Două spectacole (și) despre familie, Bestiar la Metropolis și Viață bună, la Teatrelli într-o vreme în care lumea e prinsă într-un vortex de schimbări esențiale, își dovedesc, mai mult sau mai puțin, viabilitatea prin modul în care abordează tema.
★★★★★☆☆☆☆☆
Rătăcirea recuperează prin reconstrucție un teatru popular într-o poveste care tratează, de fapt, probleme contemporane, pe care le identifică fără să le numească.
★★★★★☆☆☆☆☆
Regizorul Gabriel Sandu creează o poveste în jurul unui teatru de revistă aflat într-o criză administrativă și artistică, oferindu-i fiecărui personaj spațiu pentru explorarea problemelor personale care se conjugă într-o scanare a fenomenelor sociale contemporane.
Am fost la un performance 24/7 despre abandon și am văzut cum publicul și interpreții râd, plâng și își oferă atenția unii altora la fel în fața unor povești pe care abia acum pare că suntem pregătiți să punem lupa.
„Horror Vacui” aduce pe scenă 505 de texte care explorează într-un performance maraton trauma abandonului infantil în România comunistă, unde peste un milion de copii au fost lăsați în grija statului.
★★★★★☆☆☆☆☆
Spectacolul lui Carmen Lidia Vidu, Jurnal de România #AiciSeViseazăLaSchimbare de la Teatrul Masca din cartierul Militari din capitală, este un nou episod dintr-o serie documentară.
★★★★★☆☆☆☆☆
Lina este unul dintre puținele spectacole autohtone care identifică în trecutul recent semne ale prezentului frisonant de astăzi.
Printre spectacolele cu un singur actor, Prima facie, regia Andrei Huțuleac, cu Corina Moise, și Ochii mamei, regia Tania Drăghici, cu Vlad Ionuț Popescu, sunt două vârfuri ale anului trecut.
Anul 2024 a continuat o direcție de reașezare a temelor, perspectivelor și conceptelor teatrale, cu start din dramaturgie, care a înflorit în ultimii ani.
★★★★★☆☆☆☆☆
Romanul „Stela" de Simona Goșu are ca narator o femeie de aproximativ 50 ani, care și-a pierdut locuința în urma retrocedărilor postcomuniste și este nevoită să devină menajeră pentru familii middle class din cartierul Bazilescu din București.
Oleanna de David Mamet este un text care a revenit în actualitate în ultimii ani: mai multe versiuni de spectacole au apărut în diverse spații, de stat sau independente.
Mândrie și prejudecată (un fel de) este un muzical un pic politic, dar fără ostentație, bine scris, care reinterpretează intersecțional celebrul roman al lui Jane Austen pe două coordonate, cu o perspectivă feministă și una de clasă.
Proiectul „PerformAccess: Traduceri Performative ale Tăcerii” cercetează cât le este de ușor sau de greu persoanelor cu deficiențe auditive să intre la o facultate de actorie și ce șanse au să facă performanță în domeniu.
Bienala de Scenografie, care a revenit după 32 de ani, m-a inspirat s-o experimentez ca și cum ar fi fost un veritabil joc de D&D.
Festivalul Național de Teatru 2024 (18-28 octombrie 2024) a fost extrem de bogat – multe spectacole, multe evenimente conexe, cu lecturi, concurs de dramaturgie, dezbateri, prezentări de carte și expoziții.
Ediția a 34-a a Festivalului Național deTeatru (18-28 octombrie) se află în derulare cu o mulțime de evenimente.
Un spectacol de teatru politic despre abuzurile din școală și muncă în domeniul artistic vorbește, de fapt, despre ce se poate întâmpla atunci când construim și trăim solidaritatea.
Festivalul Teatrelor Maghiare la București / BukFeszt, organizat de Asociaţia Uniunii Teatrelor Maghiare MASZIN în colaborare cu UNITER, a avut a treia ediție în acest an (30 septembrie – 6 octombrie).
Discursul regizorului Milo Rau, în contextul alegerilor din Austria, câștigate de extrema dreaptă
Ca în fiecare an, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) a avut un program eclectic și bogat, presărat cu staruri ca John Malkovici sau Isabelle Adjani. Pentru mine, atracția acestei ediții a fost regizoarea germană Susanne Kennedy, cu spectacolul „Angela (o buclă în timp)”.
★★★★★☆☆☆☆☆
Spectacolul „Parallax” se dezvoltă intersecțional la joncțiunea dintre traumă și identitate într-o poveste a trei generații, bunică, fiică și nepot, având ca spațiu unic de acțiune locuința bunicii, un apartament obișnuit de bloc din Budapesta.
★★★★★☆☆☆☆☆
Rămâne un mister cât este autentic și cât este regie în spectacolul pornind de la mitul Medeei, în care Milo Rau face un reenactment investigativ asupra unui caz contemporan de infanticid, jucat integral de copii cu vârste între 8 și 12 ani.
Prima ediție curatoriată de Milo Rau a festivalului austriac de artele spectacolului, Wiener Festwochen/ WF, a generat controverse, a deranjat sensibilități și obiceiuri și a scrijelit conservatorismul local.
Un creative director și un designer grafic vorbesc deschis despre design, despre arta, munca și ideile care încap într-un poster bun, și locul acestuia în spațiul public.
