Carte / Proză scurtă
Odă milenialilor
Mihnea Bâlici
Debutul în proză scurtă al Cristinei Chira, „Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor”, îndeamnă la „dezarhivarea” tinereții.
Debutul în proză scurtă al Cristinei Chira, „Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor”, îndeamnă la „dezarhivarea” tinereții.
Citește o povestire din noul volum de proză scurtă semnat de Augustin Cupșa, „Străinătate”, apărut la Editura Humanitas.
Citește câteva proze foarte scurte din volumul de debut al Irinei Bruma, apărut anul acesta la editura Cartier.
Împreună cu prietenii de la Cărturești, recomandăm multă proză bună în doze mici.
Citește o povestire despre viața în spital, inspirată de viața scriitoarei Lucia Berlin, o nomadă care-și primește gloria după moarte.
Cei cinci scriitori nominalizați la Premiul Iocan citesc fiecare câte o proză scurtă din cărțile lor.
O povestire din volumul „Imperiul Pisicilor”, despre întrevederea unui prim-ministru cu un înger, care ar fi putut schimba istoria.
În recenzia numărului 2 din Iocan ziceam că prozatorii români sunt autobiografici și previzibili: o cred în continuare, dar recunosc că pe asta n-am văzut-o venind.
A apărut numărul doi al revistei de proză scurtă „Iocan”. Ai de citit din ea cel puțin 8 texte bune și foarte bune.
Citiți o povestire semnată Lydia Davis, cunoscută pentru exercițiile ei de „ficțiune-fulger”.
A apărut IOCAN, o nouă revistă de proză scurtă. Ai de citit câte un text pentru fiecare seară de iunie. De la o călătorie în Turcia la un balet erotic în cabinetul stomato.
O incursiune în lumea Teach for Romania, ONG-ul care de opt ani pregătește profesori pentru comunitățile vulnerabile din România.
O călătorie înapoi spre curtea școlii în care ghizi sunt scriitorul și arhitectul Mihai Duțescu și fotografii Ioana Moldovan, Remus Țiplea, Hajdu Tamás, Andrei Becheru și Ciprian Hord.
În mijlocul pandemiei, 347 de școli și grădinițe cu „grupuri sanitare neconforme” și fără bani d erenovări. Am condus 1200 de kilometri, să vedem cum îi primesc pe copii cele mai sărace școli din sate și comune.
Cine pe cine abandonează de fapt atunci când vorbim despre abandonul școlar? O cercetare într-o comună din Bistrița-Năsăud.
Ce pierdem odată cu orele de educație artistică din școală, care devin opționale? La urma urmei, desenul, așa cum e numită în mod eronat educația plastică sau vizuală, e la fel de prezent precum aplicațiile matematice.
O elevă de 12 ani din București s-a tăiat pe mâini din cauza colegilor ei. Deși trebuiau să intervină, profesorii n-au știut ce să facă. Bullying-ul este, în continuare, un fenomen necunoscut pentru multe școli din România.
