Film / Festival
TIFF 2017. Alain Delon își face iarăși rolul
Vlad Odobescu
Invitatul de onoare al TIFF nu zâmbește prea des și nici n-are nevoie.
Invitatul de onoare al TIFF nu zâmbește prea des și nici n-are nevoie.
Fotograful Alex Gâlmeanu a fost la Festivalul de la Cannes și s-a întors cu o galerie foto și câteva întrebări despre cinema, lux și sacrificii.
Nicio scuză să rămâneți în casă. Avem poezie, documentare, teatru, inițiative civice, film în aer liber și filosofie practică.
Am făcut puțină curățenie de toamnă printre evenimentele de săptămâna asta și ne-au ieșit, absolut întâmplător, fix 9 ;)
★★★★★☆☆☆☆☆
Debutul lui Daniel Sandu e o redare glamour-izată și violentă a seminarului teologic, în care figura dictatorială a unui preot devine oglindă a sistemului, iar băieții mai curajoși reușesc să îl sfideze, încâlcând pe rând toate regulile.
Cu pisici tripa(n)te, dovlecei, un domn minuscul, steampunk, științe, vise din copilărie și antieroi sexiști.
Da, a venit toamna, dar asta nu-nseamnă câtuși de puțin că a trecut vremea festivalurilor, concertelor, conferințelor și proiecțiilor de film.
Săptămâna asta, ne cunoaștem vecinii și ne întâlnim cu artiștii în cartiere, mergem la jazz, la film și la expoziții, și încheiem cu o piesă de teatru pe care e musai s-o vedeți.
Vineri, 20 octombrie, de la 18.45, la Cinema Muzeul Țăranului, poți să vezi filmele câștigătoare la concursul Camera9, organizat împreună cu Les Films de Cannes à Bucarest.
★★★★★☆☆☆☆☆
Eduardo de Gregorio a fost scenaristul lui Jacques Rivette, căruia i-a dăruit minunățiile „Celine et Julie vont en Bateau” sau „Duelle”. „Sérail” este filmul său de debut, care include teme gotice și joculețe fantasy auto-reflexive.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cadou de Crăciun: Un film softporn brechtian, regizat de Sion Sono, care funcționează mai degrabă ca o instalație artistică decât ca film porno.
Filmele anului într-o ordine semi-alfabetică: momente importante, descoperiri și coronițe personale.
Pare să fi venit primă-iarna, iar asta ne-o spune nu doar vremea, ci și agenda de evenimente culturale care se aglomerează ușor-ușor a dezgheț.
Nu mai avem îndoieli, a venit primăvara, așa că dăm iama în oraș, unde ne-așteaptă documentare, expoziții și discuții în care să luăm pulsul lumii.
3 filme de la One World Romania, din secțiunea Delicatessen (plimbate pe la Locarno, IDFA sau DocLisboa IFF), care explorează în feluri diferite singurătatea și așteptarea.
Pompiliu Sterian e aproape de-o vârstă cu România. L-am rugat să ne fie ghid prin propria viață, în care a cunoscut pe propria piele antisemitismul, în care a lucrat ca ziarist, pentru ca la vârsta a patra să devină blogger și actor.
Interviu cu Jessica Gorter despre „Suflet roșu”, un documentar despre memoria lui Stalin în Rusia zilelor noastre și dificultatea de a ne împăca cu trecutul. Filmul va fi proiectat la One World Romania.
★★★★★☆☆☆☆☆
„La Soledad” e un film politic despre criza economică din Venezuela, care deschide și posibilitățile unui discurs despre memorie și limitele timpului.
★★★★★☆☆☆☆☆
Urmașul lui „The Big Short” la Oscaruri, „I, Tonya”, e un mockumentary auto-ironic și parodic despre prima patinatoare din SUA care a executat un triplu axel într-o competiție oficială.
★★★★★☆☆☆☆☆
„The Color of Pomegranates” va avea o proiecție specială în cadrul Fashion Film Festival, ocazie pentru a-l revizita în felul ăsta și pe Serghei Parajanov, unul dintre cei mai importanți cineaști din cultura armeană.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Revenge” e o harababură de idei legate de privirea masculină într-un deșert care trezește toate pornirile atavice între 3 bărbați și o femeie.
De vreo 15 ani, Kasia și David construiesc povești în care privitorul devine actor și poate împinge scenariul mai departe, precum într-un joc video.
Avem jazz cu tot ce trebuie, un serial care topește inimi, o carte ca o lamă de cuțit și una densă și pătrunzătoare, plus fotografiile unui filosof al naturii umane.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.