Film / Cannes
Ce vedem la Les Films de Cannes?
Georgiana Mușat
Ce vedem la Les Films de Cannes? Body horror cu monștri tentaculari, filme de Pintilie, Reygadas, un trip pe LSD și ce vrăji a mai făcut Godard.
Ce vedem la Les Films de Cannes? Body horror cu monștri tentaculari, filme de Pintilie, Reygadas, un trip pe LSD și ce vrăji a mai făcut Godard.
Jurnal de festival în 4 filme care satirizează burghezia: cu artă contemporană, Rusia lipsită de empatie, o anti-comedie romantică și un happy end de Haneke.
Trei filme despre femei: o parabolă feministă din timpul războiului civil, o poveste cu o tânără de 31 ani foarte dezorientată și lupta unei femei din provincie cu birocrația chineză.
În timp ce 4 scurtmetraje sunt chiar acum in progress în Camera9, 5 regizori români vorbesc despre premiul care le-a schimbat cariera.
Unde-i gratis, nu-i glamour, unde nu-i glamour, totu-i degeaba.
Regizorul se întoarce acasă cu premiul FIPRESCI și o sticlă de vin Morgon Cote du Py.
Autorii unuia dintre cele două scurtmetraje românești prezente la festival vorbesc despre experiența de a fi selectați la debut.
Anamaria rocks. Producătoarea filmului „Ilegitim” a fost selectată într-un program prestigios, la Cannes.
Filmul documentar „Toto și surorile lui”, în regia lui Alexander Nanau, a trecut în palmares încă un premiu important.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.