Film / Cannes
Final de cinema. Cannes III
Flavia Dima
În ultima sa misivă de la Cannes 2023, Flavia Dima, critic de film, ne aduce palmaresul ediției, dar poposește un pic și asupra noilor Scorsese, Victor Erice și Hong San-Soo.
În ultima sa misivă de la Cannes 2023, Flavia Dima, critic de film, ne aduce palmaresul ediției, dar poposește un pic și asupra noilor Scorsese, Victor Erice și Hong San-Soo.
În a doua misivă de la Cannes, Flavia Dima vede un Godard până acum inedit, e dezamăgită de noul Wes Anderson, dar e și încântată de Todd Haynes și Aki Kaurismäki.
Revenim și anul acesta cu o serie de corespondențe de la Festivalul de Film de la Cannes. În prima ei misivă: un vesel parastas, o atmosferă elegiacă și cinci filme (unul dintre ele cu adevărat monumental).
★★★★★☆☆☆☆☆
Cel mai liber film al anului, proiectat la noi în cadrul „Les Films de Cannes à Bucarest”, îi aparține veteranului polonez Jerzy Skolimowski.
Câteva gânduri despre cea de-a 75-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes, la rece – față în față cu un palmares care te lasă cam rece.
Azi e ziua cea mare, în care se decernează cel mai important trofeu al industriei, dar spre deosebire de alți ani, nu există un singur mare favorit.
Multe dintre filmele pe care le-am văzut în aceste două zile și-un pic propun o evadare înspre alte perioade istorice.
În perioada în care ar fi trebuit să aibă loc Festivalul de Film de la Cannes, puteți vedea online 12 dintre filmele premiate în anii trecuți.
Cinefili din toate colțurile țării, vine peste voi una dintre cele mai bune selecții de filme ale anului.
M-am întors de la primul meu Cannes, un festival care încă mi se așează în cap ca un puzzle cu 1000 de piese.
Anul ăsta e mai greu ca oricând să dai în bobi, pentru că nu cunoști preferințele și strategia juriului. Pe scurt, va da premiile pe bune și, mai ales, îl va premia pe Corneliu Porumboiu?
În „La Gomera”, cel mai nou film al lui Corneliu Porumboiu, e vorba și despre inventivitatea cinemaului și despre bucuria de a te juca în interiorul acestei arte încă vii.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Burning”, premiul FIPRESCI la Cannes de anul trecut, e o meditație asupra lucrurilor sublime și efemere, cum e apariția aproape imperceptibilă a unei fâșii solare.
Fără să-mi propun în vreun fel să văd la Les Films de Cannes familii netradiționale, am descoperit un tipar în felul în care sunt portretizate relațiile dintre părinți și copii.
Ce vedem la Les Films de Cannes? Body horror cu monștri tentaculari, filme de Pintilie, Reygadas, un trip pe LSD și ce vrăji a mai făcut Godard.
Jurnal de festival în 4 filme care satirizează burghezia: cu artă contemporană, Rusia lipsită de empatie, o anti-comedie romantică și un happy end de Haneke.
Trei filme despre femei: o parabolă feministă din timpul războiului civil, o poveste cu o tânără de 31 ani foarte dezorientată și lupta unei femei din provincie cu birocrația chineză.
În timp ce 4 scurtmetraje sunt chiar acum in progress în Camera9, 5 regizori români vorbesc despre premiul care le-a schimbat cariera.
Unde-i gratis, nu-i glamour, unde nu-i glamour, totu-i degeaba.
Regizorul se întoarce acasă cu premiul FIPRESCI și o sticlă de vin Morgon Cote du Py.
Autorii unuia dintre cele două scurtmetraje românești prezente la festival vorbesc despre experiența de a fi selectați la debut.
Anamaria rocks. Producătoarea filmului „Ilegitim” a fost selectată într-un program prestigios, la Cannes.
Filmul documentar „Toto și surorile lui”, în regia lui Alexander Nanau, a trecut în palmares încă un premiu important.
O incursiune în lumea Teach for Romania, ONG-ul care de opt ani pregătește profesori pentru comunitățile vulnerabile din România.
O călătorie înapoi spre curtea școlii în care ghizi sunt scriitorul și arhitectul Mihai Duțescu și fotografii Ioana Moldovan, Remus Țiplea, Hajdu Tamás, Andrei Becheru și Ciprian Hord.
În mijlocul pandemiei, 347 de școli și grădinițe cu „grupuri sanitare neconforme” și fără bani d erenovări. Am condus 1200 de kilometri, să vedem cum îi primesc pe copii cele mai sărace școli din sate și comune.
Cine pe cine abandonează de fapt atunci când vorbim despre abandonul școlar? O cercetare într-o comună din Bistrița-Năsăud.
Ce pierdem odată cu orele de educație artistică din școală, care devin opționale? La urma urmei, desenul, așa cum e numită în mod eronat educația plastică sau vizuală, e la fel de prezent precum aplicațiile matematice.
O elevă de 12 ani din București s-a tăiat pe mâini din cauza colegilor ei. Deși trebuiau să intervină, profesorii n-au știut ce să facă. Bullying-ul este, în continuare, un fenomen necunoscut pentru multe școli din România.
