Ilustrator și graphic designer. Nu prea iese din casă, spre frustrarea și îngrijorarea constantă a prietenilor și familiei.
Pentru sistemul medical românesc, oamenii care-și trăiesc ultimele clipe devin adesea obiecte. Părinții și bunicii noștri merită finaluri mai demne, cu mai puțină durere și mai multă empatie.
„Sunt foarte furioasă: pentru absolut fiecare viață luată. Războiul o să ne țină pământul și economia devastate mult timp de-acum încolo, iar oamenii de rând vor fi printre cei mai afectați.”
O scrisoare foarte deschisă, despre cum se simte depresia și cum se înnoadă ițele ei cu cele ale identității.
Cristoph Niemann e un vrăjitor al ilustrației. De la acuarele și VR, la jeleuri și aluat de pâine, nimic nu scapă din trusa lui de unelte. Paula Rusu a stat de vorbă cu el, într-un interviu/galerie de artă.
Afară e risc de coronavirus, înăuntru e izolare. Ce să facem?
12 artiști și jurnaliști vorbesc despre eșecurile, regretele și speranțele lor la sfârșit de an.
Câtă emoție și câtă rațiune încap în lumile non-umane? La ce e bună agresivitatea și ce forme capătă ea în societățile noastre?
Un porc își găsește tradiționalul sfârșit în al șaptelea text al seriei „Scriitori și animale”, scris de Mihai Duțescu.
Dacă animalele sunt ca pietrele, atunci le putem arunca într-un morman pe care putem călca. Dacă totuși nu sunt, atunci ne aflăm în fața unei dileme morale serioase.
Medicul veterinar care a fondat Centrul de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice din apropierea Bucureștiului vorbește despre munca lor și despre cum nu mereu e recomandat să ne credem salvatorii animalelor.
Timp de aproape un an am lucrat la o serie video-documentară despre relațiile noastre cu animalele. M-a interesat să aflu cât loc ocupă animalele în viața noastră, ce roluri le-am alocat, care e impactul civilizației sapiens asupra lor și cum putem reclădi legăturile bazate pe respect dintre noi și restul animalelor non-umane.
