Film / Cinema
La trântă cu istoria
Victor Morozov
„The Watermelon Woman” (1996) al lui Cheryl Dunye e ca un cocktail molotov făcut în sufragerie, pregătit într-o sticluță de suc: nimic nu-i anunță puterea, fervoarea acidulată.
„The Watermelon Woman” (1996) al lui Cheryl Dunye e ca un cocktail molotov făcut în sufragerie, pregătit într-o sticluță de suc: nimic nu-i anunță puterea, fervoarea acidulată.
★★★★★☆☆☆☆☆
Un sculptor dă din coate încercând să alieze pretențiile organelor oficiale și viziunea sa artistică mai mult sau mai puțin suverană. „Der nackte Mann auf dem Sportplatz” pune niște întrebări vechi de când lumea, pe care societatea comunistă le-a cristalizat atât de obsesiv și de acut, încât a ajuns să le scape de sub control.
★★★★★☆☆☆☆☆
Pulsiunea erotică și cea criminală își dau coate până ce ajung inseparabile în „Bowling Saturne” (2022) al temerarei Patricia Mazuy, niciodată absentă când trebuie apucat taurul de coarne. Filmul este disponibil pe Max.
★★★★★☆☆☆☆☆
Al doilea film al lui Jerzy Skolimowski, „Walkover” (1966), continuă fuga cu capul înainte printr-o societate poloneză ca o vedere halucinată. Un film strașnic de liber, a cărui veselă modernitate îl face să nu dea socoteală decât propriilor impulsuri și capricii.
★★★★★☆☆☆☆☆
Filmul despre sport și biopic-ul: două tertipuri cam prăfuite care devin, în mâinile cineastului Bennett Miller, calea către un plonjeu neanunțat în străfundurile psihotice ale Americii. Se lasă cu frison și uimire în „Foxcatcher”.
O retrospectivă ambițioasă, reunind copii rare în 35mm și noi restaurări în 4K, a trasat anul acesta la Bologna drumul sinuos către maturizarea artistică al genialului Serghei Parajanov.
În programul amețitor al celui mai important festival dedicat filmului de patrimoniu, și-au făcut loc două titluri despre box și wrestling. Dar nu cu pumnii și picioarele.
★★★★★☆☆☆☆☆
Poate „regele” Elvis Presley să fie vreodată personaj secundar? Mai mult, să se lase detronat chiar de către femeia menită să îl aștepte cuminte acasă? Cu „Priscilla”, proiectat în premieră în România în cadrul cineclubului F-SIDES pe 15 iunie, Sofia Coppola testează limitele biopic-ului.
★★★★★☆☆☆☆☆
Filmul belarusului Nikita Lavretski „A Date in Minsk” a constituit, probabil, highlight-ul Festivalului Filmului European. Un nume deja încetățenit prin cercurile mai hip ale cinefiliei, Lavretski practică o artă a efemerului și a jetabilului, în priză cum nu se poate mai directă cu timpul său.
★★★★★☆☆☆☆☆
Alături de co-regizoarea Tsou Shih-ching, premiantul recent de la Cannes Sean Baker urmărea, în „Take Out” (2004), du-te-vino-ul unui livrator chinez pe bicicletă, prin New York. O călătorie la capătul nopții care nu are nimic glorios în ea.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Le deuxième acte” al lui Quentin Dupieux a deschis anul acesta Festivalul de la Cannes. O recompensă meritorie pentru acest maestru prolific al satirei, care riscă totuși să cadă uneori pradă propriei agilități.
★★★★★☆☆☆☆☆
„One from the Heart”, un film mai vechi al lui Francis Ford Coppola, ne ajută să retrasăm genealogia acestui profet al grandorii, unica sursă de lumină care a amenințat de atâtea ori să îi ardă cu totul aripile.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Yannick”, noua vinietă minimalistă a prolificului Quentin Dupieux, e o reducere la nu-chiar-atât-de-absurd a contractului social pe care ne-am clădit viețile.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Los delincuentes”, unul dintre hiturile cinefile ale lui 2023 sosește tocmai din Argentina, durează mai mult de trei ore și e despre un jaf de bancă atât de lipsit de suspans, încât devine de-a dreptul filosofic.
★★★★★☆☆☆☆☆
Un film ca o poveste magică dintr-o frescă antică ascunsă sub cimentul orașelor italiene.
★★★★★☆☆☆☆☆
Éric Toledano și Olivier Nakache se agață în noul lor „Une année difficile”/„Un an dificil” de una dintre cele mai urgente cauze politice: climatul. Rezultatul vorbește mai mult despre neputințele genului decât despre happy end.
★★★★★☆☆☆☆☆
Între alegorie a pandemiei și examinare de laborator a violenței sociale, „Să moară Vincent!” reușește să fie mai mult decât un gând abstract pus în imagini. Pe urmele unui erou agresat de toți semenii, filmul găsește salvarea într-o improbabilă poveste de iubire.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cineasta austriacă Jessica Hausner revine în săli cu „Club Zero”, o demonstrație despre control (regizoral) și autocontrol (alimentar). În forma lor patologică, ca aici, ambele ucid – ba filmul, ba propria persoană.
De mai bine de 10 ani, actrița Isabelle Huppert s-a impus drept icon al cinemaului de autor european și nu numai. Două filme reconfirmă această poziție, care merită explorată și celebrată fără ocolișuri.
★★★★★☆☆☆☆☆
Lansat într-un moment istoric cum nu se poate mai oportun, „The Zone of Interest” al lui Jonathan Glazer își croiește un drum al său printre reprezentările audiovizuale ale Holocaustului.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cineastul Wim Wenders revine cu „Zile perfecte” în Japonia îndrăgită, pe care o transfigurează într-o fantasmă dulceagă, fără prea mare legătură cu realitatea.
★★★★★☆☆☆☆☆
Familiar, noul film al lui Călin Peter Netzer, își poartă spectatorii pe urmele unui alt bărbat obsesiv, prins în alte relații disfuncționale (dar, în fond, mereu aceleași).
★★★★★☆☆☆☆☆
„The Old Oak”, noua melodramă agit-prop a veteranului Ken Loach, sfârșește asfixiată de atâtea bune intenții introduse cu forcepsul în miezul acțiunii.
★★★★★☆☆☆☆☆
Lucid și arzător de actual, May December al lui Todd Haynes se impune drept unul dintre marile filme americane ale ultimului deceniu.
Un dialog necesar cu cercetătoarele Amelia Bonea & Irina Nastasă-Matei, despre munca din spatele volumului „Negotiating In/visibility”, pe care l-au editat. Cartea e dedicată femeilor din inginerie, medicină și alte științe, ale căror contribuții importante au fost trecute cu vederea.
Am invitat patru autoare să vorbim despre lipsa femeilor din manualele de literatură română și despre efectele acestei absențe.
Despre forța unui protest istoric, cu Pamela Hogan, producătoare și regizoare americană care a documentat în Ziua în care Islanda a stat pe loc un moment decisiv pentru drepturile femeilor din Europa.