Recomandări / Umor
7 comedianți din noul val pe care trebuie să-i știi
Mihai Tița
Comedianții ăștia sunt fie complet diferiți de generațiile anterioare, fie recontextualizează și reîmprospătează genul.
Comedianții ăștia sunt fie complet diferiți de generațiile anterioare, fie recontextualizează și reîmprospătează genul.
Ca să înțelegem cum am ajuns în punctul în care un cunoscut politolog postează o „glumă” rasistă, am trecut în revistă trei decenii de umor românesc rasist.
Umorul este un instrument de supraviețuire care mai taie din puterea paralizantă a evenimentelor macabre. E ca o ultimă protecție împotriva disperării și a fricii.
„Am video-conferință cu cu ceilalți șefi de stat sau de guvern din Uniunea Europeană. Mă amuză gândul că nimeni nu bănuiește că pe sub pantaloni am slipii cu Daffy Duck.”
„Stau în curte în hamac, îmi privesc copilul care se joacă în piscină alături de cei 5 scafandri și de cele 10 bone filipineze. Citesc din Învățăturile Sfântului Părinte Paisie Aghioritul.”
„Mi-am amintit că am avut un coșmar. Eram la școală și făceam adunări. Ce mă bucur că acuma nu mai sunt permise adunările de mai mult de trei.”
Mă uit la televizor și mă crucesc. Băncile iau dobândă la dobândă? Iar asta e legal? Avea dreptate idolu meu, Petre Țuțea: „Am făcut pușcărie pentru un popor de idioți!”
Aud pe holurile Patriarhiei aceleași glume de acum o săptămână cu distanța socială: „Iubește-ți departele ca pe tine însuți”.
Unul dintre cei mai populari și plini de umor autori de cărți de călătorie scrie despre cum a regăsit America după două decenii de absență.
De când se tot duce pe la New York pentru a prinde treaba cu scena, microfonul și scaunele pline de oameni care vor să râdă, pe Andreea o tot îndeamnă cunoscuții: „Hai, zi-ne un banc!”.
Da, unii comedianți români sunt misogini, dar nu cred c-o fac din răutate. Unu: e la îndemână să faci glume sexiste. Și doi: prind la public.
Silviu Gherman și Ovidiu Chihaia interpretează un fragment din „Stenogramele României”
Tocmai când hashtag-ul #spersăcrăpi e pe val, Radu Paraschivescu lansează volumul „Aștept să crăpi”.
★★★★★☆☆☆☆☆
N-o să aflaţi care e sensul vieţii sau rețeta fericirii, dar sigur o să plecaţi din sală rumegând următoarea întrebare: în fond, noi când mai trăim?
Cronică: „Ghostbusters” reloaded cu extra-doză de estrogen. Savanții sunt gagici și se distrează maxim.
O poveste cu David Sedaris, eseist cu best-sellere despre râs și vulnerabilitate, autor la The New Yorker și Esquire.
Totul în jurul meu, de la petele de pe cadă până la micul pai cu care porționam speed-ul, era artă pentru mine.
Atenție, acest articol conține Arsenie Boca, Victor Ponta și .gif-uri cu pisici.
Pe Calea Victoriei, la numerele 33-35, se deschide o poartă către anii ‘90.
Șapte minute de nebunie matinală
Am urmărit 12 comedianți cu vechime și 10 debutanți, pentru a afla de ce râd românii la “stand-up comedy”.
Câtă emoție și câtă rațiune încap în lumile non-umane? La ce e bună agresivitatea și ce forme capătă ea în societățile noastre?
Un porc își găsește tradiționalul sfârșit în al șaptelea text al seriei „Scriitori și animale”, scris de Mihai Duțescu.
Dacă animalele sunt ca pietrele, atunci le putem arunca într-un morman pe care putem călca. Dacă totuși nu sunt, atunci ne aflăm în fața unei dileme morale serioase.
Medicul veterinar care a fondat Centrul de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice din apropierea Bucureștiului vorbește despre munca lor și despre cum nu mereu e recomandat să ne credem salvatorii animalelor.
Timp de aproape un an am lucrat la o serie video-documentară despre relațiile noastre cu animalele. M-a interesat să aflu cât loc ocupă animalele în viața noastră, ce roluri le-am alocat, care e impactul civilizației sapiens asupra lor și cum putem reclădi legăturile bazate pe respect dintre noi și restul animalelor non-umane.
