Film / Horror
„Backrooms: Fără ieșire” sau Groaza unei generații
Dragoș C. Costache
„The Backrooms” e horror-ul viitorului și al nostalgiei, un film care te sperie fără să înțelegi de ce, pentru că nu înțelegi de ce nostalgia inspiră acum groază.
„The Backrooms” e horror-ul viitorului și al nostalgiei, un film care te sperie fără să înțelegi de ce, pentru că nu înțelegi de ce nostalgia inspiră acum groază.
Despre filme horror, festivalul dedicat „Luna plină” de la Biertan și Jude, într-o vară înfiorătoare.
„Skincare” și „The Substance”, două filme aflate (teoretic) la poli opuși ai grotescului taie și spânzură prin stabilimentul masculinizat thriller-horror, încercând să ilustreze obsesia acelui cel-mai-grotesc-lucru dintre toate: faima.
★★★★★☆☆☆☆☆
Yorgos Lanthimos revine în cărți pentru Oscar cu „Poor Things” („Sărmane creaturi”), dar ne aduce și răspunsul la una din marile întrebări ale vieții: cum era dacă Frankenstein apuca să facă sex?
★★★★★☆☆☆☆☆
„Talk to Me” e un film horror care te sperie, dar în timp ce te face și să simți și să gândești.
Un hotel bântuit, un avion imposibil de aterizat, o mașină roșie prea celebră și un insomniac. O selecție cu cele mai bune cărți de și adaptări după Stephen King.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Things Heard & Seen”, trending pe Netflix, nu are nici adâncimea unui Bergman, nici nerușinarea unui von Trier. Ce vedem e doar o amăgire cu sforile la vedere.
★★★★★☆☆☆☆☆
Romanul lui Jeanette Winterson „Frankissstein. O poveste de iubire” își are punctul de plecare într-o noapte din 1816 – una dintre cele mai faimoase nopți literare.
Ce-i face pe unii cinefili să stea lipiți de scaune în timp ce privesc, cu sufletul la gură, crime brutale, zombi și exorcizări? De unde apetitul pentru groază și a te îngrozi de bunăvoie și nesilit de nimeni?
★★★★★☆☆☆☆☆
Un student la limbi clasice ajunge să locuiască într-o ruină soioasă, cu un proprietar bătrân, infirm, alcoolic și puțind a urină. „The Shining” în stil românesc.
★★★★★☆☆☆☆☆
Câteva note despre noul film al lui Lars von Trier, care, dacă nu m-ar fi enervat, m-ar fi plictisit teribil.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cine ar fi crezut că o să-l vedem pe John Malkovich jucând un bețiv superficial care doarme într-un garaj și mormăie chinuit chestii despre natura umană, cu apocalipsa pe fundal?
★★★★★☆☆☆☆☆
Mi-au cerut buletinul ca să intru la un film horror (am 25 de ani). „Hereditary”, hit-ul de la Sundance, e atât de intens, încât cred că am făcut o gaură în scaun, încercând să nu țip în fața celorlalți (doi) spectatori.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Revenge” e o harababură de idei legate de privirea masculină într-un deșert care trezește toate pornirile atavice între 3 bărbați și o femeie.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cora Seaborne descoperă că libertatea este dificilă sau măcar ambiguă în condițiile în care dragostea produce fie lanțuri, fie nefericire.
★★★★★☆☆☆☆☆
Un horror sentimentalist despre parenting într-o societate post-apocaliptică spune multe despre cât de mult s-ar putea adapta umanitatea în condiții austere.
„Curtea interioară a vecinului” de Mariana Enriquez e o proză scurtă îmbibată de căldura și halucinația Buenos Aires-ului, despre un cuplu nefericit, mutarea într-o casă nouă și un pitic-pisică.
Cronică: „The Shallows”, un nou „Fălci” cu fata din „Gossip Girl”, ape de un albastru-electric, un rechin și sensul vieții.
Cronică: „iZombie”, serial cu poftă de creier umor foarte negru și o punkeriță zombie. Plus: o istorie personală cu filme de gen.
Scenariul combină perfect suspiciunea şi suspansul, iar Goodman e strălucit în alternanţa de bonom cu înfricoşător.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.