personajelor lucrează într-o librărie. Sentința o are în centru pe Tookie, o femeie cu origini amerindiene care trăiește în Minneapolis și își petrecea cea mai mare parte a timpului într-o librărie micuță, cu ușă vopsită în albastru. A ajuns aici după zece ani de închisoare, executați pentru că, din prea multă iubire pentru partenera ei de atunci, a ajutat-o să fure cadavrul fostului soț al acesteia. Vă imaginați că e și o carte cu mult umor, dincolo de temele grele. Iar una dintre cele mai grele ține de viața spiritelor, care bântuie căutând dreptate, sau de istoria unor crime ale colonialismului american, care a deposedat triburile indigene și le-a decimat. Relațiile dintre personaje, majoritatea cu origini indigene, sunt perturbate de secrete, de propriile moșteniri traumatice, de rasismul din societatea americană și, uneori, de impulsuri salvatoare. Louise Erdrich e o scriitoare care a abordat multe genuri, a primit premiul Pulitzer, face parte din tribul Turtle Mountain Band of Chippewa și e pur și simplu sclipitoare.
19 Decembrie
Un volum special, din nenumărate motive, destinat oricui e interesat de artă și de efectele ei concrete în mersul lumii sau chiar al propriilor vieți e lucrarea lui Simon Schama, apărută de curând în condiții excelente la Pandora M. Simon Shama e profesor de istorie și istoria artei la Columbia University și autorul a numeroase cărți premiate. Eu l-am descoperit prin documentarul BBC The Power of Art, care dublează conținutul cărții de față, documentar premiat cu International Emmy Award for Best Arts Programming. Puterea artei (Editura Pandora M, colecția Anansi) analizează o selecție de opere semnate de opt maeștri, toți prinși în încleștări cu sine sau cu lumea (patroni, critici, tirani), pentru a demonstra că arta chiar poate submina prozaismul și complezența, oricât de strașnic le-ar păzi puterea. Caravaggio, Bernini, Rembrandt, David, Turner, Van Gogh, Picasso și Rothko sunt artiștii ale căror vieți, crezuri și forme de expresie sunt expuse, cercetate și decodate, cu accent pe momentele de criză și pe acele lucrări ieșite dintr-o presiune care ar fi putut fi strivitoare. Cartea conține reproduceri color detaliate și dovezi că arta chiar poate răsturna o ordine, persiflând-o, criticând-o, denunțând-o.
20 Decembrie
Nu se cheamă vacanță de iarnă, oricât de scurtă ar fi, fără un policier la îndemînă. În locul clasicului Crăciun al lui Poirot, am decis să propun o opțiune excelentă made in Ro. În tăcerea nopții , a lui Dragoș C. Costache, te aruncă abrupt într-un București interbelic alterativ, mai precis în anul 1926, unde politica se anunță sulfuroasă, cartierele sunt controlate de clanuri, războiul e încă fundal violent pentru orice daraveli ale prezentului, schimbările le aduc pe femei în domenii care le fuseseră brutal refuzate, iar viața de noapte e un vortex în care se amestecă toate clasele sociale. Eroii poveștii sunt o pereche de detectivi care, într-o lume extrem de rapace, nu și-au pierdut cu totul idealismul, comisarul Popescu și subcomisar Milia Popova, o polițistă queer și singura femeie angajată la brigada Omoruri din strada Sevastopop. Lupta lor cu răul sistemic îi duce prin spelunci, cluburi exclusiviste, și, după viraje periculoase prin centrul capitalei, chiar pe acoperișul Ateneului, vânând legionari. Eu am citit romanul în postura clasică a consumatorilor de policier-uri bune: cu sufletul la gură. (Poți citi un fragment aici.)
21 Decembrie
Vremea poveștilor e un moment excelent pentru a o revizita pe Șeherezada, cea din 1001 de nopți, de data asta într-o versiune imaginată de o mare autoare braziliană, Nélida Piñon. În Vocile deșertului e recuperată figura Șeherezadei, fiica marelui vizir, care, împreună cu sora ei, Dinazarda, și cu Jasmine, însoțitoarea lor, vrea să pună capăt șirului de crime comise de califul Bagdadului. Fecioare aduse de pe tot cuprinsul califatului erau transformate, pentru o noapte, în sclavele sexuale ale califului – că nu se punea problema de amor – și apoi spînzurate, în zori. Șeherezada, această povestitoare inteligentă și plină de curaj, va încerca să oprească omorurile – începând cu salvarea propriei vieți, noapte de noapte – inventând povești care să-i păstreze criminalului interesul pentru continuarea lor. Romanul, care apropie lumina de fiecare dintre protagoniști în parte, analizând, totodată, dinamica dintre ei, e o demonstrație despre puterea unei voci de a opri masacre și despre felul în care se fac cele mai captivante povești. În plus, e o ocazie de a descoperi o mare scriitoare, pentru prima dată tradusă în limba română.
