★★★★★☆☆☆☆☆
Rămâne un mister cât este autentic și cât este regie în spectacolul pornind de la mitul Medeei, în care Milo Rau face un reenactment investigativ asupra unui caz contemporan de infanticid, jucat integral de copii cu vârste între 8 și 12 ani.
Ce suflet să ai, când un artist pe care se presupune că-l respecți, dacă nu chiar idolatrizezi, aduce bucuros un român pe scenă, să cânte alături de el, iar tu să începi să fluieri?
★★★★★☆☆☆☆☆
Poate „regele” Elvis Presley să fie vreodată personaj secundar? Mai mult, să se lase detronat chiar de către femeia menită să îl aștepte cuminte acasă? Cu „Priscilla”, proiectat în premieră în România în cadrul cineclubului F-SIDES pe 15 iunie, Sofia Coppola testează limitele biopic-ului.
Prima ediție curatoriată de Milo Rau a festivalului austriac de artele spectacolului, Wiener Festwochen/ WF, a generat controverse, a deranjat sensibilități și obiceiuri și a scrijelit conservatorismul local.
★★★★★☆☆☆☆☆
Filmul belarusului Nikita Lavretski „A Date in Minsk” a constituit, probabil, highlight-ul Festivalului Filmului European. Un nume deja încetățenit prin cercurile mai hip ale cinefiliei, Lavretski practică o artă a efemerului și a jetabilului, în priză cum nu se poate mai directă cu timpul său.
Citește un fragment din romanul „Dragă nemernicule” de Virginie Despentes, o poveste în care furia se împletește cu prietenia.
Dacă tot suntem în preajma zilei în care, cel puțin teoretic, toți copiii lumii ar trebui sărbătoriți, vă propunem o călătorie în „Muntele cu uși”, un teritoriu al fanteziei imaginat în scris de Cătălin Pavel, cu ilustrații de Oana Ispir.
„Noii cititori” nu se arătă neapărat impresionați de calitățile volumului de literatura Young adult „Feed”, dar discuția se transformă într-o dezbatere despre rolul tehnologiei, cu bune și cu rele, în viețile noastre.
E un pic straniu să mă gândesc că s-au scurs cinci ani de la prima dată când am aterizat pe boulevard de la Croisette și la toate lucrurile care s-au schimbat între timp la mine, la lume, cât și la microuniversul care se adună în fiecare lună de mai în jurul Palais des Festivals.
★★★★★☆☆☆☆☆
Alături de co-regizoarea Tsou Shih-ching, premiantul recent de la Cannes Sean Baker urmărea, în „Take Out” (2004), du-te-vino-ul unui livrator chinez pe bicicletă, prin New York. O călătorie la capătul nopții care nu are nimic glorios în ea.
Am stat de vorbă cu trei regizori care au făcut filme despre trei războaie, despre violul folosit ca armă, despre cum un președinte își persecută cetățenii queer și despre cei care sfidează logica colonialistă prin simpla lor existență.
Criticul literar Mihai Iovănel vine cu o recoltă bogată de la ediția de anul acesta, cu ficțiune tradusă și autohtonă, poezie, teatru și nonficțiune.
Trei albume și un EP care merită atenție, ale unor muzicieni tineri și foarte diferiți: R&B, boom bap și niscaiva trap, popcorn pop și manelopop. Toate, însă, au ceva în comun: un paradoxal sentiment de nostalgie.
În primăvara lui 2020, în plină pandemie și în pragul unei despărțiri dureroase, un album de muzică apărut cu peste 50 de ani în urmă mi-a deschis ochii și m-a învățat să privesc din nou.
Cum să te bucuri etic de filme proaste, pornind de la patru exemple recente din cinematografia românească.
Citește un fragment din cartea „Corpuri care contează” de Judith Butler, care chestionează ideea că genul este ceva natural.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Le deuxième acte” al lui Quentin Dupieux a deschis anul acesta Festivalul de la Cannes. O recompensă meritorie pentru acest maestru prolific al satirei, care riscă totuși să cadă uneori pradă propriei agilități.
Fomo și decolonialism, muncă și proteste, la a 60-a ediție a Bienalei. „Orice vizită la Bienală vine și cu euforia unor posibilități, limitate doar de timpul, perspicacitatea sau anduranța proprie.”
★★★★★☆☆☆☆☆
„Furiosa” e un prequel care spune o poveste strălucitoare și cromată despre cruzime și răzbunare la sfârșitul lumii. O să aprecieze, însă, publicul un film de două ore și jumătate, ce nu doar cere, ci invocă activ memoria mai faimosului său frate, „Fury Road”?
Citește un fragment din volumul: „A fost ca-n filme. Cea mai mare afacere a Securității”, o poveste cu filme, excentrici și contrabandă.
100 de ani de la nașterea compozitorului Luigi Nono și o întâlnire muzicală inedită la Săptămâna Internațională a Muzicii Noi.
★★★★★☆☆☆☆☆
Spectacolul „Părinți”, de Cristian Ban, vorbește despre noi, dar mai ales despre generația părinților noștri, pe care au înfrânt-o dictatura comunistă și anii sălbatici ai capitalismului postcomunist.
Citește un fragment din „Valentina”, noul roman al Angelei Martin, care urmărește trei generații ale unei familii din Arad.
★★★★★☆☆☆☆☆
„One from the Heart”, un film mai vechi al lui Francis Ford Coppola, ne ajută să retrasăm genealogia acestui profet al grandorii, unica sursă de lumină care a amenințat de atâtea ori să îi ardă cu totul aripile.
Poposim în biblioteca scriitoarei Ruxandra Burcescu pentru o discuție despre cel mai nou roman al acesteia: „Greu de pătruns în pădurea de mesteceni”. O conversație despre istorie, iubire, proces creativ și planurile Ruxandrei Burcescu pentru o nouă carte, dedicată prieteniilor între femei.
