
Film / Cinema
Il cinema ritrovato 2024 (I): Trup și suflet
Victor Morozov
În programul amețitor al celui mai important festival dedicat filmului de patrimoniu, și-au făcut loc două titluri despre box și wrestling. Dar nu cu pumnii și picioarele.
În programul amețitor al celui mai important festival dedicat filmului de patrimoniu, și-au făcut loc două titluri despre box și wrestling. Dar nu cu pumnii și picioarele.
Poate „regele” Elvis Presley să fie vreodată personaj secundar? Mai mult, să se lase detronat chiar de către femeia menită să îl aștepte cuminte acasă? Cu „Priscilla”, proiectat în premieră în România în cadrul cineclubului F-SIDES pe 15 iunie, Sofia Coppola testează limitele biopic-ului.
Filmul belarusului Nikita Lavretski „A Date in Minsk” a constituit, probabil, highlight-ul Festivalului Filmului European. Un nume deja încetățenit prin cercurile mai hip ale cinefiliei, Lavretski practică o artă a efemerului și a jetabilului, în priză cum nu se poate mai directă cu timpul său.
Alături de co-regizoarea Tsou Shih-ching, premiantul recent de la Cannes Sean Baker urmărea, în „Take Out” (2004), du-te-vino-ul unui livrator chinez pe bicicletă, prin New York. O călătorie la capătul nopții care nu are nimic glorios în ea.
„Le deuxième acte” al lui Quentin Dupieux a deschis anul acesta Festivalul de la Cannes. O recompensă meritorie pentru acest maestru prolific al satirei, care riscă totuși să cadă uneori pradă propriei agilități.
„One from the Heart”, un film mai vechi al lui Francis Ford Coppola, ne ajută să retrasăm genealogia acestui profet al grandorii, unica sursă de lumină care a amenințat de atâtea ori să îi ardă cu totul aripile.
„Yannick”, noua vinietă minimalistă a prolificului Quentin Dupieux, e o reducere la nu-chiar-atât-de-absurd a contractului social pe care ne-am clădit viețile.
„Los delincuentes”, unul dintre hiturile cinefile ale lui 2023 sosește tocmai din Argentina, durează mai mult de trei ore și e despre un jaf de bancă atât de lipsit de suspans, încât devine de-a dreptul filosofic.
Un film ca o poveste magică dintr-o frescă antică ascunsă sub cimentul orașelor italiene.
Éric Toledano și Olivier Nakache se agață în noul lor „Une année difficile”/„Un an dificil” de una dintre cele mai urgente cauze politice: climatul. Rezultatul vorbește mai mult despre neputințele genului decât despre happy end.
Între alegorie a pandemiei și examinare de laborator a violenței sociale, „Să moară Vincent!” reușește să fie mai mult decât un gând abstract pus în imagini. Pe urmele unui erou agresat de toți semenii, filmul găsește salvarea într-o improbabilă poveste de iubire.
Cineasta austriacă Jessica Hausner revine în săli cu „Club Zero”, o demonstrație despre control (regizoral) și autocontrol (alimentar). În forma lor patologică, ca aici, ambele ucid – ba filmul, ba propria persoană.
De mai bine de 10 ani, actrița Isabelle Huppert s-a impus drept icon al cinemaului de autor european și nu numai. Două filme reconfirmă această poziție, care merită explorată și celebrată fără ocolișuri.
Lansat într-un moment istoric cum nu se poate mai oportun, „The Zone of Interest” al lui Jonathan Glazer își croiește un drum al său printre reprezentările audiovizuale ale Holocaustului.
Cineastul Wim Wenders revine cu „Zile perfecte” în Japonia îndrăgită, pe care o transfigurează într-o fantasmă dulceagă, fără prea mare legătură cu realitatea.
Familiar, noul film al lui Călin Peter Netzer, își poartă spectatorii pe urmele unui alt bărbat obsesiv, prins în alte relații disfuncționale (dar, în fond, mereu aceleași).
„The Old Oak”, noua melodramă agit-prop a veteranului Ken Loach, sfârșește asfixiată de atâtea bune intenții introduse cu forcepsul în miezul acțiunii.
Lucid și arzător de actual, May December al lui Todd Haynes se impune drept unul dintre marile filme americane ale ultimului deceniu.
Bradley Cooper se străduie să incarneze viața dirijorului Leonard Bernstein în „Maestro”, proaspăt intrat pe Netflix. Cum ne-au obișnuit recentele producții „prestige” ale platformei, rezultatul e complet lipsit de interes.
Retrospectiva Marguerite Duras organizată de Cineclubul „F-Sides” poposește între 14 și 16 decembrie la București. A nu se rata această întâlnire cu o lume secretă, plină de dorință.
Deși nu se numără printre titlurile memorabile ale filmografiei lui Aki Kaurismäki, „Frunze căzătoare” confirmă urgența acestei viziuni senin-umaniste în mijlocul unui cinema european de autor tot mai balonat.
„Warboy”, un proiect aproape confidențial al lui Marian Crișan, ne face să ridicăm din sprâncene.
Cum se explică degradarea recepției filmelor lui Cristi Puiu la noi în țară? Privind „MMXX”, cel mai recent titlu al său, devine tot mai limpede că răspunsul e de găsit, întâi de toate, chiar în filmele respective.
Ediția aniversară de 20 de ani a Nopții Muzeelor va fi marcată anul acesta printr-un protest fără precedent pentru lumea culturală din România. Angajați din muzee și biblioteci din toată țara vor ieși în stradă la București, iar instituțiile pe care le reprezintă vor fi închise în noaptea în care, în mod obișnuit, primeau sute de mii de vizitatori. Lucrătorii din muzee și biblioteci spun că sunt în acest moment de departe pe ultimul loc în sistemul salarial public din România și că s-a ajuns la „un moment de tensiune maximă”.
Am vorbit cu mai mulți artiști și operatori cultural implicați în protestele care au loc în sectorul independent.
Ilustratoarea Sorina Vazelina a creat o serie de benzi desenate pe tema reducerilor de fonduri din cultură.