Viață&co / Spații liminale
Frici, obiecte blestemate și alte locuri de joacă din copilăria mea
Gabriel Mager, Andreea Ionescu
Când ești copil obiectele au propria viață. Uneori această viață e înfricoșătoare și dătătoare de anxietăți.
Studentă la arhitectură pe timp de zi și ilustratoare/scriitoare pe timp de noapte. O găsiți pe instagram.
Când ești copil obiectele au propria viață. Uneori această viață e înfricoșătoare și dătătoare de anxietăți.
„A fi într-o relație înseamnă să te ții de mână cu persoana iubită și să-i rostești numele. Atunci ea va rosti numele tău. Pe urmă tu vei rosti numele ei. Și tot așa. Uneori schimbați poziția mâinilor.”
„Dar nu poți compara cititul cu o experiență imersivă precum cea din jocurile video...” Șșș. Pot și o voi face.
De peste 20 de ani, un Leviatan compus din cărămidă, oțel și material uman, a fabricat sute de milioane de anvelope - plus fumuri, smoguri și noxe.
★★★★★☆☆☆☆☆
Am așteptat mult să văd „Malmkrog”, cel mai recent film al lui Cristi Puiu, dar nu la fel de mult pe cât am așteptat să se termine. E foarte lung.
Nimeni nu știe când au început să se taie porcii în Banat. Se zice că primul bănățean care a tăiat un porc a fost un oarecare Bagea Ion.
Înainte de începutul pandemiei, pe vremea când Timișoara se pregătea să devină Capitală Culturală Europeană și oamenii aveau căldură în calorifere și apă caldă, mi-am propus să vizitez punctele de interes ale urbei.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.