În lume / Război în Ucraina
Odesa în război. Vedere din stradă
Adrian Cioflâncă
Am revenit la Odesa sub asediu pentru a studia Arhivele Regionale. În plus, ce se întâmplă acum în Ucraina este istoria timpurilor noastre.
Istorisitor (și istoric).
Am revenit la Odesa sub asediu pentru a studia Arhivele Regionale. În plus, ce se întâmplă acum în Ucraina este istoria timpurilor noastre.
Un scurt ghid al întâlnirii dintre fotojurnalista lengendară Lee Miller, Lena Constante și Elena Pătrășcanu - două artiste române pe care le-au legat nu doar munca, convigerile și o prietenie strânsă, ci și închisoarea politică.
Extremismul s-a normalizat, s-a mutat dinspre margine spre centrul sistemului politic, devenind atât de seducător încât este emulat și de lideri politici ai partidelor coaliției guvernamentale. Una dintre schimbările fundamentale care a contribuit la acest reviriment e transformarea sferei publice. Astăzi, prin digitalizare, social-media și inteligență artificială, avem o nouă sferă publică, preponderent digitală.
Teoria intervenției ostile și cea a cetățenilor amăgiți pe TikTok evită o discuție despre extremismul din România, infantilizând societatea și externalizând problema.
Jumătate din populația adultă a globului este așteptată la urne în acest an, în peste 70 de țări, pentru a vota în alegeri prezidențiale, parlamentare sau locale. Vorbim despre cel mai amplu efort electoral din istorie.
Nu avem altă soluție decât să vorbim despre vremurile pe care le trăim, în care se înregistrează, cu adevărat, mișcări tectonice care ne pot schimba ireversibil viața. Spre deosebire de dezastrele naturale, cele politice pot fi prevenite dacă vorbim despre ele.
La 80 de ani de la masacrul de la Odessa comis de armata română, filmul complet al evenimentelor - și un album foto nemaivăzut până acum.
Cum s-a născut mitul antisemit, conform căruia evreii controlează lumea de la conducerea industriei americane de film?
Amenințările cu moartea și mesajele de ură primite de curând de către actrița Maia Morgenstern, directoarea Teatrului Evreiesc de Stat, reaprind discuția publică despre antisemitism și alte forme de extremism în România.
Am căutat prin arhive, timp de mai mulți ani, fotografiile din timpul exhumării evreilor din Sărmaș care au căzut victime ale masacrului de la Cămărașu, comis de jandarmi maghiari în septembrie 1944.
În zilele de 20-21 ianuarie 1941, au fost uciși peste 120 de evrei din București de către Mișcarea legionară.
Un avocat evreu ucis în pogromul de la Iași l-a inspirat pe Curzio Malaparte să scrie unul dintre primele romane despre tragediile produse de regimurile fasciste.
Pe fondul distrugerii a 73 de morminte din cimitirul evreiesc din Huși, la mijlocul lunii martie, și a declarațiilor antisemite ale viceprimarului Capitalei, scoatem la lumină o istorie mai puțin cunoscută despre memorie și oameni.
Stația finală pentru primul „tren al morții” care a plecat din Iași după pogromul din 29 iunie 1941 a fost Călărași.
Una dintre supraviețuitoarele ghetoului de la Mostovoi, Transnistria, unde au fost omorâți zeci de mii de evrei, își amintește infernul prin care a trecut.
Întreruperea de către naționaliști a unor piese de teatru, conferințe, concerte, întreceri sportive, ceremonii publice a fost un fenomen obișnuit în perioada interbelică.
Am ales să povestesc un episod mai puțin cunoscut din participarea României la Holocaust. Cu precizarea că articolul conține detalii dure, care nu pot fi citite de oricine.
Astăzi vorbim mai mult și mai deschis despre Holocaust și antisemitism. Dar și iudeofobia face din nou ravagii și probabil nu a dispărut niciodată, doar a fost ținută ascunsă.
În iunie 2017, se fac 76 de ani de la Pogromul de la Iași. Care a pornit de la niște zvonuri. Pe lângă zvonuri, a mai existat un declanșator, mai puțin cunoscut: culoarea roșie.
Acesta este un text scris de un istoric despre un film experiment care scutură istoria.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.