În primul text din seria coordonată de scriitoarea Elena Vlădăreanu, pentru noul sezon al cineclubului feminist F-Sides, viața unei familii dintr-o „periferie de lux” e zguduită din temelii într-o noapte aparent obișnuită.
O cercetătoare în istoria recentă a României, născută la rândul ei în anii '70, explică de unde vin „decrețeii”, ce se ascunde în spatele termenului – și de ce avem în continuare nevoie de el.
Citește un fragment din „Manifestele sufragetelor”, o carte care readuce în prim plan lupta pentru drepturile femeilor.
De Ziua Femeii, o comisară europeană a vizitat o comunitate vulnerabilă din Prahova. Dincolo de vizita ei stau eforturile unor femei care știu că fără presiune nu există schimbare.
E 8 Martie și mă gândesc la toate femeile din jurul meu fără de care viața mea și a fetelor ar fi fost foarte grea în ultimii doi ani. Dar vreau ca acest text să fie citit de bărbați.
O istorie a protestelor feministe de la noi.
Am petrecut o lună la sat, în județul Bistrița-Năsăud, de unde am revenit cu perspectivele unor femei din rural asupra căsătoriei și vieții de familie.
Citește un fragment din romanul lui Julian Barnes, care explorează viața și moștenirea unei profesoare stoice și exigente.
Un bilanț făcut de Elena Vlădăreanu, fondatoarea Premiilor „Sofia Nădejde”, înainte de a cincea gală a literaturii contemporane scrisă de femei.
Criticii literari Mihnea Bâlici și Mihai Iovănel discută despre unul dintre cele mai importante romane ale ultimilor ani: „Dezrădăcinare” de Sașa Zare, o bornă în literatura queer și feministă din România.
Un portret al Cristianei Nicolae, o regizoare care a stârnit discuții în România comunistă, dar care a rămas prea puțin cunoscută publicului de azi.
Într-o casă proaspăt reabilitată de pe strada J. L. Calderon din centrul Bucureștiului, mai multe fete și femei așteaptă să fie văzute și înțelese.
Manifestul scriitoarelor feministe de stânga. „Avem nevoie de o lume literară mai bună, o lume literară în care dorințele și nevoile persoanelor care produc literatură sunt ascultate.”
De vorbă cu jurnalista Hannah Jewell despre munca de documentare din spatele cărții „100 de femei afurisite”, despre rescrierea istoriei și responsabilitatea de a readuce la viață povești fabuloase ale unor femei uitate.
Femeile care apelează la două clinici ginecologice din Moldova sunt speriate cu informații false despre avort, în încercarea de a le convinge să păstreze cu orice preț sarcinile nedorite.
Cum suntem reprezentați, în funcție de genul nostru, în spațiul public de la oraș? Ne explică sociologa Cosima Rughiniș.
La Salonul de Proiecte, peste 400 de imagini încearcă să răspundă la întrebări despre cum apar femeile și bărbații în fotografii din România secolelor XIX-XX.
Citește un fragment din cartea „100 de femei afurisite” proaspăt scoasă de la tipar de editura Nemira, despre câteva dintre femeile uitate de istorie.
Încheiem luna martie cu un poem ilustrat despre maternitate.
Continuăm seria de poeme scrise de femei cu unul al autoarei Doina Ioanid, ilustrat cu mult galben de Andreea Chirică.
Românca feministă, pacifistă, călătoare și reformatoare a sistemului de învățământ, despre care nu știai nimic până astăzi.
În luna martie, cinstim femeile (și) prin poezie. Pentru săptămâna asta, Andreea Chirică a ilustrat un poem de Nora Iuga.
Anul ăsta, sărbătorim Ziua internațională a femeii prin muncă. Am stat de vorbă cu cinci femei care lucrează în domenii dominate de bărbați și care-au trecut prin experiențe de discriminare.
De 8 Martie, un poem de Elena Vlădăreanu, ilustrat de Andreea Chirică. Prilej numai bun să vă gândiți la femeile din jurul vostru și muncile lor invizibile.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.
