★★★★★☆☆☆☆☆
„Napoleon” e un film biografic bântuit de spectrul unei epopei istorice. Niciunul din cele două filme nu se manifestă până la capăt, iar asta este, în mare, vina regizorului Ridley Scott.
Copiii-cronicari îi dau sfaturi autorului Neil Gaiman despre cum ar putea scrie mai bine.
★★★★★☆☆☆☆☆
Mi se pare cel puțin nefericită lipsa de receptare a noului volum de poezie al lui George State, „Sarx” (Nemira, 2023). Păcatul cel mai mare este că abia dacă am zgâriat suprafața interpretărilor posibile.
Salvată de la gunoi, o arhivă uriașă de fotografie din perioada comunistă devine subiectul unei investigații artistice despre timp și memorie. Un material din arhiva Scena9.
★★★★★☆☆☆☆☆
Deși nu se numără printre titlurile memorabile ale filmografiei lui Aki Kaurismäki, „Frunze căzătoare” confirmă urgența acestei viziuni senin-umaniste în mijlocul unui cinema european de autor tot mai balonat.
★★★★★☆☆☆☆☆
Proiectul de debut în regie al dramaturgei Petro Ionescu, Trilogia solidarității, a ajuns la al doilea episod.
Citește un fragment din romanul Mariei Orban, „Toată dragostea dintr-o fotografie”.
O scriitoare și trei cronicare tinere participă la o discuție cu autoarele romanului grafic „Haiku Siberian” și învață că până și în cele mai întunecate perioade oamenii cântă, se îndrăgostesc, scriu și găsesc motive pentru care să fie fericiți.
Terapia prin muzică poate fi un ajutor real pentru pe cei cu dizabilități sau cu afecțiuni grave. Chiar dacă în multe țări le este oferită pacienților, alături de alte terapii de recuperare, în România nu este recunoscută profesia de muzicoterapeut. I-am cunoscut pe câțiva dintre cei care încearcă să schimbe acest lucru și care folosesc muzica pentru a-i ajuta pe ceilalți să facă față mai bine suferințelor.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Warboy”, un proiect aproape confidențial al lui Marian Crișan, ne face să ridicăm din sprâncene.
Farmecul Târgului Gaudeamus stă tocmai în alăturarea de titluri-bombă și titluri-petardă, de scriitori importanți și veleitari veniți parcă cu circul. Iată recomandările unui critic literar.
Ce ne învață despre dragoste și distanță corespondența dintre poetul avangardist Antonin Artaud și actrița Génica Athanasiou (pe numele adevărat Eugenia Tănase). Ca să afli citește un fragment din volumul „Scrisori către Génica Athanasiou”.
„Eneida”, între propagandă și poezie. O explorare a epopeii antice și a modului în care o studiem azi.
Cum au văzut și transpus lumina în operele lor unul dintre cei mai mari regizori și una dintre cele mai mari compozitoare.
★★★★★☆☆☆☆☆
Premiera din debutul noului festival de la Teatrul Excelsior X-FEST, Două ore cu pauză marchează revenirea Gianinei Cărbunariu după mulți ani într-un teatru bucureștean.
30 de explorări pe tema granițelor, în ediția de Scena9 creată la scurt timp după ce Rusia a invadat Ucraina. Au contribuit 37 de jurnaliști, artiști, cercetători, scriitori, filosofi și fotografi.
Numărul 4 din Scena9 pe hârtie a fost creat în pandemie. Înseamnă 34 de feluri de-a supraviețui, în cuvinte, ilustrații și fotografii, semnate de jurnaliști, scriitori, artiști, filosofi și cercetători.
Citește un fragment din „Livada de peri”, un roman despre copilărie, reziliență și prietenie.
„Revista asta e un test,” scriam în 2018, când am lansat primul număr de Scena9 pe hârtie. Am invitat câteva zeci de jurnaliști, ilustratori, fotografi, designeri, scriitori, regizori să schițeze harta culturală a țării și a lumii din acel moment.
Prima ediție tipărită creată în pandemia de COVID-19, în care am vorbit despre fricile, speranțele, întrebările, științele și artele cu care ne pregăteam de viitor în acel moment incert.
30 de articole pentru 30 de ani. În numărul 2 al revistei Scena9 pe hârtie, am privit către cele mai importante schimbări pe care le-au adus primele decenii de după căderea comunismului și sosirea capitalismului.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cum se explică degradarea recepției filmelor lui Cristi Puiu la noi în țară? Privind „MMXX”, cel mai recent titlu al său, devine tot mai limpede că răspunsul e de găsit, întâi de toate, chiar în filmele respective.
De vorbă cu Lana Bastašić, o tânără scriitoare născută în fosta Iugoslavie, recent tradusă în România, despre politica din literatură, războaie și poezie.
Un dialog deschis despre mâini, pian, vise, muncă și bucuria de a face ce-ți place.
