Film / Cannes
Cea mai efemeră dintre clipe. Cannes II
Flavia Dima
În a doua misivă de la Cannes, Flavia Dima vede un Godard până acum inedit, e dezamăgită de noul Wes Anderson, dar e și încântată de Todd Haynes și Aki Kaurismäki.
În a doua misivă de la Cannes, Flavia Dima vede un Godard până acum inedit, e dezamăgită de noul Wes Anderson, dar e și încântată de Todd Haynes și Aki Kaurismäki.
Revenim și anul acesta cu o serie de corespondențe de la Festivalul de Film de la Cannes. În prima ei misivă: un vesel parastas, o atmosferă elegiacă și cinci filme (unul dintre ele cu adevărat monumental).
★★★★★☆☆☆☆☆
„Onoda: 10.000 de nopți în junglă” este unul dintre gesturile cinematografice cele mai pline de grație din ultima vreme.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Alle reden ubers Wetter” („Talking About the Weather”) de Annika Pinske, pune lupa pe noile provocări ale societății de azi.
★★★★★☆☆☆☆☆
În documentarul din 2019 „Diego Maradona”, superstarul face din bleu cea mai râvnită culoare, răzbună Argentina în fața Angliei pentru conflictul Insulelor Falklands și sfârșește prin a pierde totul.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cineastul Jean-Paul Salomé se interesează respectuos de sănătatea docudramei franco-franceze, livrând un film placid despre un alt scandal cât se poate de adevărat la vârful statului.
În primul text din seria coordonată de scriitoarea Elena Vlădăreanu, pentru noul sezon al cineclubului feminist F-Sides, viața unei familii dintr-o „periferie de lux” e zguduită din temelii într-o noapte aparent obișnuită.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Boss”, noul film al cineastului Bogdan Mirică, o deturnare sterilă a regulilor neo-noir-ului, care sfârșește în impasul propriilor pretenții.
Am stat de vorbă cu regizorul Jean-Paul Salomé despre „Sindicalista”, noul său film, cu Isabelle Huppert în rolul principal.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Between the lines” (1977), una dintre cele mai proaspete descoperiri recente.
Cum au ajuns francizele cinematografice să ne ceară atâta atenție, energie și timp ca să ținem pasul?
★★★★★☆☆☆☆☆
Selecționat în cadrul „One World Romania”, documentarul „Divine Factory” al lui Joseph Mangat amestecă religie, marxism și queerness într-un gest de autor radical.
★★★★★☆☆☆☆☆
O epopee care m-a dus la trei filme și apoi prin purgatoriul unui mall muribund, la o serie de sketchuri lipite cu super glue care se cheamă „Haita de acțiune”.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Kajillionaire”, cea mai recentă ispravă a Mirandei July, e o nouă incursiune în lumea excentricilor care își caută zadarnic, dar neabătut un acasă.
Dacă visezi cu ochii deschiși la personaje și situații care ar merge perfect într-un serial pe net știm un proiect pentru tine.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Le otto montagne”, paradoxul unui film complet lipsit de relief.
★★★★★☆☆☆☆☆
Nici două ore de când am terminat „Everything Everywhere All at Once”, și deja am uitat ce am văzut. De data asta, mai înțelept ar fi să nu mă grăbesc cu anatema.
★★★★★☆☆☆☆☆
Charlotte Wells debutează în lung metraj cu „A fost odată ca o vară”(„Aftersun”), intră în toate topurile criticilor, iar în 2023 câștigă premiul pentru Cel mai bun debut la BAFTA.
Un dialog cu scenaristul și regizorul aflat la debutul său în lungmetraj de ficțiune, „Spre Nord”: despre jurnalism, opțiuni estetice și despre tema principală a filmului, întâlnirea cu necunoscutul.
Fascinația pentru poveștile (post)apocaliptice nu vine din masochism sau sadism, ci dintr-un soi de speranță arogantă.
În urmă cu treizeci de ani, din cauza unui cancer abdominal galopant, Audrey Hepburn murea în conacul său din apropiere de lacul Leman.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Mi iubita mon amour” visează la povești toride de o vară, consumate pe plajele românești într-un păienjeniș de relații de putere dezechilibrate.
★★★★★☆☆☆☆☆
O comedie horror de categorie B reușește să amuze și să surprindă, în ciuda problemelor de ritm și structură. Mai important, însă, e simplul fapt că există.
Pe 14 februarie am fost să văd „Titanic” la cinema. Da, știu.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.