Are un urs polar de pluş numit Obama.
Ca în fiecare an, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) a avut un program eclectic și bogat, presărat cu staruri ca John Malkovici sau Isabelle Adjani. Pentru mine, atracția acestei ediții a fost regizoarea germană Susanne Kennedy, cu spectacolul „Angela (o buclă în timp)”.
Spectacolul „Parallax” se dezvoltă intersecțional la joncțiunea dintre traumă și identitate într-o poveste a trei generații, bunică, fiică și nepot, având ca spațiu unic de acțiune locuința bunicii, un apartament obișnuit de bloc din Budapesta.
Rămâne un mister cât este autentic și cât este regie în spectacolul pornind de la mitul Medeei, în care Milo Rau face un reenactment investigativ asupra unui caz contemporan de infanticid, jucat integral de copii cu vârste între 8 și 12 ani.
Prima ediție curatoriată de Milo Rau a festivalului austriac de artele spectacolului, Wiener Festwochen/ WF, a generat controverse, a deranjat sensibilități și obiceiuri și a scrijelit conservatorismul local.
Spectacolul „Părinți”, de Cristian Ban, vorbește despre noi, dar mai ales despre generația părinților noștri, pe care au înfrânt-o dictatura comunistă și anii sălbatici ai capitalismului postcomunist.
Recenta premieră de la Teatrul Național din București, Hedda Gabler, reprezintă prima colaborare a unui teatru din România cu regizorul Thomas Ostermeier, figură legendară a teatrului german.
Teatrul „Andrei Mureșanu” duduie de spectacole ale unor regizori cu estetici și stiluri de lucru care provoacă trupa şi o ţine în priză.
Vânătoarea jonglează cu o acuzație de abuz sexual, al unui educator asupra unei fetițe, dar de la început, de când copila spune povestea, spectatorii știu că ea este falsă.
Cele două spectacole create de Gabriel Sandu, Adrenalina și, împreună cu Elena Morar, 10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia, au o strânsă conexiune.
Spectacolul Lupte și metamorfoze reunește cele două cărți ale scriitorului francez Edouard Louis despre tatăl, respectiv mama sa.
Zeițe de categoria B dezvăluie lumea mai puțin strălucitoare din spatele scenei, munca și provocările ei.
Povestea personajului narator din spectacolul Milk & Tea se concentrează pe deriva existențială a acestuia la Londra.
În ultimii ani, teatrul mondial a devenit tot mai inclusiv, dar sunt încă multe zone în care această deschidere este în curs de a se produce – cum este și cazul teatrului din România.
Rața este un încântător spectacol al creșterii, identității și maturizării, al dificultății de a fi femeie și al găsirii sinelui.
Creat din texte scrise de adolescenți pentru Gen.Revistă, toate autobiografice, Sentimentul fragil al speranței funcționează ca un spațiu sigur pentru confesiunile tinerilor.
Cine l-a ucis pe tata? este un spectacol frumos despre identitate, precaritate și traumă familială, despre cum politica determină modul de a gândi și despre cum putem schimba propria mentalitate.
Spectacolele din acest an au fost un pic mai aproape de frământările momentului, nu doar politice și sociale, ci și etice și estetice.
Am văzut multe spectacole în ultima vreme în care am (re)întâlnit actori care m-au surprins în diferite feluri sau la care am remarcat o maturizare artistică.
Am ales câteva actrițe care mi-au atras atenția din acest punct de vedere în ultimii ani.
Proiectul de debut în regie al dramaturgei Petro Ionescu, Trilogia solidarității, a ajuns la al doilea episod.
Premiera din debutul noului festival de la Teatrul Excelsior X-FEST, Două ore cu pauză marchează revenirea Gianinei Cărbunariu după mulți ani într-un teatru bucureștean.
Festivalul Național de Teatru 2023 a adus spectacole variate ca formule și teme și asta, pe de o parte a atras publicuri diferite, pe de alta, a arătat că pe plan local, preocupările artistice se diversifică.
Ediția aniversară de 20 de ani a Nopții Muzeelor va fi marcată anul acesta printr-un protest fără precedent pentru lumea culturală din România. Angajați din muzee și biblioteci din toată țara vor ieși în stradă la București, iar instituțiile pe care le reprezintă vor fi închise în noaptea în care, în mod obișnuit, primeau sute de mii de vizitatori. Lucrătorii din muzee și biblioteci spun că sunt în acest moment de departe pe ultimul loc în sistemul salarial public din România și că s-a ajuns la „un moment de tensiune maximă”.
Am vorbit cu mai mulți artiști și operatori cultural implicați în protestele care au loc în sectorul independent.
Ilustratoarea Sorina Vazelina a creat o serie de benzi desenate pe tema reducerilor de fonduri din cultură.