Film / Horror
Skandenberg cu spiritele
Dragoș C. Costache
„Talk to Me” e un film horror care te sperie, dar în timp ce te face și să simți și să gândești.
„Talk to Me” e un film horror care te sperie, dar în timp ce te face și să simți și să gândești.
Un hotel bântuit, un avion imposibil de aterizat, o mașină roșie prea celebră și un insomniac. O selecție cu cele mai bune cărți de și adaptări după Stephen King.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Things Heard & Seen”, trending pe Netflix, nu are nici adâncimea unui Bergman, nici nerușinarea unui von Trier. Ce vedem e doar o amăgire cu sforile la vedere.
★★★★★☆☆☆☆☆
Romanul lui Jeanette Winterson „Frankissstein. O poveste de iubire” își are punctul de plecare într-o noapte din 1816 – una dintre cele mai faimoase nopți literare.
Ce-i face pe unii cinefili să stea lipiți de scaune în timp ce privesc, cu sufletul la gură, crime brutale, zombi și exorcizări? De unde apetitul pentru groază și a te îngrozi de bunăvoie și nesilit de nimeni?
★★★★★☆☆☆☆☆
Un student la limbi clasice ajunge să locuiască într-o ruină soioasă, cu un proprietar bătrân, infirm, alcoolic și puțind a urină. „The Shining” în stil românesc.
★★★★★☆☆☆☆☆
Câteva note despre noul film al lui Lars von Trier, care, dacă nu m-ar fi enervat, m-ar fi plictisit teribil.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cine ar fi crezut că o să-l vedem pe John Malkovich jucând un bețiv superficial care doarme într-un garaj și mormăie chinuit chestii despre natura umană, cu apocalipsa pe fundal?
★★★★★☆☆☆☆☆
Mi-au cerut buletinul ca să intru la un film horror (am 25 de ani). „Hereditary”, hit-ul de la Sundance, e atât de intens, încât cred că am făcut o gaură în scaun, încercând să nu țip în fața celorlalți (doi) spectatori.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Revenge” e o harababură de idei legate de privirea masculină într-un deșert care trezește toate pornirile atavice între 3 bărbați și o femeie.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cora Seaborne descoperă că libertatea este dificilă sau măcar ambiguă în condițiile în care dragostea produce fie lanțuri, fie nefericire.
★★★★★☆☆☆☆☆
Un horror sentimentalist despre parenting într-o societate post-apocaliptică spune multe despre cât de mult s-ar putea adapta umanitatea în condiții austere.
„Curtea interioară a vecinului” de Mariana Enriquez e o proză scurtă îmbibată de căldura și halucinația Buenos Aires-ului, despre un cuplu nefericit, mutarea într-o casă nouă și un pitic-pisică.
Cronică: „The Shallows”, un nou „Fălci” cu fata din „Gossip Girl”, ape de un albastru-electric, un rechin și sensul vieții.
Cronică: „iZombie”, serial cu poftă de creier umor foarte negru și o punkeriță zombie. Plus: o istorie personală cu filme de gen.
Scenariul combină perfect suspiciunea şi suspansul, iar Goodman e strălucit în alternanţa de bonom cu înfricoşător.
Câtă emoție și câtă rațiune încap în lumile non-umane? La ce e bună agresivitatea și ce forme capătă ea în societățile noastre?
Un porc își găsește tradiționalul sfârșit în al șaptelea text al seriei „Scriitori și animale”, scris de Mihai Duțescu.
Dacă animalele sunt ca pietrele, atunci le putem arunca într-un morman pe care putem călca. Dacă totuși nu sunt, atunci ne aflăm în fața unei dileme morale serioase.
Medicul veterinar care a fondat Centrul de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice din apropierea Bucureștiului vorbește despre munca lor și despre cum nu mereu e recomandat să ne credem salvatorii animalelor.
Timp de aproape un an am lucrat la o serie video-documentară despre relațiile noastre cu animalele. M-a interesat să aflu cât loc ocupă animalele în viața noastră, ce roluri le-am alocat, care e impactul civilizației sapiens asupra lor și cum putem reclădi legăturile bazate pe respect dintre noi și restul animalelor non-umane.
