Pe 2 iulie, un tânăr pe care îl cunoșteam din copilărie și-a pus capăt zilelor. Am decis să scriu și să ilustrez povestea lui, fără să intru pe tărâmul emoțiilor sau al spiritualității. Și, mai ales, mi-am propus să nu-l judec.
De ce este fundamental greșit felul în care ne gândim la acest proces natural.
Agresiunile sexuale, intimidările, umilințele și durerea fizică sunt instrumente de „educare” obișnuite în mai multe școli de teatru de la noi.
Ce rol mai joacă „marea cultură” într-un mare război? Un dialog cu traducătoarea Justina Bandol despre Rusia.
Pentru sistemul medical românesc, oamenii care-și trăiesc ultimele clipe devin adesea obiecte. Părinții și bunicii noștri merită finaluri mai demne, cu mai puțină durere și mai multă empatie.
Artiștii de la Reactor de Creație și Experiment Cluj lucrează la proiectul Zona de siguranță, în care investighează abuzurile din lumea artelor prin crearea unui spectacol și a unei campanii de informare în trei episoade.
Cei puternici nu vor ca aceste conversații să aibă loc, iar celor vulnerabili e mai ușor să le închizi gura dacă nu există solidaritate.
Când îi ai în grijă pe cei care fug de război, voluntariatul e munca a o mie de slujbe.
Ciclul menstrual e un fenomen biologic, însă vine la pachet cu semnificații, stereotipuri, mituri și multă rușine.
În timpuri în care idealul de frumusețe feminină îmbracă formele Kardashian, trecem în revistă evoluția acestor standarde și ne întrebăm: chiar merită toată sudoarea lăsată la sală?
Cum arată dependența de benzodiazepine, prin ochii unei tinere căreia medicii i-au tot scris rețete?
Ne-am gândit să sărbătorim cultura românească într-un fel simplu: am întrebat 11 artiști, scriitori, regizori și manageri culturali cum le-a mers în ultimul an.
Am fost educați de societate să nu ne vedem rasa, ci să o construim pe baza discriminării altora.
După ce medicii nu mai au ce să încerce să vindece, pacientul ar trebui ajutat să trăiască fără dureri mari și să moară cu demnitate. Adică să intre pe tărâmul medicinei paliative. La noi însă bucata asta e aproape inexistentă.
Nimeni nu știe când au început să se taie porcii în Banat. Se zice că primul bănățean care a tăiat un porc a fost un oarecare Bagea Ion.
Sunt afantazică, adică nu pot crea imagini cu mintea. Dacă închid ochii, nu-mi pot vizualiza mama și nici nu m-am putut gândi vreodată că aș putea.
_thumb.jpg)
Decenii la rând, în jurul lui Nuțu s-au croit tot felul de legende urbane, așa că de ce n-am avea și noi un Pablo Escobar sau un Al Capone, măcar într-o variantă basic, de Dâmbovița?
Ce ne pot spune bananele și portocalele despre (post)socialism? Și, de fapt, care-i legătura dintre viața cotidiană și politică?
În România, se risipesc 70 de kilograme de mâncare pe cap de locuitor anual. Cum s-a ajuns aici și ce putem face ca să consumăm mai responsabil?
Pornind de la propria experiență cu depresia postnatală, fotografa Felicia Simion relatează 22 de povești despre maternitate.
Suntem, oficial, cea mai puțin deprimată țară din UE. O psihoterapeută explică de ce în România mai că nu există depresie cronică?
Am întrebat 8 mame tinere care locuiesc în capitală cum le tratează orașul de când se deplasează +1, în care acel 1 implică un mijloc de transport de tip căruț.
Ce ne învață despre stil și experiment o expoziție care a aniversat 50 de ani de design vestimentar la Universitatea Națională din București.
_thumb.jpg)
Femeile care apelează la două clinici ginecologice din Moldova sunt speriate cu informații false despre avort, în încercarea de a le convinge să păstreze cu orice preț sarcinile nedorite.
La Salonul de Proiecte, peste 400 de imagini încearcă să răspundă la întrebări despre cum apar femeile și bărbații în fotografii din România secolelor XIX-XX.
Două treimi dintre cei care au rămas șomeri în România de la începutul pandemiei sunt femei. Am vrut să aflăm de ce arată astfel cifrele și cum s-au descurcat câteva dintre persoanele incluse în aceste statistici.
Activista pentru drepturile femeilor care redactat plângerea penală împotriva vloggerului „Colo”, care instiga la violență împotriva femeilor, povestește despre valurile de ură pe care le-a primit de la urmăritori ai acestuia.
Scriitoarea Elena Vlădăreanu a invitat șapte scriitoare, artiste și regizoare să vorbească despre modelele feminine din viețile lor.
Chiar dacă azi dreptul femeilor de-a vota ni se pare un dat, în interbelic s-au dat lupte grele pentru obținerea lui. La 80 de ani distanță, am răsfoit publicații ale vremii ca să aflăm mai multe despre asta.
