Istorisitor (și istoric).
Pe fondul distrugerii a 73 de morminte din cimitirul evreiesc din Huși, la mijlocul lunii martie, și a declarațiilor antisemite ale viceprimarului Capitalei, scoatem la lumină o istorie mai puțin cunoscută despre memorie și oameni.
_(1)_thumb.jpg)
Stația finală pentru primul „tren al morții” care a plecat din Iași după pogromul din 29 iunie 1941 a fost Călărași.
Una dintre supraviețuitoarele ghetoului de la Mostovoi, Transnistria, unde au fost omorâți zeci de mii de evrei, își amintește infernul prin care a trecut.
Întreruperea de către naționaliști a unor piese de teatru, conferințe, concerte, întreceri sportive, ceremonii publice a fost un fenomen obișnuit în perioada interbelică.
Am ales să povestesc un episod mai puțin cunoscut din participarea României la Holocaust. Cu precizarea că articolul conține detalii dure, care nu pot fi citite de oricine.
Astăzi vorbim mai mult și mai deschis despre Holocaust și antisemitism. Dar și iudeofobia face din nou ravagii și probabil nu a dispărut niciodată, doar a fost ținută ascunsă.
În iunie 2017, se fac 76 de ani de la Pogromul de la Iași. Care a pornit de la niște zvonuri. Pe lângă zvonuri, a mai existat un declanșator, mai puțin cunoscut: culoarea roșie.
Acesta este un text scris de un istoric despre un film experiment care scutură istoria.
În luna Pride, anul în care Coaliția pentru Familie cere în România doar familii hetero, am citit 7 cărți numai bune de topit prejudecăți.
Țăran român, ortodox și gay. Cristi Marcu, cantor la biserică timp de 20 de ani, le-a bifat pe toate trei, până când a înțeles că trebuie să renunțe la una.
Trecem în revistă pe fast-forward tradiția întinsă și, până de curând, covârșitor negativă, a tematicii LGBT în literatura română.
O expoziție arată încercările românilor de-a construi o presă gay într-o epocă în care homosexualitatea era interzisă în Codul Penal.
