Arte vizuale / Ilustrație
Farmecul discret al ilustrației
Emilia Barbu
Cine sunt artistele care organizează Visual Playground?
Cine sunt artistele care organizează Visual Playground?
După zece ani petrecuți într-un sat din Germania, scriitorul Ionuț Chiva scrie despre cum s-a întors la Bucureștiul copilăriei, dar care în continuare nu-i spune nimic.
Am fost o fată care a făcut toată viața scufundări în biblioteca pregătită special de tatăl ei. Mai întîi cărțile le-a cumpărat numai el. Apoi și eu, tot mai multe și tot mai altfel.
Doi antropologi pasionați de fotbal îți explică istoria și fenomenele sociale din jurul celor două echipe care joacă mâine, 1 iunie, de la ora 22, Finala Ligii Campionilor.
Doi antropologi pasionați de fotbal îți explică istoria și fenomenele sociale din jurul celor două echipe care joacă mâine, 1 iunie, de la ora 22, Finala Ligii Campionilor.
Dacă e să citiți o singură carte anul ăsta, sugestia mea ar fi să citiți În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului a antropologului Vintilă Mihăilescu, de-abia apărută la Editura Polirom
România încă are vrăbii, privighetori și greieri, o gamă vastă de insecte, animale și aproximativ 3,400 de plante cu flori.
O discuție despre cum s-a schimbat munca în ultima sută de ani, inspirată de expoziția lui Harun Farocki.
Artista Alex Bodea e Fact Finder: observă realitatea și o desenează în „anchete sensibile”, o invită la joacă în galeria ei din Berlin și o dă mai departe în romane grafice.
Ce ne spun neuroștiințele după ce au analizat creierele unor altruiști extraordinari și ale unor oameni malefici?
Speranța Triajului - istoria unei echipe mici care a adunat o comunitate în jurul ei.
_thumb.jpg)
Plus câteva mărturisiri fierbinți din partea fetelor din echipa care produce acest festival de ilustrație și design grafic!
_thumb.jpg)
Imobilizat în scaun rulant, Christian Bayerlein e unul dintre protagoniștii principali din „Touch Me Not”, pentru care Adina Pintilie a primit cele mai râvnite premii la Berlinala din 2018.
_thumb.jpg)
„Ideea de bază este că suntem animale. Dar tot uităm asta“, iar ca animale — a arătat către corpul ei — „lucrul acesta trebuie să se mişte“.
De ce fugim din noi înșine uneori? Am vorbit despre anorexie, automutilare, Alzheimer, alcoolism, activitate fizică - și alte forme de evadare din sine, cu antropologul francez David Le Breton.
Am în inbox o propunere de la o revistă culturală de a scrie cîteva rînduri despre bătrîneţe. Inventez trei înjurături noi faţă de aşa tupeu.
Am descoperit din întâmplare în arhive un document despre violarea unei fete de 10 ani de către un poet care a fost o vreme în manuale.
_thumb.jpg)
Prima remarcă nu părea menită să jignească. Ești o fată frumoasă. Mi-a pătruns în gânduri, mi-a atras atenția. Apoi a urmat cel de-al doilea bărbat. Apoi „Cioară!” Ce s-a întâmplat după aceea?
_(1)_thumb.jpg)
Cum ai convinge un puști să citească Topîrceanu? / I-aș da cartea mea, că e cu femei, alcool și bătălii, și poate i se face poftă de mai mult.
_thumb.jpg)
Afostodată.net e un site cu povești audio pentru copii, inclusiv pentru cei cu deficiențe de auz. Care-i povestea lui, ne spune una dintre co-fondatoare.
_thumb.jpg)
Mi-am dat seama că rețeaua îmi dădea mie un sens al prezenței și al faptului că exist și nu invers, nu eu dădeam notificări lumii, ci lumea îmi dădea mie notificare că exist.
Artistul Jean-Lorin Sterian povestește despre experiența sa în Cuba și despre participarea lui la prima bienală independentă din istoria țării.
„Ole, ole, Ceaușescu nu mai e”, cânta Piața Palatului pe 22 decembrie 1989 după celebra fugă aeriană a dictatorului. Prinsese repede, ca niciun altul, pentru că semăna cu unele care se auziseră mai întâi pe stadioane.
Am plonjat cu capul înainte în lumea imnurilor kitschoase de echipe de fotbal mic, ca să văd cum se chinuie cluburile să-și (re)inventeze identitatea, suporterii și rezultatele inexistente.
De ce ne e rușine să facem poze de turiști?
M-am născut și am crescut în 2 Mai. Când te-ai născut la malul mării, e clar că vara nu e rost de plecat.
M-am născut în Mănăstirea Neamț și până la patru ani am trăit într-o casă călugărească, un loc straniu, tot numai pădure și Dumnezeu.