Recomandări / Timp Liber
Scena9 recomandă: săptămâna 13-19 mai
Scena9
Săptămâna ne pregătește un deliciu vizual cu documentare, instalații performative, dans și design contemporan numai bun de odihnit privirile.
Săptămâna ne pregătește un deliciu vizual cu documentare, instalații performative, dans și design contemporan numai bun de odihnit privirile.
Ne pregătim pentru o săptămână plină de expoziții, dezbateri, filme și întâlniri cu oameni mișto.
Am ales 50 de fotografii, mai luminoase și mai întunecate, mai suedeze sau mai românești, mai vraiște sau mai cochete, toate primind între aripile lor vieți infinite de cititori.
Pentru mini-vacanța care stă să înceapă, te aprovizionăm cu seriale, podcasturi, coloane sonore, păsări și semințe, ca să te relaxezi.
De Ziua Internațională a Cărții, am întrebat câțiva oameni unul și-una cum arată biblioteca lor, ce-au pus în ea, care-i cartea cu care se mândresc cel mai mult.
Vine-vine primăvara, încet, dar sigur. O lăsăm să ne plimbe la proteste, ateliere și expoziții.
Ploile continuă și săptămâna aceasta, numai bine pentru expozițiile și festivalurile care urmează.
Plouă toată săptămâna-n București, așa că am strâns tot felul de locuri unde te poți ascunde de ploaia asta de primăvară, de la sala călduță de cinema până la muzee și săli de expoziție.
În programul săptămânii: punk, artă video, anti-Instagram cu artiști foarte tineri și o discuție despre utopie și mașinării.
Se anunță o săptămână cu expoziții, concerte în lăcașuri istorice, ciclism pentru natură și un film muncit timp de 30 de ani.
Se anunță zile pline la OWR & îți recomandăm și câteva expoziții, concerte, lansări și fotografie.
Vremea se schimbă, dar iubirea noastră pentru One World Romania ba. În plus, dezbateri, spectacole, poezie.
Gata, s-a produs în sfârșit Marea Dezghețare. Săptămâna asta avem proiecții-eveniment, pledoarii pentru lectură, un manifest feminist, o expoziție cu arbori bătrâni și muuulte altele.
Primim primăvara cu muzică liniștitoare și muzică turbată, cu film documentar și o clasică plimbare în natură.
Săptămâna aceasta e despre terapie prin muzică, proiecțiile viitorului și povestea unei clădiri bucureștene.
Săptămâna asta e despre iubire, nostalgie și jazz.
Se simte în aer o primă undă de primăvară, așa că dăm buzna la concerte, expoziții, proiecții de film și dezbateri. #haicuvara
Expoziții, ateliere, plimbări și istorii personale unde să ne adăpostim în maratonul nostru printre țurțuri căzători.
Iarna e în toi, dar nu sperie pe noi temperaturile sub zero cât să nu dăm iama prin evenimente
Adevăratul început al anului, așa cum mai este numită a doua săptămână din 2019, aduce niscaiva filme, spectacole și muzici gata să vă dezmorțească pentru munca ce va să vie.
Am dereticat prin vrafurile cu cărți, filme, idei și experiențe pe care le-am acumulat anul ăsta, să vedem care ne-au rămas cel mai aproape.
Săptămâna asta, avem o seară lungă de filme scurte, o expoziție cu afișe despre Cehia făcute de artiști români, lansarea unui nou număr al revistei Zeppelin și a cărții „Celălalt oraș”.
Săptămâna asta, avem un festival de poezie subversivă, filme din seria Sahia Vintage, un atelier de ornitologie o gală a literaturii scrise de femei & o expoziție despre cartierul evreiesc din București.
Hai că ne-a trecut mahmureala după Marele Centenar, acum ne putem întoarce la treburile noastre.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.