
Film / Oscar
Mașina de spălat creierul
Victor Morozov
Nici două ore de când am terminat „Everything Everywhere All at Once”, și deja am uitat ce am văzut. De data asta, mai înțelept ar fi să nu mă grăbesc cu anatema.
Nici două ore de când am terminat „Everything Everywhere All at Once”, și deja am uitat ce am văzut. De data asta, mai înțelept ar fi să nu mă grăbesc cu anatema.
Charlotte Wells debutează în lung metraj cu „A fost odată ca o vară”(„Aftersun”), intră în toate topurile criticilor, iar în 2023 câștigă premiul pentru Cel mai bun debut la BAFTA.
Un dialog cu scenaristul și regizorul aflat la debutul său în lungmetraj de ficțiune, „Spre Nord”: despre jurnalism, opțiuni estetice și despre tema principală a filmului, întâlnirea cu necunoscutul.
Fascinația pentru poveștile (post)apocaliptice nu vine din masochism sau sadism, ci dintr-un soi de speranță arogantă.
În urmă cu treizeci de ani, din cauza unui cancer abdominal galopant, Audrey Hepburn murea în conacul său din apropiere de lacul Leman.
„Mi iubita mon amour” visează la povești toride de o vară, consumate pe plajele românești într-un păienjeniș de relații de putere dezechilibrate.
O comedie horror de categorie B reușește să amuze și să surprindă, în ciuda problemelor de ritm și structură. Mai important, însă, e simplul fapt că există.
Pe 14 februarie am fost să văd „Titanic” la cinema. Da, știu.
O conversație despre rolul imaginilor de arhivă în cadrul memoriei colective.
„As bestas” plutește în derivă între Shakespeare și western-uri spaghetti, pierzând din vedere tocmai propriul subiect: conexiunea cu pământul.
„Babylon”, o terapie de șoc într-ale istoriei cinefile.
Cu mecanica sa implacabilă, care face din societate o tablă de șah în alb și negru, „Close” – acum în cinematografe – îl confirmă pe Lukas Dhont în postura de nou star al filmului de artă consensual.
„I hope you’re reading this, Ada Solomon.”
„Holy Spider” - un film de gen care își propune, cu rezultate amestecate, să denunțe putreziciunea regimului politic de la Teheran.
Un SUV parcurgând un drum de țară șerpuitor: șanse bunicele să fie vorba despre un film iranian.
Filmul „Taximetriști” (2023, r. Bogdan Theodor Olteanu) e un ghiveci cu de toate, care te încălzește, te face să simți chestii și reușește toate astea în ciuda limitărilor de ingrediente.
Ce mai rămâne pentru imaginație atunci când un film își propune să arate absolut toate lucrurile care pot încăpea între o căsnicie complicată și un dezastru nuclear?
Pentru că moraliștii internetului s-au ultragiat săptămâna trecută, când au aflat de existența filmului „Romina VTM”, o comedie romantică cu & pentru adolescenți, cu & despre maneliști, am fost să vedem filmul.
„Apollo 10 ½”: ironia blândă, caracteristică esențială a cinemaului lui Linklater, se dezvăluie aici încă din titlu. Nu acea misiune legendară de care a auzit toată lumea, ci industria lucrativă construită în jurul său.
Un top 10 al criticului Victor Morozov. Această listă e compusă numai din titluri care au fost distribuite în România și/sau pe Netflix.
Regizorul Jean-Marie Straub s-a stins din viață, parcă simbolic, la doar două luni după Jean-Luc Godard (pe 20 noiembrie), trăgând cortina peste o extraordinară (și probabil irepetabilă) aventură politică a cinemaului.
Prin ultimele sale filme și spectacolul „Noi suntem EROIne”, Alina Șerban îți dă ocazia să înțelegi dificultățile tinerilor din centrele de plasament și responsabilitatea de a le spune poveștile prin artă.
Cazul „The Wonder”: un film despre Irlanda care s-ar fi putut petrece la fel de bine oriunde altundeva.
„Triunghiul tristeții” e o nouă zeflemea despre societatea contemporană, cu concluzii la fel de previzibile ca și dățile trecute.
O incursiune în lumea Teach for Romania, ONG-ul care de opt ani pregătește profesori pentru comunitățile vulnerabile din România.
O călătorie înapoi spre curtea școlii în care ghizi sunt scriitorul și arhitectul Mihai Duțescu și fotografii Ioana Moldovan, Remus Țiplea, Hajdu Tamás, Andrei Becheru și Ciprian Hord.
În mijlocul pandemiei, 347 de școli și grădinițe cu „grupuri sanitare neconforme” și fără bani d erenovări. Am condus 1200 de kilometri, să vedem cum îi primesc pe copii cele mai sărace școli din sate și comune.
Cine pe cine abandonează de fapt atunci când vorbim despre abandonul școlar? O cercetare într-o comună din Bistrița-Năsăud.
Ce pierdem odată cu orele de educație artistică din școală, care devin opționale? La urma urmei, desenul, așa cum e numită în mod eronat educația plastică sau vizuală, e la fel de prezent precum aplicațiile matematice.
O elevă de 12 ani din București s-a tăiat pe mâini din cauza colegilor ei. Deși trebuiau să intervină, profesorii n-au știut ce să facă. Bullying-ul este, în continuare, un fenomen necunoscut pentru multe școli din România.