Lumea noastră / Expoziție
Cum vom trăi împreună? După bienala de arhitectură din 2021
Ilinca Pop
Dacă bienala nu mai e despre arhitectură, despre ce e și cui folosește?
Dacă bienala nu mai e despre arhitectură, despre ce e și cui folosește?
La început de pandemie, artistele non-disciplinare Patricia Moroșan și Bianca Oana au decis să preia controlul asupra spațiului dintre ele. A ieșit o expoziție multimedia, cu sunet, foto și poezie.
Un tur virtual prin expoziția „expoziția „I feel something, don’t know what” de la Timișoara, care explorează teme precum ecologia, mitologia, tehnologia și sistemul antropocentric epuizat.
O expoziție la Muzeul Țăranului recompune din filme, fotografii, lucrări artistice și obiecte cotidiene, atmosfera celor mai boeme sate de pe litoralul românesc.
Faceți cunoștință cu zece artiști tineri, cu lucrările și întrebările lor, în expoziția „Young Connections 2020”, deschisă la MNAC până pe 1 noiembrie.
O expoziție ShortsUP reconstituie peste 100 de ani de cinema și schimbări sociale în 15 filme. Am văzut câteva dintre ele, să vă facem poftă de călătorit în timp.
Un vernisaj care durează trei zile, ca-n povești, și o expoziție care-ți face cunoșință cu artiști tineri de referință.
★★★★★☆☆☆☆☆
Expoziția „Orele zilei / Imagini-amintire” recuperează lucrări excelente ale artistei române Florina Coulin (Lăzărescu), stabilită în Germania de la finalul anilor '70.
Am fost la Noaptea Cercetătorilor ca să vedem colecția de insecte a lui Tudor, un copil din București care aleargă după insecte încă de la vârsta de trei ani.
Un poet suprarealist scrie despre o expoziție dedicată unui alt poet suprarealist.
Artiștii care au creat expoziția „Spațiu (continuare și sfârșit)” vorbesc despre relația dintre artă și spațiu, despre spațiile unde creează și cum se reflectă ele în lucrările lor.
Într-un moment istoric în care în România pare să se instaureze autoritarismul, expoziția „The Influencing Machine” pare să se afle într-un acord periculos cu agenda politică a zilei.
O discuție despre cum s-a schimbat munca în ultima sută de ani, inspirată de expoziția lui Harun Farocki.
★★★★★☆☆☆☆☆
Omul nu distruge lumea, în general, ci doar lumea lui. Pe care, dacă ar fi să ne luăm după expoziția „The Uncanny Within” a lui Sebastian Moldovan, nici nu o percepe ca pe o existență.
★★★★★☆☆☆☆☆
Expoziția deschisă până pe 11 noiembrie la Galeria Ivan e pentru două tipuri de public: unul mulțumit cu lucrările plăcute privirii, altul care caută să-i afle sensurile.
★★★★★☆☆☆☆☆
Expoziția „Notes on a Landscape” scrie istoria artei contemporane din România, într-un târg al cărui model care deschide discuții importante despre artă și bani în 2017.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cea mai nouă expoziție a lui Dan Perjovschi de la București e o caricatură la adresa a ceea ce numim „lumea artei”.
★★★★★☆☆☆☆☆
La MNAC, s-a deschis o nouă expoziție, riguroasă și poetică, strâns legată de promisiunea principală a tehnologiei – că va face viața mai ușoară,
★★★★★☆☆☆☆☆
Colajele lui Ion Bârlădeanu nu te mai lasă să te uiți nici la reviste, nici la bucățile de articol tabloid de pe Facebook cu aceiași ochi.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Notes on the Afterlife” e o expoziție impecabilă, dar față de care nu pot să-mi maschez aversiunea.
O expoziție foto născută pe un grup de Facebook intră voyeur prin scările de bloc ale românilor și dă iama în cristoșii, piticii și anunțurile de la avizier din ele.
★★★★★☆☆☆☆☆
Expoziția britanicului Ross Taylor de la București e aerisită și plăcută la vedere. Cu toate astea, îi lipsește ceva.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.