Carte / Femei
Oglinda care deformează
Jia Tolentino
A căuta să te „îmbunătățești“ spre a fi femeie este un proiect ridicol și adeseori amoral, arată Jia Tolentino în volumul de eseuri „Oglinda care deformează”.
A căuta să te „îmbunătățești“ spre a fi femeie este un proiect ridicol și adeseori amoral, arată Jia Tolentino în volumul de eseuri „Oglinda care deformează”.
O selecție fresh ale celor mai noi & bune titluri de la librăria Dispozitiv Books, despre un subiect care rămâne mereu la ordinea zilei.
Două treimi dintre cei care au rămas șomeri în România de la începutul pandemiei sunt femei. Am vrut să aflăm de ce arată astfel cifrele și cum s-au descurcat câteva dintre persoanele incluse în aceste statistici.
Cât e de sexistă publicitatea românească? La fel ca societatea din care provine și ca aluatul de profesioniști care o produce.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cel mai faimos început de roman românesc de după 1989 aparține Ioanei Bradea, al cărei „Băgău” a fost recent reeditat.
În premieră, despre femei din România care nu s-au supus și, astfel, prin explorare, invenție și grijă, au schimbat colțul lor de lume.
În premieră, un fragment din „Dragă Virginia,”, o carte în care 15 scriitoare din România contemporană răspund eseului „O cameră doar a ei”.
În curând, vor fi premiate la a doua ediție a Premiilor „Sofia Nădejde” cele mai bune cărți publicate în ultimul an de scriitoare din România.
Conform Barometrului de gen, România înțelege că are probleme cu discriminarea împotriva femeilor, dar nu-i e clar cum sau dacă să le rezolve.
O bandă desenată despre o artistă intensă, dar puțin cunoscută, a cărei expoziție o puteți vedea la MNAC.
Scriitoarea Elena Vlădăreanu a invitat șapte scriitoare, artiste și regizoare să vorbească despre modelele feminine din viețile lor.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Distanța dintre mine și mine” e ca un poem despre excentricitățile Ninei Cassian - un personaj ca un copil care voia să schimbe lumea, dar s-a ciocnit de capriciile adulților.
De 8 martie, ilustratoarea Andreea Chirică și-a ales opt femei strașnice din literatura română, de la personejele Hortensiei Papadat-Bengescu până la cele ale Laviniei Braniște.
★★★★★☆☆☆☆☆
„O cameră doar a ei”, eseu publicat de Virginia Woolf în 1929, este probabil cea mai bună introducere în problema literaturii scrise de femei.
Sofia Zadar face muzică-terapie și ne învață cum să ne iubim vulnerabilitățile și femeile.
Prima remarcă nu părea menită să jignească. Ești o fată frumoasă. Mi-a pătruns în gânduri, mi-a atras atenția. Apoi a urmat cel de-al doilea bărbat. Apoi „Cioară!” Ce s-a întâmplat după aceea?
I-am scris o scrisoare Sofiei Nădejde, femeia care l-a certat pe Maiorescu pentru că susținea inferioritatea femeilor față de bărbați.
Scriitoarea Elena Vlădăreanu inițiază o gală pentru a premia literatura scrisă de femei, în contextul în care autoarele lipsesc aproape cu totul din manuale.
Citește un fragment din autobiografia fostei Prime Doamne a Americii, lansată concomitent în peste 28 de țări.
Avanpremieră: Eseul Virginiei Woolf, despre autonomie și autodeterminare feminină, vede lumina tiparului în România, într-o nouă traducere.
Citiți în premieră trei povești ilustrate ale unora dintre femeile din România care au pus umărul la o lume mai bună.
★★★★★☆☆☆☆☆
Avanpremieră: Portretele a trei femei minunate din cartea „Femei în știință. 50 de femei temerare care au schimbat lumea”, de Rachel Ignotofsky, proaspăt apărută la Editura Nemira.
Cum programa de literatură română pentru bac e exclusiv masculină, am întrebat câțiva profesori ce autoare din România ar vedea în manuale.
Două tinere regizoare au colindat satele din Teleorman, ca să înțeleagă ce înseamnă să fii femeie la țară în 2018.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.