
Film / Cinema
„Himera” – Omagiu lucrurilor nevăzute
Alexandra Florescu
Un film ca o poveste magică dintr-o frescă antică ascunsă sub cimentul orașelor italiene.
Un film ca o poveste magică dintr-o frescă antică ascunsă sub cimentul orașelor italiene.
Éric Toledano și Olivier Nakache se agață în noul lor „Une année difficile”/„Un an dificil” de una dintre cele mai urgente cauze politice: climatul. Rezultatul vorbește mai mult despre neputințele genului decât despre happy end.
Între alegorie a pandemiei și examinare de laborator a violenței sociale, „Să moară Vincent!” reușește să fie mai mult decât un gând abstract pus în imagini. Pe urmele unui erou agresat de toți semenii, filmul găsește salvarea într-o improbabilă poveste de iubire.
Cineasta austriacă Jessica Hausner revine în săli cu „Club Zero”, o demonstrație despre control (regizoral) și autocontrol (alimentar). În forma lor patologică, ca aici, ambele ucid – ba filmul, ba propria persoană.
De mai bine de 10 ani, actrița Isabelle Huppert s-a impus drept icon al cinemaului de autor european și nu numai. Două filme reconfirmă această poziție, care merită explorată și celebrată fără ocolișuri.
Lansat într-un moment istoric cum nu se poate mai oportun, „The Zone of Interest” al lui Jonathan Glazer își croiește un drum al său printre reprezentările audiovizuale ale Holocaustului.
Cineastul Wim Wenders revine cu „Zile perfecte” în Japonia îndrăgită, pe care o transfigurează într-o fantasmă dulceagă, fără prea mare legătură cu realitatea.
Familiar, noul film al lui Călin Peter Netzer, își poartă spectatorii pe urmele unui alt bărbat obsesiv, prins în alte relații disfuncționale (dar, în fond, mereu aceleași).
„The Old Oak”, noua melodramă agit-prop a veteranului Ken Loach, sfârșește asfixiată de atâtea bune intenții introduse cu forcepsul în miezul acțiunii.
Lucid și arzător de actual, May December al lui Todd Haynes se impune drept unul dintre marile filme americane ale ultimului deceniu.
Bradley Cooper se străduie să incarneze viața dirijorului Leonard Bernstein în „Maestro”, proaspăt intrat pe Netflix. Cum ne-au obișnuit recentele producții „prestige” ale platformei, rezultatul e complet lipsit de interes.
Retrospectiva Marguerite Duras organizată de Cineclubul „F-Sides” poposește între 14 și 16 decembrie la București. A nu se rata această întâlnire cu o lume secretă, plină de dorință.
Deși nu se numără printre titlurile memorabile ale filmografiei lui Aki Kaurismäki, „Frunze căzătoare” confirmă urgența acestei viziuni senin-umaniste în mijlocul unui cinema european de autor tot mai balonat.
„Warboy”, un proiect aproape confidențial al lui Marian Crișan, ne face să ridicăm din sprâncene.
Cum se explică degradarea recepției filmelor lui Cristi Puiu la noi în țară? Privind „MMXX”, cel mai recent titlu al său, devine tot mai limpede că răspunsul e de găsit, întâi de toate, chiar în filmele respective.
Intrat direct pe Netflix, cel mai recent titlu al lui David Fincher, „The Killer”, reconfirmă precizia chirurgicală a acestui maestru al minților tortuoase.
Cu „Anatomie d’une chute”/„Anatomia unei căderi”, cel mai inspirat film distins cu Palme d’Or în câțiva ani buni, cineasta Justine Triet orchestrează procesul insidios și plin de sfâșiere al dizolvării familiei.
Veteranul Martin Scorsese propune, în „Killers of the Flower Moon”/„Crimele din Osage County: Bani însângerați”, o impresionantă explorare a Răului pe care s-a întemeiat statul modern american.
Cineastul François Ozon revine asupra trecutului în lumina mișcării #metoo. „Mon crime/Crima este a mea” avansează o perspectivă care, în ciuda prospețimii aparente, se sprijină în continuare pe o viziune râncedă a imoralității.
Un interviu cu regizorul portughez despre cinema, schimbare și cum mai supraviețuim azi.
Pe cerul înnegurat al cinemaului românesc, unde părea că aproape nimic nu se mai întâmplă, a apărut acum „Mammalia”, debutul în lungmetraj al lui Sebastian Mihăilescu. Nu atât o stea care să ghideze cu lumina ei, cât un foc de artificii menit să dispară rapid.
O manifestație culturală nouă dedicată actualei vârste a imaginii prinde contur. La Cinema „Elvira Popescu”, After x Image propune un double bill cu „Chronique d’un été”, piatra de temelie a cinéma-vérité-ului, și cu „Premières solitudes”.
Documentarul „Nuclear Now” și „basmul” „Zăpadă de august” lucrează la capete opuse ale relației cinemaului cu lumea: primul speră să o influențeze în mod direct, al doilea vrea să se refugieze cât mai departe de ea.
Ediția aniversară de 20 de ani a Nopții Muzeelor va fi marcată anul acesta printr-un protest fără precedent pentru lumea culturală din România. Angajați din muzee și biblioteci din toată țara vor ieși în stradă la București, iar instituțiile pe care le reprezintă vor fi închise în noaptea în care, în mod obișnuit, primeau sute de mii de vizitatori. Lucrătorii din muzee și biblioteci spun că sunt în acest moment de departe pe ultimul loc în sistemul salarial public din România și că s-a ajuns la „un moment de tensiune maximă”.
Am vorbit cu mai mulți artiști și operatori cultural implicați în protestele care au loc în sectorul independent.
Ilustratoarea Sorina Vazelina a creat o serie de benzi desenate pe tema reducerilor de fonduri din cultură.