
Film / Documentar
Sahia Vintage: O lume redescoperită, în 7 documentare dinainte de '89
Scena9
Ne-am uitat la documentare românești dinainte de 1989, ca să descoperim o lume pierdută și să înțelegem de ce trebuie salvată arhiva Studioului Sahia.
Ne-am uitat la documentare românești dinainte de 1989, ca să descoperim o lume pierdută și să înțelegem de ce trebuie salvată arhiva Studioului Sahia.
„Parazit”, o satiră neagră zaharisită despre conflictul dintre două familii, a luat marele premiu la Cannes anul ăsta.
Kantemir Balagov, copilul-minune al cinematografiei ruse, a făcut un film pornind de la cartea Svetlanei Aleksievici „Războiul nu are chip de femeie”.
Am fost la New York, ca să stau de vorbă cu realizatorii serialului-eveniment „Watchmen” - poate următorul Serial cu S mare.
La aproape 30 de ani de la premieră, pelicula „Balanței”, unul dintre cele mai importante filme românești, a fost digitalizată și restaurată.
Ce-a ieșit din munca unui regizor de comedii grosolane (Hangover) și Leul de Aur de la Veneția? Posibil o oglindă monstruoasă ațintită asupra noastră, a tuturor.
A trăit cu 10-15 dolari pe zi, a stat pe la prieteni ca să nu mai plătească chirie și a făcut cat-sitting. A trecut prin 50 de case și s-a ocupat de 24 de pisici.
Am selectat câteva filme din programul de acest an de la fARAD, festivalul de film documentar din Arad
Cinefili din toate colțurile țării, vine peste voi una dintre cele mai bune selecții de filme ale anului.
Arthur o înșală pe Dana. Cu un bărbat. O noapte întreagă, spusă din perspectiva ei, a lui și a lor împreună.
Am fost la un atelier de „el silbo”, un tip de limbaj fluierat din Insulele Canare care l-a inspirat pe Corneliu Porumboiu să facă filmul „La Gomera”.
Dokstation, singurul festival de filme despre/și muzică de la noi, a ajuns deja la a patra ediție, iar noi am ales cinci filme din listă, deși am cam vrea să le vedem pe toate.
Dacă în „Breaking the Waves” clopotele bat din ceruri, în „Lazzaro Felice” muzica bisericească îl acompaniază pe protagonist pe stradă, părăsind biserica unde tocmai fusese respins.
Cel mai nou film al lui Fatih Akin = Germania post-nazistă a anilor ’70, un ucigaș legendar cu chipul desfigurat și cocoașă, patima alcoolului și odorizantele wunder baum aruncate peste cadavre.
Cum arată câteva dintre filmele românești pe care le putem vedea în cinematografe începând de vara asta.
Noul film al lui László Nemes, „Sunset”, e o imersiune într-o Budapestă decadentă, cu puțin înaintea izbucnirii primului război mondial.
În Crimeea, o centrală nucleară care n-a funcționat niciodată adună în jurul ei oameni care au alunecat printre crăpăturile societății.
Am fost la TIFF și am stat de vorbă cu cea care a pregătit lansarea primei platforme de video streaming din România.
Despre serialul HBO „Chernobyl”, filtrat prin Muzeul Cernobîlului și mărturiile supraviețuitorilor.
Am vrut să înțelegem cum arată peisajul cinematografic dincolo de gale și premii. Pentru asta, am analizat bugetele și încasările filmelor românești apărute la noi în ultimii 19 ani.
M-am întors de la primul meu Cannes, un festival care încă mi se așează în cap ca un puzzle cu 1000 de piese.
Anul ăsta e mai greu ca oricând să dai în bobi, pentru că nu cunoști preferințele și strategia juriului. Pe scurt, va da premiile pe bune și, mai ales, îl va premia pe Corneliu Porumboiu?
În „La Gomera”, cel mai nou film al lui Corneliu Porumboiu, e vorba și despre inventivitatea cinemaului și despre bucuria de a te juca în interiorul acestei arte încă vii.
„Burning”, premiul FIPRESCI la Cannes de anul trecut, e o meditație asupra lucrurilor sublime și efemere, cum e apariția aproape imperceptibilă a unei fâșii solare.
Un creative director și un designer grafic vorbesc deschis despre design, despre arta, munca și ideile care încap într-un poster bun, și locul acestuia în spațiul public.