Muzică / Alternativ
6 muzici noi* de pe la noi (*cât de cât)
Adi Bulboacă, Ioana Pelehatăi
Listă complet subiectivă de oameni din România care fac muzică și pe care cred că ar trebui să-i asculți.
Fotograf. Ia trenul ca să meargă la teatru.
Listă complet subiectivă de oameni din România care fac muzică și pe care cred că ar trebui să-i asculți.
Despre pitching prietenos la Pustnik, sau cum și-au vândut 8 scenariști și regizori filmele către 5 producători, la un program de rezidență pe scenaristică pe-o gură de rai.
26 de fotografii de la Marșul pentru Diversitate - sau cel mai fericit album de familie din România.
Ultima seară a Festivalului a fost pe bază de ploaie și dans. Ploaia nu a durat mult, dansul da.
Actorul și regizorul american a vorbit cu publicul de la Sibiu despre un fel de libertate.
Trei zile la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, trăite de un străin de teatru.
Ziua a 6-a de festival, cu fotograful nostru spectator: de la Alice în Țara Minunilor reinterpretată, la cazul copiilor români în Norvegia.
Zilele 4 + 5 de FITS: Doi fotografi-spectatori, o zi și jumătate de ploaie-soare-ploaie, sală-stradă-spectacol la Sibiu.
Ziua a 3-a de festival: jurnal de spectator-fotograf în 3 spectacole pe stradă și 3 în sală.
15 de spectacole musai de văzut la FITS, de la Adi Bulboacă, fotograf împătimit de teatru.
Un bărbat (Şerban Pavlu) alege să iasă din viață izbindu-se de Sunset Limited, legendarul tren care face legătura între New Orleans şi Los Angeles.
Trilogia trupei Frilensăr e capabilă să îmbujoreze până şi pe cel mai posomorât spectator.
Pe Calea Victoriei, la numerele 33-35, se deschide o poartă către anii ‘90.
Am ieșit în parc, la soare și povești, cu una dintre cele mai bune voci de jazz ale României.
„Apă de mină” este una dintre cele mai interesante puneri în scenă din Bucureștiul recent.
"Sieranevada", filmul lui Cristi Puiu elogiat la Cannes, a fost filmat în apartamentul unui bătrân care murise de curând.
Am urmărit 12 comedianți cu vechime și 10 debutanți, pentru a afla de ce râd românii la “stand-up comedy”.
Prima mea știre a fost despre o femeie înecată într-un lac. Eram în clasa a opta, în tabăra de jurnalism școlar de la Ciric.
Sunt într-un tren în vara lui '90. Citesc, mă joc, spun poezii în engleză, scriu. Atât știu. Așa începe.
Am trecut prin mai toate ecosistemele presei scrise, de la redacțiile ziarelor muribunde, la fabuloase publicații imaginare.
Mi-am tratat frica cea mai mare - cea de a vorbi cu oamenii, și mai ales de a-i confrunta - prin a face o meserie din asta.
Am obținut fonduri de la Soros, am fost printre primii jurnaliști din România finanțați de celebrul conspirator.
Un dialog necesar cu cercetătoarele Amelia Bonea & Irina Nastasă-Matei, despre munca din spatele volumului „Negotiating In/visibility”, pe care l-au editat. Cartea e dedicată femeilor din inginerie, medicină și alte științe, ale căror contribuții importante au fost trecute cu vederea.
Am invitat patru autoare să vorbim despre lipsa femeilor din manualele de literatură română și despre efectele acestei absențe.
Despre forța unui protest istoric, cu Pamela Hogan, producătoare și regizoare americană care a documentat în Ziua în care Islanda a stat pe loc un moment decisiv pentru drepturile femeilor din Europa.
