★★★★★☆☆☆☆☆
Teatru / Japonia
Hikikomori meets Andy Warhol
Cătălina Miciu
Două performance-uri dinamice, cu muzică antrenantă, food for thought. Unul se mai joacă numai la Brașov și Cluj, celălalt e de văzut la București.
★★★★★☆☆☆☆☆
Două performance-uri dinamice, cu muzică antrenantă, food for thought. Unul se mai joacă numai la Brașov și Cluj, celălalt e de văzut la București.
★★★★★☆☆☆☆☆
L-am văzut pe Ion Caramitru pentru prima oară într-un spectacol și n-a fost deloc rău. Asta poate și pentru că regia era semnată de Bobi Pricop.
★★★★★☆☆☆☆☆
Am fost la Piatra Neamţ să vedem "Wolfgang", un spectacol care vorbeşte despre sechelele din familiile obişnuite, despre captivitate şi iubire.
★★★★★☆☆☆☆☆
O premieră nouă la POINT, un spectacol ușurel, o comedioară britanică, de la care ieși amuzat și cu chef de vin cu prietenii.
★★★★★☆☆☆☆☆
Adaptare a textului lui Robert Bloch, „Psycho” - în regia lui Iris Spiridon - e un spectacol foarte frumos vizual, dar fără substanța care să-l facă bântuitor.
Andreea și Andrei Grosu au montat la Odeon „Pescărușul”, una dintre piesele-emblemă ale lui Cehov. De ce mai contează Cehov azi, ne spun actorii din spectacol și cei doi regizori.
★★★★★☆☆☆☆☆
Am revăzut „Tipografic majuscul”, care e, după mine, probabil cel mai politic spectacol al Gianinei Cărbunariu. Încă stă în picioare.
★★★★★☆☆☆☆☆
Final de stagiune la Teatrul Odeon, cu un musical în regia lui Mihai Măniuțiu, pe versurile Adei Milea, cântat și dansat de actorii teatrului. Superbissim!
Regizorul Eugen Jebeleanu și scenografa Velica Panduru vorbesc despre spectacolul „Familii” - actual în dezbaterea creată de CpF - și despre colaborarea lor atipică.
★★★★★☆☆☆☆☆
Textul unui englez despre un schizofrenic și medicii lui, pus în scenă în context local cu o pacientă de etnie romă, creează un spectacol cam lung și repetitiv, dar cu un univers sonor mișto.
★★★★★☆☆☆☆☆
FITS 2017. „Vorbiți tăcere?”, un spectacol al Gianinei Cărbunariu despre cum e să strigi și să nu te bage nimeni în seamă și despre cum e să rămâi mut în fața inegalităților.
La Sibiu am (re)descoperit cât de intensă poate fi tăcerea pe scenă și cât de puternic poate să fie teatrul de stradă. Și am aflat că o mișcare greșită a evantaiului e echivalentul sinuciderii pentru un actor din teatrul Nō.
Am vorbit cu Roger Guenveur Smith, actor și regizor care-a lucrat 30 de ani cu Spike Lee și-ale cărui spectacole sunt tot mai relevante azi.
9 ilustratori români reinventează afișul de teatru.
Ilustratorul Matei Branea povestește cum mergea la teatru pe la intrarea actorilor și cum a gândit afișul „Din dragoste pentru teatru”.
Ediția de anul ăsta a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu se-anunță încărcată ca de-obicei: teatru, circ, operă, muzică și mult dans.
Ilustratorul Paul Dersidan povestește despre prima lui întâlnire cu teatrul și despre cum a copt afișul „Din dragoste pentru teatru”.
Ilustratorul Alexandru Lazăr povestește ce-l fascinează în sala de spectacol și cum a creat afișul „Din dragoste pentru teatru”.
Ilustratorul Andy Sinboy povestește ce roluri a jucat în copilărie și ce-a vrut să surprindă în afișul „Din dragoste de teatru”.
Ilustratoarea Marina Plantus povestește ce o captivează la un spectacol și ce a inspirat-o pentru afișul „Din dragoste pentru teatru”.
Ilustratoarea Andreea Chirică povestește despre ce o emoționează pe scenă și cum a creat afișul „Din dragoste pentru teatru”.
★★★★★☆☆☆☆☆
Brăila, istoria și prezentul ei muzical uitat sau neobservat, transpuse pe scenă cum numai Radu Afrim știe să o facă - y compris umor, înduioșare, tinerețe.
★★★★★☆☆☆☆☆
Un șou muzical despre familia la români, unul dintre cele mai deștepte, amuzante și emoționante spectacole de teatru pe care le-am văzut în ultimele luni.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.