Viață&co / TV
Insula memelor, imaginilor și relațiilor toxice. Și a iubirii
Oana Filip
Cum se uită trei jurnaliști, un critic de film, un ONG feminist și o psihoterapeută la Insula iubirii.
Cum se uită trei jurnaliști, un critic de film, un ONG feminist și o psihoterapeută la Insula iubirii.
A fost nevoie să treacă foarte mulți ani de la Trăsniți în NATO sau Vacanța Mare ca să apară o primă replică solidă la umorul grobian care transpiră şi astăzi în divertismentul de la noi.
În februarie 2018, am călătorit peste ocean ca să mă-ntâlnesc cu John Oliver. Ce-am vorbit cu el, cine-i britanicul care-a schimbat felul în care ne uităm la știri și cum putem (putem?) face ordine în haosul din jur, află mai departe.
Rețete și ingrediente prin care televiziunile țin publicul departe de problemele lui, îl îndoctrinează și-l alienează.
Am comparat tiparele din filme și seriale post-apocaliptice cu cele ale știrilor din media mainstream românești.
În ultimii șapte ani, la metroul bucureștean au murit 13 oameni: 11 prin suicid, unul din cauze naturale, iar cel din urmă a fost ucis săptămâna trecută. Oribila crimă a declanșat o isterie mediatică.
Creștete prezidențiale descoperite în ploaie, mașini de război, în semn de pace, și 150 de orfani aduși să le admire și să se simtă mândri că sunt români.
Studiile arată că românii se uită la televizor mult peste media globală. Am invitat un sociolog să ne explice cum putem înțelege aceste cifre.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.