Film / Documentar
Nicolas Philibert. Fiecare clipă contează
Victor Morozov
Un drum prin arta documentaristului francez Nicolas Philibert, căruia Les Films de Cannes à Bucarest îi dedică o retrospectivă.
Un drum prin arta documentaristului francez Nicolas Philibert, căruia Les Films de Cannes à Bucarest îi dedică o retrospectivă.
Am văzut documentare din Polonia și Columbia, din Taiwan până-n Rusia profundă și am revenit la concluzia îmbucurătoare pe care Astra ne-a oferit-o an de an: documentarul e un prilej excelent de a reflecta asupra lumii noastre.
Festivalul de documentar One World Romania propune o caravană de proiecții în câteva orașe din țară (Oradea, Brașov, Timișoara). Prilej numai bun de a revizita, prin trei filme, preocupările formale și politice ale care au consacrat în ultimii ani evenimentul.
A venit din nou vremea pentru DokStation, singurul festival de la noi dedicat filmelor documentare despre muzică. Iată o listă de priorități, de la Little Richard până-n Anatolia, din Ucraina la Nick Cave.
O manifestație culturală nouă dedicată actualei vârste a imaginii prinde contur. La Cinema „Elvira Popescu”, After x Image propune un double bill cu „Chronique d’un été”, piatra de temelie a cinéma-vérité-ului, și cu „Premières solitudes”.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cel mai nou documentar al lui Alexandru Solomon, „Arsenie. Viața de apoi”, ne oferă un eșantion reprezentativ al credinței în România, dar fără să judece credincioșii, chiar și atunci când spun lucruri trăznite.
Documentarul „Nuclear Now” și „basmul” „Zăpadă de august” lucrează la capete opuse ale relației cinemaului cu lumea: primul speră să o influențeze în mod direct, al doilea vrea să se refugieze cât mai departe de ea.
★★★★★☆☆☆☆☆
Selecționat în cadrul „One World Romania”, documentarul „Divine Factory” al lui Joseph Mangat amestecă religie, marxism și queerness într-un gest de autor radical.
Am stat de vorbă cu Denis Duma și Mario Sandrino Rădulescu, doi tineri care apar în documentatul „Pentru mine tu ești Ceaușescu”, despre tinerețea dictatorului.
★★★★★☆☆☆☆☆
În peisajul cinematografic de la noi, documentarul „Pentru mine tu ești Ceaușescu” vine să confirme o benefică tendință mai generală de experiment și joacă cu coordonatele genului.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cineastul brazilian Karim Aïnouz traversează țări și mări pentru a dibui locul în care s-a născut tatăl său. Dar pleacă înapoi așa cum a și venit: ca un turist.
Vineri, 13 mai, începe unul dintre cele mai importante festivaluri de film din România.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Spioni de ocazie” e mai puțin radical decât se pretinde, iar impulsul său de neastâmpăr în fața evenimentului e mai degrabă semnul unui impas al inadecvării.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Il n’y aura plus de nuit”/„Nu va mai fi noapte”, de Eléonore Weber, reprezintă unul dintre cele mai puternice gesturi documentare pe care le-am putut descoperi în ultimii ani.
Festivalul Filmului European perseverează și aduce la Cinema „Elvira Popescu”, pentru finalul acestui an pandemic, o mini-selecție de filme care altminteri nici n-ar fi luate în seamă de către distribuția eratică de la noi.
Într-o lume pandemică, în care avem din ce în ce mai mare nevoie unii de alții, cum facem să ieșim din cercurile în care ne plasează orașele, comunitățile și rețelele noastre de socializare?
★★★★★☆☆☆☆☆
Un tânăr cineast își amintește că are o soră și pleacă în căutarea ei. Sora e la fel de tânără, dar corpul ei poartă însemnele adicției
În ultima vreme au apărut tot mai multe documentare despre muzică pe platformele de streaming- și le-am văzut aproape pe toate, așa că-i binevenită o listă scurtă, în caz că ți-a scăpat sau te t
★★★★★☆☆☆☆☆
În primul ei lungmetraj, regizoarea Andra Tarara analizează prin intermediul cinemaului relația anevoioasă cu tatăl său diagnosticat cu schizofrenie.
Fotograful Anton Polyakov și-a explorat arhiva de imagini cu viața de zi cu zi făcute în ultimii 10 ani în Tiraspol și a observat cum se conturează câteva tipologii ale Transnistriei de azi.
Câteva recomandări de la One World România, care de 14 ani aduce la noi unele dintre cele mai relevante, actuale și valoroase filme documentare din prezent și din istoria cinemaului.
Am stat de vorbă cu regizorul haitian al unei noi serii documentare de pe HBO, „Exterminarea brutelor”, care-ți arată că lumea noastră e construită pe cadavre de culoare.
Un programator își abandonează biroul și străbate țara ca să afle cum ne purtăm cu ființele din jurul nostru. A ieșit primul documentar românesc care arată suferința pe care le-o provocăm animalelor.
12 scurtmetraje documentare realizate de Paul Călinescu în apropierea celui de-Al Doilea Război Mondial sunt disponibile pentru vizionare gratuită în cadrul Cineclubului One World Romania, până pe 25 aprilie.
Câtă emoție și câtă rațiune încap în lumile non-umane? La ce e bună agresivitatea și ce forme capătă ea în societățile noastre?
Un porc își găsește tradiționalul sfârșit în al șaptelea text al seriei „Scriitori și animale”, scris de Mihai Duțescu.
Dacă animalele sunt ca pietrele, atunci le putem arunca într-un morman pe care putem călca. Dacă totuși nu sunt, atunci ne aflăm în fața unei dileme morale serioase.
Medicul veterinar care a fondat Centrul de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice din apropierea Bucureștiului vorbește despre munca lor și despre cum nu mereu e recomandat să ne credem salvatorii animalelor.
Timp de aproape un an am lucrat la o serie video-documentară despre relațiile noastre cu animalele. M-a interesat să aflu cât loc ocupă animalele în viața noastră, ce roluri le-am alocat, care e impactul civilizației sapiens asupra lor și cum putem reclădi legăturile bazate pe respect dintre noi și restul animalelor non-umane.
