Teatru / Iubire
Brutalitate & bunătate
Mihai Brezeanu
Cronică: „Liliom” de la unteatru, un spectacol cu un triunghi amoros mănat de cele mai bune intenții și minat de cele mai rele instincte.
Inginer. Plânge ușor la teatru.
Cronică: „Liliom” de la unteatru, un spectacol cu un triunghi amoros mănat de cele mai bune intenții și minat de cele mai rele instincte.
Cronică: „Incendii”, spectacolul cu care Bulandra a încheiat stagiunea, te ia cu el pe frontul din Liban.
Pe modelul noului val din cinema-ul românesc, minimalismul pieselor de la unteatru cultivă esenţele şi dărâmă ipocriziile.
În seara de 22 iunie 2016, la doar o zi după ce împlinise 73 de ani, Andrei Şerban himself a jucat teatru.
Până la urmă, indiferent că e vorba de vot, de carieră ori de viaţa intimă, oamenii se lasă seduşi de show-uri pline de paiete şi sclipici.
Seminţe scuipate pe străzi, joint-uri fumate pe furiş, farmecul străzilor pustii pe timp de vară, teroarea matinală a bormaşinilor.
Un bărbat (Şerban Pavlu) alege să iasă din viață izbindu-se de Sunset Limited, legendarul tren care face legătura între New Orleans şi Los Angeles.
Trilogia trupei Frilensăr e capabilă să îmbujoreze până şi pe cel mai posomorât spectator.
„Voi fi acelaşi puştan de 22 de ani cu ochi candizi şi suflet în gât. Pentru că nu mi-e frică. Şi mi-e frică că nu mi-e frică.”
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.