Viața și aventurile lui Moș Crăciun
22 Decembrie
Unul dintre darurile lui Moș Crăciun e că vine cu libertatea de a-i tot imagina povestea și originile. Una dintre cele mai frumoase astfel de fantezii e cea creată de părintele Vrăjitorului din Oz, L. Frank Baum. Povestea lui începe într-o pădure vrăjită, Burzee, unde trăiesc nimfe, verii lor magici, rylii (care au în grijă florile și plantele), animale și tot felul de alte făpturi fantastice. Aici ajunge să fie crescut și Claus, cunoscut mai târziu ca Moș Crăciun, un bebeluș găsit de Stăpânul pădurii, pe care nimfa Necile cere voie să-l crească. De la ființele care îngrijesc viața și armonia în pădure, băiatul învață respectul pentru toate făpturile și compasiunea, iar când ajunge să vadă nedreptatea și suferința care ating atât de mulți copii, pe pământ, decide să ajute cât de mult poate. Veți intra într-o poveste tandră, cu multe ființe magice, dar nu impunătoare și intimidante, ci mai degrabă gracile, eterate și, dinspre partea Nemuritorilor, mai degrabă binevoitoare. Îl veți vedea crescând pe Claus, găsindu-și un loc în Valea Râsetelor, cioplind primele jucării pentru copiii din sat și făcând bine, în tot felul de moduri. Dacă vă doriți o carte despre grijă, cu ceva elemente păgâne și lupte cu tot felul de ticăloși fantastici, atunci ați ajuns unde trebuie. Ediția e frumoasă și grafic, are ilustrații și coperte tari, ca de cutie de cadou.
Petarde și pocnitori. Poveste de sărbători
23 Decembrie
Avem aici un poem ilariant, la care poate să râdă toată casa. Eroul e anunțat de la prima pagină: este vorba despre Flatulențiu Aurel, care era, ni se spune, un copil model. Până la proba contrarie, pentru că al nostru Aurel, care „nu vorbea cu porcării/ nu fuma în bălării” și își mânca toate legumele la cină va descoperi, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, două capitale vicii: „petarde și artificii”. Pradă lor, Aurel prepară explozibil, de zor, și eliberează în natura aflată-n sărbătoare fel de fel de ... pocnitoare. În avântul lui, detonează niște artificii care-l asurzesc până și pe Moș Crăciun, moment în care totul devine încă și mai interesant, mai palpitant și mai amuzant, dar nu voi povesti cum, ci vă invit, ca o fană neobosită, să căutați cartea, s-o citiți și s-o dăruiți, ca să se râdă din mai multe direcții. Farmecul cărții și toate efectele ei sunt amplificate de ilustrațiile lui Andrei Măceșanu, care l-a înțeles minunat pe Aurel, cu tot ce zace în el, iar rimele lui Florin Bican și umorul lui sunt nu cadouri, ci praf de stele presărat peste cadouri. O să vedeți la final ce vreau să zic cu asta!
Poveste de Crăciun
24 Decembrie
E un clasic care încă mișcă registrele sufletești: povestea unei convertiri de la avariție și mizantropie, la opusul lor. Iar eroul acestei metamorfoze, vizitat de duhuri și confruntat, înainte de Crăciun, cu trecutul, prezentul și viitorul, e celebrul Ebenezer Scrooge. Obsedat de carieră și câștig, Scrooge îndepărtează pe toată lume din jurul lui și ajunge să-și ducă viața exclusiv după regulile profitului. Desigur că urăște orice sărbătoare, orice ocazie pentru generozitate și urăște cu patimă Crăciunul. Lui îi aparține celebra replică cu care expedia, sastisit, această sărbătoare: „Bah! ... humbug!”, dar asta, desigur, înainte să primească vizita fantomei lui Jacob Marley, fostul lui partener de afaceri, care îi anunță vizitele a încă trei duhuri, îndemnându-l să-și schimbe viața, când încă o poate face. Sărbătorile ca prilej de a-ți evalua propriile alegeri, obsesia pentru muncă, productivitate și carieră, în detrimentul relațiilor cu ceilalți? Ce idee! Sărbători fericite tuturor, indiferent ce și cine s-ar întâmpla să vă bântuie în această perioadă!
