
Muzică / Pop
The boy next (every) door
Filip Standavid
Ed Sheeran e-un băiat de zahăr: te duce-acasă, noapte de vis, alea-alea, iar după se îndrăgostește lulea de urma trupului tău.
Ed Sheeran e-un băiat de zahăr: te duce-acasă, noapte de vis, alea-alea, iar după se îndrăgostește lulea de urma trupului tău.
Câteva sugestii de import pentru playlistul lunii martie.
Cronică de album: Pe coloana sonoră de la „Trainspotting - T2” se aud mulți veterani pentru că „trebuie” să se audă.
Da, e și „Sweet Disposition” printre ele. Și sunt și povești cu festivaluri, bejinhos și ciocolată neagră cu chili.
Muzicianul Mihai Iordache povestește despre mai multe feluri de revoltă.
Piața Victoriei vuiește în valuri, țiuie persistent și fără întrerupere și zumzăie de dezbateri.
Cronică de album: Ty Segall nu e doar suma drăgălaș produsă a influențelor sale, ci lipiciul improbabil dintre ele, artizanul capabil să-ți zgârie timpanul à la Sabbath.
De-a lungul ultimului secol, muzica și puterea au avut o legătură complicată. Am încercat să o ilustrăm.
De vorbă cu Molotov Cocktail, trupa înființată în frenezia rebelă din New York-ul anilor '90 de un român fugit în Vest înainte de Revoluție.
Cronică de album: După standardele The XX, „I See You” e ghiduș de-a dreptul.
În cele mai populare clipuri românești de pe YouTube din 2016 se mănâncă shaorma, se face sex și mai ales se iubește. (Și se mai și lasă.)
Am fost la Mall Plaza de Ziua Culturii Naţionale, unde o orchestră a făcut să răsune o oază de românitate într-o mare de branduri occidentale.
10 argumente din muzica lui 2016, care-ți confirmă că niciodată n-a ieșit nimic bun din liniște și pace.
Idei de cadou: niște muzică tried&true, în cantități îndestulătoare, din partea unor inoxidabili.
Karpov not Kasparov au scos cel mai bun album românesc al anului.
M-am plimbat cu un album de muzică ambientală prin Dudeștii care găzduiau odinioară Crucea de Piatră, dar și echipa de fotbal Maccabi Dudești (botezată dup-aia de comuniști Ciocanul București).
Istoria muzicii indie și-a hipsterelii în stil liberal, povestită de un muzician și scriitor american la București.
Lumea se prăbușește în jur. Propunem un program electoral pe bază de Frații de aur, Future Nuggets și Șamanul Mut.
Știu, știu, e marți și-aveți de lucru, în America se votează și dracu’ ne ia pe toți în-cazul-în-care... Căutați o pereche de căști și băgați Lambchop.
Luna Amară sau cum să faci ca un album care durează puțin peste o jumătate de oră să pară că nu se mai termină.
Susține campania de crowdfunding a festivalului Outernational, care aduce la București muzicieni care scapă de sub radarul canalelor comerciale.
„Gimme Danger”, documentarul lui Jarmusch despre Iggy and The Stooges, impune să fie revăzut pe îndelete și savurat cum se cuvine (între prieteni, cu țigări și alcool din belșug).
Concertul Thurston Moore Band din Control a fost una dintre acele întâmplări fericite pe parcursul cărora, pe nesimțite, ai impresia că ți-au explodat creierii.
S-ascultăm niște muzică angajată, riscantă și curajoasă a unor americani care își asumă fără rest identitățile și care le dau speranță celorlalți.
Un creative director și un designer grafic vorbesc deschis despre design, despre arta, munca și ideile care încap într-un poster bun, și locul acestuia în spațiul public.