_thumb.jpg)
De curând, eutanasia voluntară și sinuciderea asistată au devenit legale în Spania. Un cercetător în etică aplicată pune în balanță argumentele pro și contra dreptului de a-ți sfârși viața cu demnitate.
Mi-a fost rușine de felul în care arăt de când mă știu. Și de aproape zece ani pendulez între anorexie și bulimie.
_thumb.jpg)
O fotografă a călătorit prin munți, mlaștini și păduri, în căutarea celor mai mici plante amenințate cu dispariția și a răspunsului la o întrebare aparent simplă: de ce ar trebui să ne pese că dispar specii sub ochii noștri?
La finalul primului nostru an cu pandemia, ne-am întrebat cum ne transformă criza sanitară relațiile intime. Când bucăți bune din viețile noastre se mută online, pe ecrane și în aplicații, ce forme noi prind tandrețea și sexul?
Am stat câteva zile la stația meteo de pe Vârful Omu, ca să înțeleg cum se măsoară vremea mereu schimbătoare și ce înseamnă să trăiești permanent în izolare.
_thumb.jpg)
Nu am ambiții clare în viață, sunt convinsă că ideea de succes e relativă și că formulele de fericire sunt înguste. De unde, totuși, nevoia compulsivă de mai mult și mai bine, care mă macină, dar și exaltă? Și care e prețul ei?
O scrisoare foarte deschisă, despre cum se simte depresia și cum se înnoadă ițele ei cu cele ale identității.
În ultima lună de vară, mai tragem un pic cu gândul de soare și căldură și plonjăm în poemele ilustrate ale Andreei Chirică.
_thumb.jpg)
Am stat de vorbă cu Samuel Bud, doctorand la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, despre cum e să oferi primul ajutor în sănătate mintală.
„Acasă în lume”, un volum de antropologie vizuală coordonat de Vintilă Mihăilescu și Ioana Tudora, ne îndeamnă să definim diferența dintre „casă” și „acasă”.
M-am înscris la programul „Testăm pentru București”, creat de Primăria Capitalei. Am aflat că nu am Covid, dar și că întregul program pare făcut pe genunchi.
_thumb.jpg)
Am stat de vorbă cu două jurnaliste din Republica Moldova ca să aflu ce le-a motivat să înceapă un podcast despre problemele noastre mai puțin vizibile în societate.
Cum se simte ritmul unui oraș după două luni de restricții și amorțire? Bucureștiul într-o zi: Lacul Morii, Văcărești, IOR.
_thumb.jpg)
Nevoia de acționa împreună din simpatie duce la o conștientizare a problemelor sociale. Dar prejudecățile noastre despre lume și despre ceilalți ne pot tăia din avântul binefacerii.
Șapte adolescenți din diverse orașe din țară povestesc despre viața lor în izolare, despre transformările prin care trec în această perioadă și despre cum e să faci școală online.
Mai mulți antropologi care au studiat boala și corpul vorbesc despre noile experiențe corporale pe care le trăim în timpul pandemiei COVID-19.
Ca să înțelegem cum am ajuns în punctul în care un cunoscut politolog postează o „glumă” rasistă, am trecut în revistă trei decenii de umor românesc rasist.
_thumb.jpg)
O epopee despre nașterea unei culturi de maia și coptul unei pâini ca pe vremuri. Recomandată și ca antidot împotriva anxietății.
Umorul este un instrument de supraviețuire care mai taie din puterea paralizantă a evenimentelor macabre. E ca o ultimă protecție împotriva disperării și a fricii.
Andrei Dósa, poet și traducător: „Din cauza pandemiei, mi-au fost anulate două contracte de traducere. Eram asigurat până la sfârşitul anului.”
Un antropolog explică de ce am am golit rafturile de făină și drojdie, precum și de ce ne-am apucat de copt pâine de casă în timpuri de pandemie.
Măicuțele de la schitul Tămand și-au reprofilat atelierul de croitorie unde făceau veșminte bisericești, și au început să confecționeze măști de protecție și cearșafuri pentru paturi de spital.
_thumb.jpg)
Despre cum controlul asupra propriului corp poate fi preluat de coronavirus (înainte chiar să-ți dai seama).
Legenda construită în jurul lui Dumitru Dan, omul despre care se spune că a făcut înconjurul lumii în opinci, vorbește despre nevoia noastră de eroi. De dragul poveștii, închidem ochii la fapte.
Regizoarea Ioana Trifu a pus cap la cap un fragment din istoria propriei familii ca să înțeleagă mai bine fenomenul migrației de la începutul secolului trecut.
În 1890, a făcut călătoria vieții lui, de la Moscova până pe insula Sahalin, acolo unde a stat câteva luni. Citește câteva fragmente din corespondența lui și din „Insula Sahalin”, una dintre cele mai fascinante cărți semnate de Cehov.
Am citit notele de călătorie ale lui Jean Bart ca să aflu cum se vedea America prin ochii unui român la începutul secolului 20.
O explorare a jurnalelor scrise de exploratori români care și-au luat lumea în cap și-au ajuns în Europa, Asia, Africa și Antarctica.
Actorul Andrei Șerban citește din însemnările unor călători străini care au fost prin părțile astea de lume acum un secol sau două. Ce s-a schimbat și ce am păstrat de atunci?
