Stă închis în apartamentul său din Timișoara, unde se învârte în cercuri, în căutarea cercului perfect. Lucrează la romanul ｅｓｔｅｔｉｃ Păduchii au viață ușoară, o carte despre revoluție, ratare și sfârșitul lumii, pe care n-o va termina niciodată.
Într-o noapte am visat că sunt în sala de detenție a cinemaului românesc, care era și un fel de tribunal. Trebuia să fiu judecat de către Instanța Supremă a Cinemaului Românesc.
Într-o zi, copiii au început să-și piardă picioarele. În jur de zece copii pe zi. Acest fenomen a avut loc în Palestina. Ok, destul, nu vreau să mă gândesc la asta. În lume există și alte probleme.
O călătorie în timp, pe scena unei case culturale, unde dansul unui elev considerat cel mai slab dansator din școală amenință să răstoarne ordinea din instituții, familii, ba chiar din oraș.
O întoarcere în verile copilăriei, când puștiul de atunci descoperă ce înseamnă masturbarea, cu ajutorul unui roman SF și al unei ore de religie.
Amintiri mai mult sau mai puțin reale, în care se întâlnesc un copil precoce, un profesor de religie, o haită de iepuri și un Iisus de pluș.
O călătorie fantastică în viața unui personaj care a făcut o pasiune pentru a aștepta sfârșitul școlii. Din șopronul vecinilor, până în amfiteatrele Universității din Timișoara, unde găsește ușa secretă spre holurile Universității Warwick, bântuit de underground-ul academic care plănuia revoluții.
În care se spune povestea incredibilă a gamerilor care au răpus Monstrul Familiei Tradiționale cu meme, proteste și sesiuni Dungeons&Dragons.
Povestea unui copil cu prea multă imaginație, care număra fulgi de zăpadă, când, dintr-o dată, iarna a încetat să mai ningă. Noroc cu bunicului său beat.
O poveste neverosimilă, dar care a avut loc, despre un grup de gameri care voia să salveze lumea, însă era prea târziu.
Primul episod din istoria fantastică a Gamer-ului născut printre CD-uri, unități centrale, cabinete arcade, console, floppy disk-uri, sisteme Atari, joystick-uri, foarte multe joystick-uri și de toate tipurile.
Baldur’s Gate III e un joc (aproape) fără cusur, până-n momentele finale, când totul se destramă. Se dezmembrează. Se nimicește. Se atomizează.
Am fost acolo când Cristi Puiu l-a omorât pe domnul Lăzărescu.
Când ești copil obiectele au propria viață. Uneori această viață e înfricoșătoare și dătătoare de anxietăți.
O mie de ani au trecut de când Timișoara, urbea de pe râul Bega, a fost încoronată capitală culturală europeană. Suntem în 3023.
Într-un nou episod din seria „Cinemutații”, aflăm ce s-a întâmplat în spațiu cu Nicu Covaci și pisicile comuniste.
Nu este uşor să fii student profesionist, dar care din noi are meserie uşoară în capitalism?
În care se îmbină o recuzită comic-grotescă, de factură Grand-Guignol, cu scene bucolice descriind frumusețile Munților Carpați.
„A fi într-o relație înseamnă să te ții de mână cu persoana iubită și să-i rostești numele. Atunci ea va rosti numele tău. Pe urmă tu vei rosti numele ei. Și tot așa. Uneori schimbați poziția mâinilor.”
„I hope you’re reading this, Ada Solomon.”
În perioada pițăratului, care începe la jumătatea lui decembrie și se încheie la jumătatea lui ianuarie, copiii aduc gălăgia în casele oamenilor.
ÎPS Teodosie îşi face cont de TikTok, ca să propovăduiască Cuvântul Domnului, pentru că este pe cale de dispariţie, în ţara cu 27.384 de lăcaşuri de cult.
Anime-ul „Sonny Boy” este un exercițiu de stil și o alegorie criptică despre adolescență și maturizare. Sau un loc sau un anotimp sau un sentiment. „Sonny Boy” nu există.
În comuna Cenad din județul Timiș trăiesc mai multe pisici decât oameni. Asta înseamnă că există pisici care nu-și găsesc oamenii. Circulă tot soiul de povești în legătură cu aceste pisici solitare.
„Dar nu poți compara cititul cu o experiență imersivă precum cea din jocurile video...” Șșș. Pot și o voi face.
Un dialog necesar cu cercetătoarele Amelia Bonea & Irina Nastasă-Matei, despre munca din spatele volumului „Negotiating In/visibility”, pe care l-au editat. Cartea e dedicată femeilor din inginerie, medicină și alte științe, ale căror contribuții importante au fost trecute cu vederea.
Am invitat patru autoare să vorbim despre lipsa femeilor din manualele de literatură română și despre efectele acestei absențe.
Despre forța unui protest istoric, cu Pamela Hogan, producătoare și regizoare americană care a documentat în Ziua în care Islanda a stat pe loc un moment decisiv pentru drepturile femeilor din Europa.
