Teatru / Festival
Ce-am căutat la cel mai mare festival de teatru din lume
Luiza Ilie
Cum a fost la Fringe, cel mai mare festival de teatru din lume.
Cum a fost la Fringe, cel mai mare festival de teatru din lume.
O urmăream cu adrenalina pompându-mi în încheieturi cum face fotografii și îmi părea rău că nu am un aparat mai bun, că nu sunt eu aparatul.
O campanie națională ne îndeamnă să donăm pentru Brâncuși. Cine ar trebui să plătească? Și, înainte de toate, înțelegem de ce?
Despre Santiago, graffiti și preconcepțiile spulberate ale unui student român la Harvard.
E foarte greu în ziua de azi să discuți în spațiul public despre bunătate. Orice încercare este primită cu râsete ironice, cu sarcasm facil și cu un cinism ce se vrea a fi înțelept.
Dincolo de discuțiile despre diafragmă, ISO, timp de expunere şi zona 51, îți recomand să ieşi la stele.
La taclale cu Nick Seluk, creatorul webcomic-ului despre „frumusețea interioară” a corpului omenesc.
Ce legătură poate fi între o balenă singuratică și un tip care-ți cere țigări la Universitate.
Mai avem 5 zile în care ne putem spune părerea despre viitorul și neutralitatea internetului în Europa.
Corpul a devenit, la propriu, obiectul sacralizat al unui cult de piață, cu „templele” și „ritualurile” sale, cu „sacerdoți” și „drept credincioși”.
Doamna primar Firea a promis dezbatere pentru noul regulament al culturii în spațiul public. Dacă nu suntem vigilenți, ne trezim îngrădiți.
În timp ce noi ne batem capul cu politica, cercetătorii fac legătura dintre materia întunecată și găurile negre primordiale. O astrofiziciană ne explică ce și cum.
Trei reci, de vară caniculară, din Parlament: pensiile speciale, limitarea puterii Guvernului și dezincriminarea conflictului de interese.
Ce va însemna Brexit? Faptul că uniunea politică de succes dintre puțin probabilii frați România și UK va dispărea brusc.
Mâine începe Street Delivery, care din 2006 închide în fiecare vară strada pentru mașini și o deschide pentru oameni.
Mulți oameni folosesc azi ideea de jurnalism narativ, deși nu stăpânesc conceptul.
La doi ani după Euromaidan, Ucraina bâjbâie pe drumul democrației. Vă sună cunoscut?
În primul rând, se pune întrebarea: câţi dintre dvs trăiți într-o astfel de familie, „naturală, firească, universală”?
Dacă voi mai vorbi vreodată unui grup, acel grup va fi alcătuit exclusiv din copii.
Nu avem oameni care să vrea să facă ceva, chiar dacă nu le iese nimic din povestea asta.
Ceva nu merge bine. Ne știm între noi prea mult și ne criticăm prea puțin.
Dacă, de fapt, democrația e subțiată pe la cusături și poate plesni oricând, oriunde?
Un dialog necesar cu cercetătoarele Amelia Bonea & Irina Nastasă-Matei, despre munca din spatele volumului „Negotiating In/visibility”, pe care l-au editat. Cartea e dedicată femeilor din inginerie, medicină și alte științe, ale căror contribuții importante au fost trecute cu vederea.
Am invitat patru autoare să vorbim despre lipsa femeilor din manualele de literatură română și despre efectele acestei absențe.
Despre forța unui protest istoric, cu Pamela Hogan, producătoare și regizoare americană care a documentat în Ziua în care Islanda a stat pe loc un moment decisiv pentru drepturile femeilor din Europa.