Carte / Poezie
Emil Brumaru și poezia sa, în 7 puncte
Mihai Iovănel
Elementul erotic este fundamental pentru lirica lui Emil Brumaru, inclusiv în poeziile despre dovlecei, bulion și morcovi.
Elementul erotic este fundamental pentru lirica lui Emil Brumaru, inclusiv în poeziile despre dovlecei, bulion și morcovi.
Duse sunt timpurile în care poșta era un conector geografic, social și cultural fără de care civilizația modernă ar fi fost de neînchipuit.
★★★★★☆☆☆☆☆
Peste câțiva ani, „Monoideal”, de V. Leac va fi socotit un volum clasic de poezie 2010+. Este clasic de pe acum
Am făcut un platouaș cu cinci soiuri noi de poezie apărute online în ultimii ani - toate mai mult sau mai puțin ludice, actuale și pline de prilejuri de revelații.
Scriitorul Andrei Dósa ne introduce în lumea lui Szilárd Borbély, unul dintre cei mai importanți poeți maghiari care s-au afirmat după 1989.
Mihai Iovănel a recitit reeditatul volum de poezie al Ruxandrei Novac, legendar pentru generația 2000.
Mihai Iovănel îl evaluează literar pe jandarmul care a scris poezia „Sânge”, inspirat de protestele din Capitală de weekendul trecut.
„Cum stai așa: trestie îmbrăcată-n armură – / Nici de partea lui Marx, nici de-a lui Hayek –, / Îmi vine să te iau pe sus, să te purtăm pe brațe/ Ca pe-un luptător din oștirea Marelui Alexandru...”.
Am aruncat un ochi peste cele 11 poeme selectate în antologia de poeme Super și am ales 3 care ne-au făcut țăndări.
Liviu Pop, fost ministru al Educației, a descoperit poezia concretă într-un manual alternativ de-a noua și s-a declarat „fără cuvinte”. Poetul Răzvan Țupa îi spune care-i treaba cu poezia și de ce nu trebuie să ne temem de ea.
Am rugat poete&poeți să intre în pielea unui șofer de autobuz, ca-n „Paterson” al lui Jarmusch, să oprească la prima și să scrie un poem.
★★★★★☆☆☆☆☆
În ultimul film al lui Jim Jarmusch, poezia se naște din forme atât de simple, încât pare să împrumute din când în când ochii unui copil care abia a descoperit răsăritul.
În loc să te plimbi printre rafturi nesfârșite cu obiecte, încearcă să faci cadou o experiență. Cum ar fi o oră liberă, cu nasul într-o carte de poezie.
Rareori poezia contemporană este atât de distractivă ca în „Noaptea Sfântului Alcoolomeu” de Octavian Perpelea și „De ce pisicile n-au coadă”, antologie coordonată de Vasile Leac.
Aşa se numeşte cel mai nou volum de poezie al Elenei Vlădăreanu, care dă voce „frustrării, furiei și fricilor unor artiști care nu mai au timp să se ocupe de arta lor, fiind confiscați de știința supraviețuirii.” (Svetlana Cârstean)
★★★★★☆☆☆☆☆
Poemele lui Andrei Dósa sunt party, incantație chimică, pub, stimul, crom, nasuri pudrate, excese, plexiglas, oglinzi, digital ș.a.l. (și alte sclipiciuri).
★★★★★☆☆☆☆☆
„turturelele Disney dau rotocol/ uguind fa minor pă pervazu la giam/ «cipcirip e mișto dar totuși ce-i viața?»/ cu ochi mari dă copil le zic nu știu man/ gen să naște dân futai și să fute cu-alcool”
★★★★★☆☆☆☆☆
În volumul „Beatitudine (eseu politic)”, e ca într-un SF hardcore: e nevoie de un timp de acomodare pentru a începe să distingi un contur familiar.
Citim din „Borderline”, cea mai nouă carte de poezie a Anei Dragu, pe care-o puteți asculta weekendul ăsta la Festivalul Internațional de Poezie și Muzică de la Bistrița.
„ai putea spune că partea de jos/ a feței mele este complet distrusă când nu zâmbesc/ prin urmare râd mult și des.”
„Și cineva a reușit să se spargă, să aducă/ cu el mirosul de magneziu, și e acolo, în mandarinul coroziv/ al tractorului care tușește fum, brăzdând câmpuri de caramel sărat”.
★★★★★☆☆☆☆☆
În volumul „Sergio Leone”, poetul Vlad Drăgoi își dă singur la operație; își trimite o cameră video în propriile măruntaie.
„Scăparea mea din liniște/e absența inversată/în compania altora./Sosirea mea e intermediată/din întunericul din care îți scriu.”
„Fiecare zi era un ceasornic ce abia se mișca,/ un pumn care ne lovea lent înainte și-napoi,/ căldura electrică mocnea în aerul purpuriu”. Despre Edward Hirsch în traducerea lui Bogdan-Alexandru Stănescu.
Câtă emoție și câtă rațiune încap în lumile non-umane? La ce e bună agresivitatea și ce forme capătă ea în societățile noastre?
Un porc își găsește tradiționalul sfârșit în al șaptelea text al seriei „Scriitori și animale”, scris de Mihai Duțescu.
Dacă animalele sunt ca pietrele, atunci le putem arunca într-un morman pe care putem călca. Dacă totuși nu sunt, atunci ne aflăm în fața unei dileme morale serioase.
Medicul veterinar care a fondat Centrul de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice din apropierea Bucureștiului vorbește despre munca lor și despre cum nu mereu e recomandat să ne credem salvatorii animalelor.
Timp de aproape un an am lucrat la o serie video-documentară despre relațiile noastre cu animalele. M-a interesat să aflu cât loc ocupă animalele în viața noastră, ce roluri le-am alocat, care e impactul civilizației sapiens asupra lor și cum putem reclădi legăturile bazate pe respect dintre noi și restul animalelor non-umane.
