Film / Franța
Victima neconformă
Victor Morozov
Cineastul Jean-Paul Salomé se interesează respectuos de sănătatea docudramei franco-franceze, livrând un film placid despre un alt scandal cât se poate de adevărat la vârful statului.
Cineastul Jean-Paul Salomé se interesează respectuos de sănătatea docudramei franco-franceze, livrând un film placid despre un alt scandal cât se poate de adevărat la vârful statului.
Citește un fragment din noul roman al Mariei Ndiaye, despre un proces în care o femeie e acuzată că și-a ucis cei trei copii.
E sexy ideea lui Laurent Binet de a scrie „A șaptea funcție a limbajului”, un roman în care îi folosește pe filosofii poststructuraliști pe post de personaje.
Aureolat de selecția unui mare festival european, „Athena” dă buzna pe Netflix cu ditamai arsenalul pirotehnic.
După pauza estivală, Cinematograful „Elvira Popescu” revine cu „Les Magnétiques”, film prezentat în exclusivitate.
Unde cineastul Xavier Giannoli ne servește o morală cu damf de naftalină despre corupția breslei criticilor, pe spinarea lui Balzac.
„Paris, arondismentul 13” al lui Jacques Audiard, o realizare cu destule hibe, dar care merită salutată pentru curajul de a filma cel mai alunecos dintre subiecte: tinerețea.
Tot tânjind după timpul frumos care se lasă așteptat, am pregătit două plimbări prin cinemaul francez, ambele disponibile pe MUBI, care să ne amintească plăcerea de la bate la pas un oraș.
„Énorme”, o comedie care amestecă trivial și solemn cu multă dezinvoltură, este unul dintre cele mai bune filme franceze ale anului trecut. Sâmbătă, la cinema Elvira Popescu.
Am tras cu ochiul pe Henri și am ales trei filme foarte diferite, cu subtitrări în engleză, care să facă pauza de cinematografe mai ușoară.
Intuiam încă dinainte să dau play ce-aveam să găsesc în serial: clișee cu ghiotura, romantism la kil, cumpărat de la raionul de sales, și-o ideologie de câștigător-cu-orice-preț, care face aerul greu respirabil.
Anul acesta, FFF se joacă la feminin, cu multe filme despre eroine nesupuse, mai vechi și mai noi. Am ales două filme de văzut sâmbătă seară la București.
În romanul „Apără-ți coroana”, al francezului Yannick Haenel, autorul devine personaj, interacționează cu figuri reale precum Michael Cimino și Isabelle Huppert, și devine obsedat de ”Moby Dick” al lui Herman Melville.
O incursiune în lumea Teach for Romania, ONG-ul care de opt ani pregătește profesori pentru comunitățile vulnerabile din România.
O călătorie înapoi spre curtea școlii în care ghizi sunt scriitorul și arhitectul Mihai Duțescu și fotografii Ioana Moldovan, Remus Țiplea, Hajdu Tamás, Andrei Becheru și Ciprian Hord.
În mijlocul pandemiei, 347 de școli și grădinițe cu „grupuri sanitare neconforme” și fără bani d erenovări. Am condus 1200 de kilometri, să vedem cum îi primesc pe copii cele mai sărace școli din sate și comune.
Cine pe cine abandonează de fapt atunci când vorbim despre abandonul școlar? O cercetare într-o comună din Bistrița-Năsăud.
Ce pierdem odată cu orele de educație artistică din școală, care devin opționale? La urma urmei, desenul, așa cum e numită în mod eronat educația plastică sau vizuală, e la fel de prezent precum aplicațiile matematice.
O elevă de 12 ani din București s-a tăiat pe mâini din cauza colegilor ei. Deși trebuiau să intervină, profesorii n-au știut ce să facă. Bullying-ul este, în continuare, un fenomen necunoscut pentru multe școli din România.